Norocul domnului Hărdău se numeşte însă Emil Boc, preşedintele PD, care, de asemenea, în premieră absolută, a reacţionat prompt, luni, apărându-şi miniştrii.
Curajul lui Emil Boc de a-l contrazice pe Traian Băsescu nu înseamnă însă că, brusc, democraţii s-ar omorî de dragul şcolii.

Contrele din Alianţă n-au nici în clin, nici în mânecă cu implicarea reală în problemele ţării în general şi, ale Educaţiei, în particular. Nici pe Traian Băsescu, nici pe Călin Popescu Tăriceanu, nici pe Emil Boc, cum nici pe Mihail Hărdău nu-i doare inima de dragul şi de grija şcolii. Aceşti domni au a-şi scoate ochii pentru oricare alte interese, în afara celor din învăţământ.

Că aşa este stă mărturie stadiul realizării Acordului cu sindicatele din luna noiembrie 2005. Cei 1,1 miliarde de euro promişi – sub semnătura unui întreg conclav de miniştri peste care voltele semnăturii lui Tăriceanu tronează precum cireaşa pe tort – sunt la fel de inconsistenţi ca şi fumul ţigării lui Sebastian Vlădescu, trezorierul-şef al demagogiei Guvernului Tăriceanu.

La momentul semnării acelui acord, scriam că miliardul de euro va intra în vistieria şcolii când o face răchita micşunele, fiindcă vom asista doar la acuze reciproce între ministrul Şcolii şi cel al Finanţelor.

Asta se şi întâmplă acum. Dl. Vlădescu, prin gura lui Tăriceanu, zice că Hărdău n-are proiecte, pe când Guvernul stă pe grămada de euroi ca să finanţeze reabilitarea şcolii româneşti.

De partea cealaltă, Hărdău, timid până mai ieri, dar mai cu ecou de câteva zile, iese şi spune că toate proiectele sale pentru care a întocmit chiar şi proiecte de hotărâri de guvern sunt amânate şi aruncate la coş, de cel puţin o lună de zile. Dacă nu mai căscăm gura la ping-pong-ul acesta demagogic şi ne aruncăm privirea pe proiectul de buget al MEC-ului, constatăm că stăm chiar mai prost decât ne-am închipuit şi că onoratul Guvern minte de îngheaţă apele.

La rectificarea bugetară de ieri, MEC a primit 355 mii RON, ceea ce înseamnă aproximativ 100 milioane de euro, când numai pentru finalizarea celor 666 de obiective începute ar fi necesare 122 de milioane de euro. La ora actuală, în bugetul MEC bate vântul, fiindcă toţi bănuţii s-au cheltuit în primul trimestru. Nici n-au fost prea mulţi, la acelaşi capitol bugetar fiind alocaţi, prin Bugetul 2006 – 12,6 milioane euro, adică 1 / 10 din necesar.

Şi atunci?! Tot ieri, la rectificare, şcoala a mai primit 2.055 mii RON pentru cheltuielile de personal, adică pentru salariile cadrelor didactice indexate cu 5,5% de la 1 ianuarie 2006 şi pentru acordarea diferenţelor salariale dintre 2001-2004. Necesarul este însă de peste 3.000 mii RON, iar bănuţii primiţi ieri ajung până prin octombrie.
Cine minte, oare, domnule Tăriceanu? Minte Hărdău când spune că din cele 100 de milioane de euro primite ieri, din care 40% merg la învăţământul superior, nu are cum să finalizeze nici unul din programele pornite?

De fapt, pornit nu-i nici un program. Nu sunt bani nici pentru terminarea celor 9 cămine studenţeşti şi 4 biblioteci universitare, nici pentru microbuzele şcolare, nici pentru dotarea cu echipament sportiv, nici pentru campusuri şcolare şi şcolile de artă şi meserii (proiect depus la M.F. în 10 aprilie 2004). Singurii bănuţi pe care i-a aprobat Guvernul sunt cele 4 milioane de euro (adică 9,1% din necesar) pentru dotarea cu material didactic.

De altfel, acesta este şi singurul program din cele 7 aprobate prin Memorandum, care a început să se deruleze.

Sigur, că-l remaniază Tăriceanu pe ministrul Educaţiei, că-şi depune acesta demisia, nu prea mai contează. Ministrul Hărdău are multe bube-n cap şi, în general, nu impresionează nici prin competenţă, nici prin acţiuni benefice pentru şcoală. Lăsat şi fără fonduri, cum nici nu ştie să se bată pentru ele, e metoda cea mai sigură ca să se aleagă praful. Negocierile cu reprezentanţii băncilor finanţatoare, pe care le sugera consilierul Stolojan acum două luni, (nici FMI, nici BM nu sunt dispuse să ne ajute), nici măcar nu au început. Mai crede cineva că admonestările premierului şi ale preşedintelui ascund altceva decât mărunte interese politicianiste de imagine?
"Gandul"