Până în acest moment, doar în şaisprezece ţări membre ale Consiliului Europei legislaţia interzice explicit palmele şi pedepsele părinteşti, iar România este una dintre aceste ţări, nefiind, astfel, nevoită să suporte la Monaco "urecheala" oficialilor europeni. Jacob Doek, preşedinte al Comitetului ONU privind drepturile copilului, a spus-o răspicat: "Dacă e nevoie de atâtea evenimente în care se tot vorbeşte despre violenţa împotriva copiilor, e clar că statele europene n-au prea făcut progrese în domeniu. Pe lângă introducerea în lege a acestor aspecte până în 2010, maximum, cele 46 de ţări membre ale Consiliului trebuie, de asemenea, să instituie aşa-numitele help-line în şcoli şi în alte instituţii până în 2012, la care copiii Europei să poată apela. Copiii din centrele rezidenţiale trebuie şi ei să ştie unde anume se pot plânge şi în ce condiţii. Plus că aceste centre trebuie permanent monitorizate şi inspectate". Francoise Tulkens, judecător la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, a insistat pe chestiunea violenţei în şcoli: "Mă îngrijorează faptul că, în numele disciplinei, se tolerează încă violenţa în interiorul şcolilor. şcoala e un loc în care înveţi să socializezi, dar poate deveni un mediu periculos, dat fiind că violenţa conduce la violenţă". Conform datelor preliminare colectate în cadrul unui studiu ONU, 98% din copiii lumii nu sunt cu adevărat protejaţi în familie. Deşi peste o sută de state au interzis, prin lege, toate formele de pedepse corporale în cadrul şcolii, 57% din copiii lumi nu sunt în siguranţă în cadrul şcolii.
"Adevarul"