Cum bine se vede, loc sub soare este pentru toată lumea doritoare să-şi continue studiile la facultate. Ceea ce nu este încă, ceea ce nu funcţionează încă, în societatea noastră, este înţelegerea adevăratului scop al absolvirii unei facultăţi. Tinerii vor la facultate pentru că doresc cu nesaţ să-şi continue, dezvolte şi aprofundeze studiile ori doar pentru a primi o diplomă?

Puţinele studii pe care le avem în această privinţă arată că doar 15% dintre absolvenţii de facultate profesează în domeniul pentru care au urmat cursurile.

Situaţia ar fi de-a dreptul dramatică pentru Educaţie dacă n-am şti că acest efect este cauzat în principal de haosul economic românesc, de faptul că nu există nici un studiu serios, nici o strategie coerentă care să arate de ce specialişti are, în viitor, nevoie România. Aceasta nu-i însă o scuză, ci mai degrabă o justificare obiectivă cu care universităţile ar putea răspunde celor care le acuză că nu-şi corelează oferta educaţională cu piaţa muncii. Dreptatea este, ca întotdeauna, greu de stabilit. Important nu este atât să ştim dacă este mai vinovat Guvernul, care nu face strategii economice, ori universităţile, pentru că nicăieri în lume, totuşi, piaţa educaţională nu funcţionează doar ca apendice al pieţei muncii.

România se particularizează însă prin decalajul major între cele două pieţe, datorat, într-o măsură semnificativă, şi „modei” de a face facultatea. Vrem diplome universitare toţi, chiar dacă cei mai mulţi o pun în ramă.

În statele puternice economic, diploma sau diplomele reprezintă placa turnantă de pe care orice absolvent o poate lua încotro doreşte, pentru a se pregăti în alt domeniu. Piaţa muncii impune schimbarea a cel puţin 3-4 profesiuni, într-o viaţă activă de muncă, iar piaţa educaţională este pregătită să ofere această modalitate.

În 2006, a doua promoţie de studenţi va intra la studii pe noua formulă, academică. Cei trei ani ai licenţei nu sunt însă suficient de clar structuraţi pentru pregătirea din domeniu, iar etapele superioare (masteratul şi doctoratul) nu sunt încă suficient corelate cu mobilitatea. Avem încă universităţi care nu primesc la master decât dacă vrei aceeaşi specializare cum este cea obţinută la licenţă şi această disfuncţionalitate îşi va arăta curând colţii, pentru că, din 2008, toţi absolvenţii din promoţiile precedente, indiferent de domeniu, măcar teoretic, ar putea urma doctoratul şi în alte domenii.

Oricum, una peste alta, admiterea din 2006 nu s-a schimbat semnificativ faţă de cea din 2005. Nu s-a schimbat nici mentalitatea c㠄mai avem timp şi vedem noi ce facem până la urmă”. S-a schimbat, şi acesta e un semnal bun, doar faptul că unele universităţi – tot cât degetele unei mâini – se zbat serios să ofere viitorilor studenţi nu doar o diplomă, ci o calificare cerută de piaţa muncii şi o bază pentru permanenta recalificare. Cu o floare nu vine, însă, primăvara!

"Gandul"