Testele naţionale şi bacalaureatul s-au încheiat cu chiu, cu vai. Despre modul în care s-au desfăşurat şi despre ce ar trebui schimbat în sistemul de învăţământ ne-a vorbit, în exclusivitate, fostul ministru al educaţiei prof. univ. dr. Andrei Marga.
- E normal ca în unele judeţe promovabilitatea să fie de peste 90 la sută, iar în altele să fie în jur de 60 la sută?
- Diferenţele la proporţia aceasta nu sunt acceptabile. Sunt nefireşti. Cauza profundă o reprezintă dezordinea cu care sunt abordate examenele naţionale. Din 2001, piesele introduse pentru credibilizarea examenelor s-au distrus continuu. Să vă dau câteva exemple. În primul rând, lotul de subiecte pe discipline era, iniţial, de 10 variante. Am văzut că în 2001 s-a redus la trei. Or, se înţelege că dacă reduci acest lot creşti probabilitatea ca cineva să fraudeze şi bineînţeles că ea s-a şi petrecut. În al doilea rând, am spus-o şi în 2001, nu e normal să se care în provincie şase tone de subiecte. Nici Rusia nu cară până în Siberia şase tone, pentru că nu e nevoie. Transmiterea poate fi directă. Se trage la sorţi, se televizează în direct, iar acum mijloacele electronice sunt şi mai dezvoltate. Există internet. Mai departe. Noi, atunci, am interzis, de pildă, că la liceele unde se organizează, de pildă, bacalaureatul să mai intre cineva pe perioada în care se corectează lucrările. În 2001, deja a început să se relaxeze totul. Oricine putea intra la comisie. Cum să vă spun, lucrurile par mici. Vă dau numai câteva exemple, pot să vă dau şi altele. Sunt chestiuni de organizare care ele se practică oriunde în lume. Sigur că încet, încet trebuie să ajungem la situaţia din Bavaria dacă vrem. În care profesorii merg după-amiaza cu lucrările subsuoară acasă, le corectează şi nu primesc niciun telefon în legătură cu notarea candidaţilor. Trebuie ajuns spre această situaţie.
- Există în prezent pârghii de fraudare a examenelor?
- Sunt multe pârghii pentru că un astfel de examen are componenta de a stabili subiectele, dar are, dacă vreţi, componenta transmiterii lor, are şi componenta corectării, a recoltării probelor de la candidaţi. Are componenta administrării acestor probe într-un mod corespunzător. Deci sunt multe componente. Aş spune însă următoarele lucruri. Totuşi, primul, instituţia care se ocupă de examen trebuie să rămână o instituţie independentă. Nu merge cu subordonarea ei faţă de nimeni, nici chiar faţă de minister. Mai departe aş pleda să nu se mai permită interferenţa nici a cumetrilor, nici a primarilor, nici a altor autorităţi locale pe perioada examenelor, pentru că dacă facem o statistică vom fi poate uimiţi cine are note mai mari. Sau nu vom fi uimiţi, din păcate, când vom vedea că se confirmă ipoteza cea mai neagră.
- Mai este relevant bacalaureatul în forma actuală? Mai poate fi el menţinut aşa?
- În tradiţia europeană, bacalaureatul rămâne un instrument puternic de susţinere a culturii generale. Dacă noi l-am demonta, ar fi o greşeală. ştiu, acum multă lume se repede în bacalaureat să fie demontat. Să ne înţelegem, Statele Unite au tradiţie fără bacalaureat, dar e o altă tradiţie culturală cu un framework, cu un cadru care e diferit. Noi nu putem prelua în acest punct, ca atare, experienţa americană. Noi trebuie să folosim experienţa germană, sau italiană, sau franceză, sau austriacă şi nu cred că este o soluţie să coborâm prestigiul bacalaureatului sau, să mergem mai departe, să-l şi demontăm. Dacă la minister ocuparea funcţiilor e aşa de aleatoare, dacă persoane atât de diletante iau decizii ca miniştri, ca secretari de stat, să nu ne mirăm că starea educaţiei e cum e. Nu doar bacalaureatul e problema învăţământului din România. Acum se vede bacalaureatul, dar problemele sunt foarte grave şi în alte sectoare, şi vedem cum se destramă instituţii, se destramă moduri de comportament. Învăţământul nu mai are nicio viziune, nu mai are nicio concepţie. Or, eu rămân fidel al acestei idei: dacă un cadru general e distrus, nici componentele nu funcţionează bine. Bacalaureatul trebuie conceput în legătură cu întreg învăţământul preuniversitar, şi dacă vreţi cu sensul acestui învăţământ preuniversitar. Trebuie să ne dumirim din nou ce vrem de la bacalaureat. E clar că vrem un nivel de cultură generală, e clar că acest nivel ar trebui discutat public cel puţin într-o vară cu participarea cât mai largă a intelectualităţii şi a omenilor care doresc să participe la discuţie. Deci, ceea ce lipseşte, ca să fiu foarte clar, este, să nu folosesc termeni prea pretenţioşi, o idee limpede despre ce vrem din învăţământ, ori această idee e foarte confuză acum.

"Adevarul"