Cat poate gresi un profesor?
Ni s-a spus ca "e normal ca un profesor sa greseasca", ca "pentru ca elevii maghiari nu stiu romana era firesc sa fie tratati cu indulgenta", ca "subiectele au fost facute pe picior si ca nu corespundeau programei", ori ca "prea putin se pune accentul in societatea noastra pe intelectual si atunci e firesc ca acest aspect sa nu fie tratat la lectii, chiar daca el este parte din programa scolara".
Poate, cu o mare indulgenta, am putea accepta ca motivatia salarizarii proaste a dascalilor sa fi determinat slaba lor prestatie profesionala. Din pacate, insa, a admite ca un dascal, care este extrem de prost platit, poate gresi fiindca, neavand bani, nu si-a mai cumparat de mult o carte de specialitate, din care sa invete cum e cu intelectualul in literatura romana, inseamna a admite, in acelasi timp, ca dascalul respectiv sta extrem de prost cu ce-a invatat initial in facultate.
Salarizarea execrabila a profesorimii romane nu are nici o legatura cu "dreptul la greseala" al aceleiasi. Nu exista scuza pentru profesorul care, desi are in fata un barem extrem de strans, greseste evaluarea lucrarii cu 1,5-3, ba chiar 4,5-5 puncte.
Intotdeauna am considerat ca baremul la limba si literatura romana este o ineptie. Nu poti cuantifica pana la zecime expresivitatea, vocabularul, sintaxa, stilistica, dar si nivelul cunostintelor. In fine, nu ce cred eu este important, ci faptul ca specialistii spun ca, totusi, programa acestei discipline poate fi evaluata prin competente de exprimare, de limbaj si de cunostinte extrem de usor cuantificabile. Altfel spus, daca esti capabil sa scrii trei antonime ale unui cuvant, sa schimbi topica unei propozitii, sa corectezi un acord special gresit, ori sa scrii 3 pagini in care sa prezinti firul epic, tropii, referintele critice ale unei opere literare, poti fi notat cu o exactitate totala. Daca acest lucru se intampla in toata lumea, iar noi am acceptat, nu vad de ce nu ne-am tine de litera legii.
Problema esentiala nu o reprezinta insa aceste pseudo-scuze.
Esential este ca exista profesori care sunt capabili sa inchida ochii, sa treaca cu vederea greseala altuia pe principiul ca si el ar putea gresi si nu i-ar conveni sa fie dat afara din invatamant. Ei bine, aceasta solidaritate nu miroase a bine. Are izul gunoiului dospit, inseamna ca limita pana la care se poate renunta la principii (didactice, morale, de orice fel ar fi ele) nici macar nu mai exista in scoala romaneasca.
Sunt aproape 400.000 de dascali in Romania. 14 au gresit strasnic, ministerul i-a dovedit astfel si doreste sa-i sanctioneze. De ce inseamna asta o crima de lez-majestate? Ce le strica acestor profesori sa dea si ei un examen (de titularizare, spre exemplu, desi cred ca asemenea specimene nu prea mai au ce cauta prin scoli) la care sa fie evaluati cu 4,5-5 puncte, in minus, insa ca sa inteleaga de ce au gresit, asta in cazul in care credem ca doar incompetenta i-a facut sa noteze astfel si nu coruptia.
Le este teama colegilor de cancelarie ai acestor profesori sa le spuna deschis, in fata, cu calm: "Colega, ai gresit, platesti!"?
Vom vedea cat de bolnavi suntem abia cand vom afla cum au reactionat cancelariile din care fac parte cei prinsi cu ocaua mica.
"Gandul"
Poate, cu o mare indulgenta, am putea accepta ca motivatia salarizarii proaste a dascalilor sa fi determinat slaba lor prestatie profesionala. Din pacate, insa, a admite ca un dascal, care este extrem de prost platit, poate gresi fiindca, neavand bani, nu si-a mai cumparat de mult o carte de specialitate, din care sa invete cum e cu intelectualul in literatura romana, inseamna a admite, in acelasi timp, ca dascalul respectiv sta extrem de prost cu ce-a invatat initial in facultate.
Salarizarea execrabila a profesorimii romane nu are nici o legatura cu "dreptul la greseala" al aceleiasi. Nu exista scuza pentru profesorul care, desi are in fata un barem extrem de strans, greseste evaluarea lucrarii cu 1,5-3, ba chiar 4,5-5 puncte.
