Cea mai mare universitate din ţar㠖 datorii de 150 de miliarde
De mărimea unui orăşel de provincie, cu 3.500 de angajaţi şi 1.500 de colaboratori, cea mai mare universitate din ţară, Politehnica din Bucureşti, are nevoie de aproape 150 miliarde de lei vechi ca să acopere toate datoriile către oamenii săi, acumulate până în luna aprilie a acestui an. Cea mai mare parte a sumei - aproximativ 100 de miliarde - o reprezintă prejudiciile salariale produse în perioada 2001-2004, prin calculul greşit al salariilor. În afara acestor sume pentru plata datoriilor restante, pe care le revendică de la Ministerul Educaţiei fiecare universitate din ţară, Politehnica are probleme financiare proprii, care-i nemulţumesc la culme pe oamenii care muncesc aici. "Nici un angajat al Politehnicii nu a primit majorările salariale pe care le prevede legea, obţinute în urma grevei de anul trecut: 5,5% pentru personalul didactic şi didactic auxiliar şi 5% pentru personalul nedidactic, ne-a spus o salariată a Politehnicii. Personalul TESA e primul care suferă din pricina asta, profesorii nu se agită prea tare, că ei au şi alte surse de venit, le vin bani din contracte de cercetare, din plata cu ora. Nu stau ei în 5,5% mărire... Dar eu ce dracu' fac cu 5 milioane?". Anton Hadăr, liderul sindicatului din universitate, recunoaşte: "Nu s-au dat aceste măriri şi, de fiecare dată când deschidem discuţia, ni se dă în cap cu argumentul că nu s-au semnat contractele instituţionale, că nu ştiu ce bani am, nu ştiu dacă am de unde să vă dau... Concret, e nevoie de peste 10 miliarde pentru a acoperi măririle, din luna ianuarie până acum". Pe lângă aceste datorii de dată recentă, Politehnica are de plătit şi restanţe salariale în valoare de 28 miliarde de lei, pe lunile octombrie şi noiembrie 2005. şi pentru că banii sosiţi de la Ministerul Educaţiei pentru al treisprezecelea salariu n-au ajuns decât în proporţie de 75%, s-a convenit, la momentul respectiv, ca profesorilor universitari să nu li se dea decât jumătate din suma cuvenită.

Se reduc salariile
Cazul Politehnicii nu e singular. Pe lângă datoriile interne, faţă de angajaţi, Universitatea de Medicină şi Farmacie "Gr. T. Popa" din Iaşi are şi datorii către diferiţi furnizori de servicii, de aproximativ 30 miliarde de lei vechi, şi a recurs recent la soluţii drastice, precum reducerea salariilor. O primă reducere i-a vizat doar pe profesorii universitari, însă, după revizuirea salariilor şi a situaţiei per ansamblu, s-a ajuns la concluzia că măsura trebuie aplicată tuturor categoriilor de salariaţi ai universităţii. Universitatea Tehnică "Gh. Asachi", din acelaşi oraş, a intrat "în groapă", conform spuselor lui ştefan Grigoraş, liderul Sindicatului Salariaţilor UTI, după ce a plătit angajaţilor măririle salariale prevăzute în acordul încheiat toamna trecută cu guvernul. "Măririle au fost operate în cartea de muncă şi realizate efectiv, de aceea am şi ajuns unde am ajuns. Suntem, cred, primii care am respectat legea şi care am dat banii oamenilor, dar, după asta, am intrat în colaps. Nu mai avem nimic în conturi, dar nu vrem să recurgem la disponibilizări. Pe de altă parte, dacă facem statele de funcţii ţinând cont de banii pe care preconizăm că-i vom primi de la minister, se pare că 10-12 oameni de la fiecare facultate nu vor mai avea cu ce să fie plătiţi", mai spune Grigoraş. Chiar dacă măririle s-au dat, Universitatea "Asachi" are încă datorii la cadrele didactice care au lucrat în regim de plată cu ora, în valoare de aproximativ 25 miliarde de lei vechi, al treisprezecelea salariu nu s-a plătit, în proporţii variabile, decât la trei facultăţi, din totalul de douăsprezece şi universitatea a trimis la minister o situaţie din care reiese că e nevoie de 1,1 miliarde de lei vechi/lună, începând cu aprilie 2001, pentru a acoperi sumele rezultate din calculul greşit al salariilor. La Politehnica din Timişoara s-au dat, de asemenea, măririle prevăzute în acord, "dar nu din bani de la minister, ci din venituri proprii", după cum spune liderul sindical Ilare Bordeaşu.

"Adevarul"