Consiliul de Etică Universitară (CEU), constituit la nivelul Ministerului Educaţiei şi Cercetării în octombrie anul trecut prin ordinul semnat de fostul ministru al Educaţiei, Mircea Miclea, nu a fost convocat niciodată. Cei nouă membri responsabili de acest „contract moral între studenţi, profesori, personal administrativ şi comunitatea academică în ansamblu” ştiu că sunt colegi numai pentru că şi-au văzut toţi numele pe aceeaşi hârtie care poartă o semnătură oficială, deoarece, până acum, nu s-au întâlnit. Deşi la începutul mandatului a anunţat că va continua reforma începută de ministrul Miclea, se pare că ministrul Mihail Hărdău nu s-a interesat încă de soarta unui Consiliu care trebuia să funcţioneze de aproape jumătate de an. Între timp, chiar membrii CEU aproape că au uitat de calitatea lor de „consilieri” de etică universitară, după cum ne-au declarat:
Etica universitară ar trebui îngropată în vitrina de norme europene

Prof. univ. dr. Mihaela Miroiu: „Care Consiliu? Pe mine, cel puţin, nu m-a convocat nimeni, niciodată. În această situaţie, pentru cazul Consiliului de Etică Universitară există trei alternative: prima soluţie este aceea ca, la un moment dat, acest CEU să se convoace; în al doilea rând, ministrul Hărdău să desemneze un alt Consiliu, care să respecte mai bine ideea de la început. Adică, nu e cazul ca acest Consiliu să fie plin de universitari faimoşi, ci să fie mai reprezentativ în sensul compoziţiei. Să cuprindă reprezentanţi de etnii diferite, sexe diferite, tineri (asistenţi sau lectori). Să aibă oameni amestecaţi în tipul de probleme la care sunt ei mai sensibili. Sugestia mea este chiar aceea de a schimba Consiliul actual; a treia soluţie ar fi ca problemele legate de etică să se îngroape în vitrina de norme europene, pentru că avem o europenizare de vitrină. Avem legi şi norme profesionale care ne trebuie, dar care nu funcţionează.

Eu simt toată povestea asta ca un eşec parţial la un proiect de succes. Personal, nu vreau să fac parte din acest Consiliu. În prezent, e o chestiune bifată, pentru că era nevoie de ea. În realitate, un Cod şi un Consiliu aplicat ar deranja o cantitate mare de oameni, de la plagiatori la toţi cei aflaţi în situaţii de conflict de interese sau care tratează universitatea ca pe o moşie proprie. Nu există în universităţi masa critică pregătită pentru acest Consiliu”.

Priorităţile domnului ministru nu ţin de etica universitară

Conf. univ. dr. Cristian Pîrvulescu: „Constat că actualul ministru nu înţelege să folosească acest Consiliu de Etică. Eu cred în utilitatea Consiliului şi cred că are un rol important în reforma sistemului universitar. Eu îl văd ca pe un instrument important în realizarea reformei morale. Dar se pară că priorităţile actualului ministru sunt cu totul altele decât au fost cele ale ministrului Miclea. Cum mă simt ca membru al unui Consiliu care nu funcţionează? Extraordinar de prost. Cel mai simplu ar fi ca acest Consiliu să fie desfiinţat. Chiar vom considera, eu şi colegii mei, folosirea noastră ca pe o invitaţie la demisie, ceea ce o să şi facem”.

„Nu văd nici o utilitate a Consiliului”

Conf. univ. dr. Răzvan Bobulescu: „Nu am fost niciodată convocaţi de ministru. Chiar nu m-am gândit niciodată la faptul că sunt membru al acestui Consiliu, m-aţi luat pe nepregătite. Consiliul nu a făcut nici un raport anul trecut, iar, în prezent, etapa cu codurile de etică ale fiecărei universităţi este depăşită, pentru că acestea au avut un termen-limită de întocmire (n.r. – 20 decembrie 2005) şi acum ele există. Deci nu mai avem ce studia ca şi Consiliu. Eventual, acest Consiuliu poate verifica dacă aceste coduri întocmite sunt bune sau nu, dar şi aici poate interveni o problemă de imixtiune în autonomia universitară. Nu văd nici o utilitate a Consiliului în acest moment. Ar putea să fie transformat în Consiliu de Onoare şi să analizeze încălcarea deontologiei universitare”

"Gandul"