În funcţie de rezultatul obţinut la exemenul de bacalaureat putem experimenta funcţia pozitivă a acestuia din urmă (aţi luat o notă bună şi aveţi satisfacţia unui lucru bine realizat) ori funcţia negativă (rezultatul nu a fost cel pe care îl doreaţi, ceea ce vă induce un sentiment de frustrare şi de neîmplinire). De aceea este foarte important să vă maximizaţi şansele de reuşită, deoarece un succes aduce cu sine creşterea stimei de sine, o mai mare încredere în forţele proprii şi o probabilitate crescută a succeselor ulterioare. Concret, pe lângă efortul constant şi persistent de învăţare, trebuie să fim atenţi şi la modul în care ştim să ne punem în valoare cunoştinţele acumulate, la modul în care reuşim să oferim cea mai bună ipostază a noastră, celui care ne evaluează. Nu este vorba de a înşela cadrul didactic, ci de a-i uşura misiunea de a „cântări” cât mai exact gradul în care ne-am pregătit. Iar ca un astfel de lucru să se întâmple trebuie să fim atenţi la o mulţime de mici detalii, „artificii” care, aşa cum vom vedea, cântăresc de multe ori suficient de greu în aprecierea evaluatorului. Cel mai bine se pot ilustra aceste aspecte în cazul unui examen oral.
Examenul oral are o seamă de avantaje pentru bunul mers al examinării: există un feedback crescut între evaluator şi evaluat (aveţi ocazia s㠄citiţi” de pe chipul evaluatorului dacă ceea ce spuneţi este ceea ce aşteaptă de la dumneavoastră ori nu); puteţi să vă puneţi în valoare mai bine cunoştinţele – pe de o parte –, iar pe de altă parte, cadrul didactic are ocazia să vă investigheze modul şi gradul în care aţi înţeles cele învăţate (sondând dincolo de ceea ce vă poate oferi o memorare mecanică). Există însă şi o serie de dezavantaje ale examinării orale, dintre care, adevărată piatră de încercare pentru cel care se prezintă în faţa evaluatorului – este efectul inhibitor, tensiunea indusă de faptul că fiecare cuvânt spus poate (în cazul în care faci o eroare) să te „condamne” imediat şi irevocabil la pierderea examenului. De aceea examenul oral poate aduce cu sine o doză suplimentară de stres pentru candidat. Ce putem face?

• În primul rând, este important să ne folosim din plin de comportamentul nonverbal. Astfel, spre exemplu, dacă atunci când spunem ceva ne folosim de gesturi, putem fi mai convingători, iar mesajul nostru va fi mai percutant; vom da impresia că suntem stăpâni pe cunoştinţele acumulate, vom dovedi siguranţa celor spuse. Atenţie însă, gesturile trebuie să fie în consonanţă cu ceea ce spunem, dacă vom exagera putem să-l enervăm pe evaluatorul nostru. În acelaşi timp, încercaţi să păstraţi permanent un contact vizual cu profesorul. Şi aici trebuie însă să dăm dovadă de echilibru: astfel, dacă contactul vizual are o funcţie de motivare a comunicării, dacă exagerăm vom deveni agresivi (încercaţi să nu ajungeţi să vă priviţi fix, imobil evaluatorul, acest lucru este departe de a vă fi favorabil). De asemenea, mimica dumneavoastră trebuie să fie relaxată, orientată spre dialog (de multe ori, fără să ne dăm seama, stresul examenului va oferi o crispare a trăsăturilor, iar într-o comunicare tindem să acţionăm mimetic de parcă ne-am afla într-o oglind㠖 dacă noi afişăm o mimică crispată, evaluatorul va tinde să adopte o atitudine asemănătoare, ceea ce nu are cum să ne ajute).

• Un alt aspect este legat de modul în care îl percepem pe interlocutor. De multe ori putem avea impresia (uneori chiar justificată) că profesorul vrea să ne „încuie” şi de aceea alege să ne pună întrebări complicate, ori să speculeze zonele noastre de nelinişte şi nesiguranţă. Nu porniţi de această premisă! De multe ori cel din faţa noastră pune acele întrebări din dorinţa de a ne ajuta ori pentru că doreşte să aibă o imagine mai clară asupra profunzimii sau întinderii cunoştinţelor noastre. Dacă vom avea impresia că profesorul ne hărţuieşte prin întrebările lui vom intra în panică, iar limpezimea răspunsurilor noastre va scădea din ce în ce. Mai mult decât atât, într-un examen oral avem ocazia să ne punem în valoare cunoştinţele chiar dacă mai avem şi lipsuri: speculaţi această oportunitate, atunci când cadrul didactic vă întreabă ceva adăugaţi în răspuns şi alte câteva lucruri care au legătură pentru a vă pune mai bine în valoare.

• Câteodată, în timp ce am început să răspundem avem un moment de lapsus, iar o informaţie se şterge pur şi simplu din mintea noastră. De cele mai multe ori candidaţii se blochează în acest moment, căutând cu disperare acea informaţie; lucrurile se vor complica, cu cât căutăm mai mult, pentru că nivelul de stres va creşte şi ne va împiedica să ne reamintim. Să vă spun un mic secret: cel din faţa dumneavoastră nu ştie exact ceea ce vreţi să îi spuneţi (nu are răspunsul dumneavoastră în faţă ca să vă poată urmări); deci continuaţi fluent cu ceea ce vă aduceţi aminte, iar informaţia lipsă va reveni în scurt timp în memorie (de multe acest lucru nici nu mai este necesar, dacă v㠄descurcaţi” suficient de bine cadrul didactic nu o să vă lase să spuneţi toate cele pe care le aveţi de spus).

• Încercaţi să îl „ajutaţi” pe examinator să nu cad㠖 în ceea ce vă priveşte – într-o eroare de examinare. Vom da doar două exemple, deşi erorile de evaluare sunt numeroase: astfel, se ştie că dacă veţi intra după o persoană care a răspuns foarte bine, norma de evaluare va creşte, iar dumneavoastră veţi fi evaluat mai sever – dacă sunteţi de 7 veţi lua 6 sau chiar 5, iar ceea ce vă dezavantajează este contrastul (de altfel, eroarea se şi numeşte efectul de contrast); la polul opus, dacă veţi intra după cineva care a răspuns într-un mod dezastruos, dacă nota dumneavoastră ar fi fost în mod normal 9 veţi lua – tot datorită contrastului – probabil nota 10. Ori dacă ştiţi că aveţi în carnet numai note de 5 şi 6, dar aţi învăţat de 10 la această materie, nu daţi carnetul evaluatorului înainte ca el să vă treacă nota (pentru că în caz contrar el poate fi influenţat de notele pe care le-aţi primit la alte materii şi – în cazul de faţ㠖 să vă mai scadă din notă).

Desigur că există multe alte aspecte pe care trebuie să le luaţi în seamă. Important este să vă dezvoltaţi permanent capacitatea de autoevaluare, iar dacă ştiţi că aţi învăţat să nu vă afecteze faptul că un accident a fost consemnat într-o notă mai mică decât a fost cazul. Pentru că, în ultimă instanţă, ceea ce contează ulterior nu vor fi niciodată notele, ci volumul şi calitatea informaţiilor acumulate.

"Gnadul"