Peste citeva sute de ani, poate ca oamenii nu vor mai citi carti in format hardcopy si ca acestea vor fi doar obiecte decorative sau piese de colectie.

Pe piata de electronice apar din ce in ce mai multe si mai sofisticate carti electronice. Intr-o perioada in care timpul a devenit extrem de pretios, tot mai multi oameni prefera sa asculte audiobook-uri, in timpii morti din trafic, in salile de asteptare sau pur si simplu in timp ce maninca.

Se poate merge cu fabulatia pina la momentul in care oamenii vor putea avea extensii de memorie, cu nanocipuri care vor contine biblioteci intregi. Cu toate acestea, foarte multi cititori au o relatie speciala cu cartea, vor s-o tina de cotor si sa simta filele intre degete. Pentru ei, ecranul unui computer depersonalizeaza si sterilizeaza actul lecturii si anuleaza placerea textului.

„Deschid cartea: cartea geme“

Poetul Emil Brumaru are nevoie sa pipaie (dar nu neaparat sa urle: „Este!“) cartea atunci cind citeste. Din punctul sau de vedere, sint oameni care simt nevoia sa pipaie, sa miroasa, sa simta pagina si sa faca insemnari pe marginea ei, si el se numara printre acestia.

„Am note la fiecare lectura si de fiecare data scriu lucruri noi. Imi place sa maculez cartea. Ea este frumoasa, curata, alba si mie imi place sa o mizgalesc. E ca si cum ai sfisia rochia unei fete“, spune Brumaru. Are o slabiciune pentru cartile cartonate si paginile galbene si groase, in care pixul sau creionul se afunda atunci cind scrie pe ele. Ii plac cartile cu paginile nedesprinse inca, pentru ca „este o placere imensa sa spinteci cartea“. Din toate aceste motive, Emil Brumaru considera ca si peste 200 de ani se va citi din carte, si nu de pe computer, desi volumul „Commedia dell’arte“ este disponibil si pe LiterNet.

„In casa, cu volumul in brate, in fotoliu, pot s-o iubesc pe Emma Bovary sau pe Anna Karenina. Dar ma indoiesc ca as putea face amor pe net. Toate chaturile si discutiile pe net, oricit ar fi ele de indraznete si de voalate, sint foarte reci si se intimpla undeva pe un server“, spune poetul.

Internetul nu va schimba nimic

Criticul literar Doris Mironescu nu are nostalgia cartilor cu hirtie proasta, galbena, groasa, cu ramasite de lemn in textura. „Nu simt delicii la intoarcerea paginii cu degetul umezit, iar mirosul de anticariat mucegait nu mi se pare mai imbietor la lectura decit acela de cerneala proaspata sau decit decit alt miros“, marturiseste el. Cu toate acestea, nu crede in disparitia cartii de hirtie, „mobila, usor de purtat, de ascuns in buzunar sau de uitat in tramvai“.

In ceea ce priveste Internetul, criticul literar nu crede ca poate schimba ceva in privinta literaturii. „Singura noutate este de ordin tematic, in cazul autorilor care au inceput sa scrie romane despre Internet, retele sau calculatoristi.“ Din punctul sau de vedere, o carte precum aceea a lui Liviu Antonesei din 2004, „Literatura, ce poveste! Un diptic si citeva linkuri in reteaua literaturii“, care se revendica inca din titlu de la mitul internautic, se poate citi foarte bine si fara sa fi vazut in viata ta un calculator, deoarece linkurile despre care vorbeste autorul sint doar niste note de subsol supradimensionate.

Hypertext avant la lettre

Despre hiperfictiune se poate vorbi insa cu mult inaintea aparitiei Internetului, si aici Mironescu aminteste romanul lui Julio Cortázar, „Sotron“, care propunea doua tipuri de lectura, una succesiva, clasica, si alta simultana, „sarind de la un capitol la altul dupa reguli pe care autorul argentinian le asemana, ironic, sotronului. Romanul lui Cortázar era Ťliteratura de Internetť inainte ca Internetul sa existe“.