Intotdeauna am considerat ca baremul la limba si literatura romana este o ineptie. Nu poti cuantifica pana la zecime expresivitatea, vocabularul, sintaxa, stilistica, dar si nivelul cunostintelor. In fine, nu ce cred eu este important, ci faptul ca specialistii spun ca, totusi, programa acestei discipline poate fi evaluata prin competente de exprimare, de limbaj si de cunostinte extrem de usor cuantificabile. Altfel spus, daca esti capabil sa scrii trei antonime ale unui cuvant, sa schimbi topica unei propozitii, sa corectezi un acord special gresit, ori sa scrii 3 pagini in care sa prezinti firul epic, tropii, referintele critice ale unei opere literare, poti fi notat cu o exactitate totala. Daca acest lucru se intampla in toata lumea, iar noi am acceptat, nu vad de ce nu ne-am tine de litera legii.
Problema esentiala nu o reprezinta insa aceste pseudo-scuze.
Esential este ca exista profesori care sunt capabili sa inchida ochii, sa treaca cu vederea greseala altuia pe principiul ca si el ar putea gresi si nu i-ar conveni sa fie dat afara din invatamant. Ei bine, aceasta solidaritate nu miroase a bine. Are izul gunoiului dospit, inseamna ca limita pana la care se poate renunta la principii (didactice, morale, de orice fel ar fi ele) nici macar nu mai exista in scoala romaneasca.
Sunt aproape 400.000 de dascali in Romania. 14 au gresit strasnic, ministerul i-a dovedit astfel si doreste sa-i sanctioneze. De ce inseamna asta o crima de lez-majestate? Ce le strica acestor profesori sa dea si ei un examen (de titularizare, spre exemplu, desi cred ca asemenea specimene nu prea mai au ce cauta prin scoli) la care sa fie evaluati cu 4,5-5 puncte, in minus, insa ca sa inteleaga de ce au gresit, asta in cazul in care credem ca doar incompetenta i-a facut sa noteze astfel si nu coruptia.
Le este teama colegilor de cancelarie ai acestor profesori sa le spuna deschis, in fata, cu calm: "Colega, ai gresit, platesti!"?
Vom vedea cat de bolnavi suntem abia cand vom afla cum au reactionat cancelariile din care fac parte cei prinsi cu ocaua mica.
"Gandul"
Interes general | Toate disciplinele | Ştiri
Propus de: crina_butarescu | 31.08.2006 10:53 | 1272 vizualizări
Comentarii (3)
Cam tendentios articolul. Eu nu cred ca numai profesorul corector este de vina. Cine se gandeste oare la faptul ca de cele mai multe ori corectorul are in fata o lista cu "recomandari" pentru care nu are alta raspalata decat siguranta postului...
Asa ca vina trebuie impartita cu cel care impune corectorului ca o anumita lucrare sa aiba anumita nota.
O curatenie in acest sens se impune, altfeleste zadarnic orice efort.
nu sunt profesor...
am indoieli de principiu asupra corectitudinii unora din profesorii care corecteaza (adica partial articolul are dreptate), dar ma intreb cum de nu observati manipularea opiniei publice in aceasta controversata problema a recorectarilor.
Practic, ministerul a avut probleme la fiecare din cele 3 examene (TN, Bac, Titularizare) si VINA era doar in curtea sa proprie. Ca sa arunce o perdea de fum, a bagat chestia cu recorectarile (si tocmai la romana, unde stia ca erau controverse!), a gasit cateva greseli (fiind sigur de la inceput ca le va gasi), a aruncat fumigena si acum toata lumea ii injura pe profesorii simpli. Ministerul a reusit, a aruncat pisica moarta si aflata in putrefactie din gradina proprie in curtea profesorilor obisnuiti, lumea ii injura pe astia si la minister totu-i alb si curat...
A cazut vreun cap de acolo pt toate balbele de la examene? Nu, ca toata lumea a uitat de acele greseli pt acestea noi care au aparut.
Cel mai ciudat la noi in tara e ca fiecare minister isi sacrifica la comanda categoria profesionala pe care ar trebui sa o reprezinte pt a salva fundurile unor functionari de 2 bani jumate...
Cei care au gresit trebuie sa plateasca! - asta trebuie sa fie valabil nu doar pt corectorii prinsi cu ocaua mica, ci si pt functionarii neglijenti, mituiti sau tampiti din minister.
a
Autentificaţi-vă pe site pentru a putea publica un comentariu.