Învăţământul a avut în ultimii 16 ani o degradare continuă. Fiecare ministru a venit cu schimbările proprii, care s-au dovedit mai mult sau mai puţin bune, dar nu s-a avut în vedere o strategie de dezvoltare a învăţământului pe termen lung. Programele şcolare sunt încă deosebit de încărcate, iar cunoştinţele ce trebuie acumulate de elevi sunt de multe ori nefolositoare. Nu se urmăreşte, cum ar trebui, dezvoltarea capacităţilor de înţelegere, de căutare, de integrare de cunoştinte cu aplicabilitate în plan real.
Învăţământul preuniversitar ar trebui să ofere elevilor, consiliaţi în mod corespunzător, posibilitatea de a-şi alege materiile studiate într-o mai mare măsură. Programele şcolare ale diferitelor materii trebuie descongestionate în mod real, iar examinarea curentă trebuie făcută într-un mod cât mai profesionist şi standardizat, de-a lungul întregului ciclu de şcolarizare. Pe baza rezultatelor astfel obţinute ar putea să se facă selecţia elevilor pentru admiterea în liceu sau în facultate. Bac-ul ar trebui să nu mai fie o miză pentru admiterea în facultate, de când facultăţile admit pe baza mediei de bac au apărut presiunile de creştere a mediilor obţinute de copii din partea părinţilor, cumpărarea de subiecte, examinatori şi supraveghetori. Sunt realităţi cunoscute în sistemul de învăţământ, dar care nu trebuie generalizate şi care nu trebuie să ducă la blamarea întregului corp profesoral. Regulile jocului au dus la obţinerea acestor rezultate. Alte reguli, mai bine gândite, stricte, verificabile, stabile pe termen lung ar elimina posibilităţile de fraudă a examenelor şi la formarea unor generaţii de tineri realişti, conştienţi de propria valoare, apţi să ia viaţa în piept fără a recurge la cumpărare de examene sau alte forme de fraudă.

"Gandul"