Festivitatea de premiere a avut loc, ieri, la sediul Biroului de Informare al C.E. şi alături de Ana Maria (care a primit 1,5 milioane lei), au fost premiaţi: Alexandra Diaconescu – Liceul Teoretic „Miron Costin” – Iaşi (premiul II – 1 milion lei), Maria Ionescu – Grupul Şcolar Agricol Fierbinţi, Ialomiţa (premiul III – 500.000 lei). Menţiuni au primit Cătălin Mădălin Tapu – Iaşi, Andrei Niga – Iaşi, Iulia-Rozalia Gheorghe – Jibou, Andreea Maria Ştefan – Turnu Măgurele şi Patricia Matei – Olteniţa. Concursul a pus în evidenţă un fapt îmbucurător – tinerii liceeni români sunt implicaţi în promovarea valorilor europene democratice şi cred în creşterea rolului lor în dezvoltarea unei reale democraţii. Faţă de „indiferenţa” manifestată de colegii mai mari, studenţii, ce cred în mai mică măsură în capacitatea României de a asimila valorile democraţiei autentice, liceenii se dovedesc a fi mai optimişti. Iată câteva din ideile premiantei, extrase din eseul „Refuzul indiferenţei”, pe care îl vom publica integral în Gândul educaţional nr. 11 – mai 2006.

„Libertatea este un blestem”, declara Sartre, referindu-se la comportamentul fiinţei umane, confruntate în permanenţă cu nevoia iminentă de a alege. Dar cum este posibil? M-am întrebat, încercând să descopăr de unde vine această contradicţie, căci am considerat întotdeauna că libertatea este principala cale către fericire. Am înţeles însă că filozoful se referă de fapt doar la unul dintre sensurile libertăţii şi anume la responsabilitate. Considerată un principiu fundamental al oricărui act democratic, libertatea presupune spiritul de discernământ, dreptul de a spune da sau nu în faţa unor evenimente sau idei, dar şi asumarea în mod conştient a responsabilităţii proLa fel ca majoritatea colegilor mei îmi doresc o şcoală în care să-mi fie respectat dreptul la opinie şi în care părerea mea să conteze cu adevărat. Am încercat aşadar un exerciţiu de imaginaţie, punându-mă în postura de director al liceului meu, pentru a vedea ce decizii aş lua şi ce aş schimba pentru a îmbunătăţi relaţiile dintre profesori şi elevi astfel încât rezolvarea problemelor să fie făcută într-un mod cât mai corect şi eficient. (...)

Ar fi interesant ca în programa şcolară să se regăsească obiecte cu un caracter mai practic: de exempluŤadministrarea economiilor propriiť, cursuri de artă culinară, design vestimentar sau Ťcritică de literatură şi filmť, astfel încât să putem studia anumite lucruri ce ne vor fi folositoare în viitor şi care ne vor ajuta, de asemenea, să ne formăm şi să ne descoperim personalitatea, îndrumându-ne spre a alege, din ceea ce ne oferă societatea actuală, valorile morale veritabile.

Mi-aş dori, de asemenea, ca elevii să se implice mai mult în îmbunătăţirea imaginii liceului, fie că vorbim de o decizie legată de modelul uniformei pe care să îl purtăm (aceasta ar trebui să fie cât mai comodă şi modernă, dar să-şi păstreze însemnătatea pe care a avut-o iniţial) sau cum să ne amenajăm clasa şi spaţiile din liceu pentru a face cât mai plăcut timpul petrecut la şcoală.

Cred că în acest sens aş încuraja elevii să-şi exprime părerea atât prin intermediul revistelor şcolare, cât şi al unui post de radio sau al unor cluburi de dezbatere care să propună diverse teme şi să atragă interesul unui număr cât mai mare de persoane. (...)

De ce să aşteptăm în permanenţă ca alţii să ne rezolve problemele? De ce să acuzăm autorităţile locale de ineficienţă fără să acţionăm însă în această direcţie? Cred că ne-am obişnuit să nu ne implicăm deoarece considerăm că nu noi suntem cei care avem puterea de decizie”.
priilor fapte. (...)