Nu se va instaura babilonia

Criticul literar Ion Bogdan Lefter este dispus sa accepte orice fantezie tehnologica, dar isi pastreaza un punct de „conservatorism“ inflexibil in privinta perspectivelor disparitiei cartii ca obiect clasic, „teanc de hirtii prinse intre doua coperte“. In ceea ce priveste textele propriu-zise, toata povestea cu „autorlicul“ este in continua expansiune. Cu toate acestea, „nu se va instaura babilonia pe care o prefigureaza site-urile Ťinteractiveť si blogurile din ultima vreme: lucrurile se vor cerne si va cistiga valoarea, fiindca lumea va avea nevoie de calitate, indiferent ca va fi vorba despre texte utilitare sau creative“, este de parere criticul literar.

„Vor aparea alte retorici literare si directii noi de cercetare stiintifica, dar domeniile mari nu se vor schimba: carti de informatie, de divertisment, inclusiv de arta mai Ťgreať, spre delectarea estetica a viitorimii cultivate, fie ca ea va ramine minoritara, fie ca… va creste!“, completeaza el.

Lectura cu hapul

Directorul Editurii virtuale LiterNet, Razvan Penescu, are un scenariu ceva mai aproape de zona SF. In acest scenariu, bibliotecile anului 2106 vor fi mai lucitoare, gazduite de hiper-DVD-uri cu multi-layere. Vor fi mai rezistente la incendii, intemperii si daunatori si vor putea fi agatate de oglinda din fata masinii, pentru efect antiradar.

„Acum 100 de ani, cartile erau mari si se puneau pe pupitre pentru a fi citite. Peste 100 de ani vom lua in tramvaiul de mare viteza cu care vom calatori spre luna, la serviciu, citeva nanocipuri care, amestecate cu putina crema de zahar ars, vor fi inghitite pentru a transfera direct in creier informatia de pe ele“, isi imagineaza Penescu. Textele de pe nanocipuri vor fi scrise, in acest scenariu, de fracturisti, pentru ca „nanocipurile sint mici si textele de larga respiratie nu incap“.

Nimic nu va inlocui cartea

Bogdan Stanescu, editor la Polirom, declara ca n-are prea mare respect pentru cei care isi fac cultura pe Google. „Am un fotoliu extrem de comod si o Ťtonať de carti in format electronic. N-am putut duce nici una pina la capat. Prefer sa imi rup umarul carind dupa mine cele mai grele hirtoage“, spune el.

Ca orice editor de carte care isi pretuieste meseria, nu crede ca exista sau va exista vreodata ceva care sa inlocuiasca, afectiv, mirosul unei carti, fie ca este vorba despre o carte noua, fie de una de anticariat, indiferent cit de comode si de inteligente vor fi noile suporturi de lectura.

Cartea cistiga prin senzualitate
Simona Kessler vede viitorul cartii dintr-o perspectiva mai degraba estetica, acordind o mare importanta simturilor. „O carte tiparita este mult mai senzuala, pentru ca apeleaza la simturi“, spune agentul literar. Din punctul ei de vedere, este o lipsa de rafinament sa citesti doar e-book-uri. Mai mult decit atit, „industria de editare de carte este puternic avansata“. Si aici aminteste cazul autorului Stephen King, care a incercat acum cinci ani sa vinda capitol cu capitol un roman pe Internet, dar acest demers a fost un esec. Dupa ce a fost tiparita, cartea s-a transformat in best-seller. „Nu cred ca se va ajunge vreodata sa nu existe carti in format hardcopy, decit intr-un scenariu SF. Atita vreme cit vom avea simturile intacte si le vom folosi, vom citi carti de hirtie“, spune Kessler. „Eco spunea ca nu poti adormi cu un computer in brate. Pentru generatiile tinere, tendinta este sa isi petreaca din ce in ce mai mult timp in fata calculatorului si asta va duce, intr-un final, la o forma de individualism si rationalism exagerat. Chiar si asa, cartile pentru copii nu vor avea niciodata acelasi farmec in format electronic, pentru ca sint foarte importante ilustratiile.


"Cotidianul"