Unii părinţii manifesta interes doar atata vreme cat copiii lor sunt la gradiniţă şi la ciclul primar. Dupa ce au trecut de aceste etape, interesul scade treptat, legatura cu şcoala nu se mai menţine, educaţia fiind lasată numai pe seama celor cateva ore de curs la care elevul participă. Mai mult, nici acasa nu mai există preocupare, copiii sunt lasati sa faca ce vor, mai ales acum când tentaţiile sunt nenumărate.Aşa se explica scăderea intersului copiilor pentru şcoală, pentru studiu. Şi tot de aici derivă şi comportamentele agresive.

Parintii manifesta interes real pentru copii lor numai atunci cand scot din buzunar cate ceva. Pana cand nu se va intelege din partea intregii societati ca scoala nu poate fi nici serviciu de asistenta sociala, nici centru cultural ieftin, daca nu si gratuit, nimic nu se va schimba in ceea ce priveste atitudinea oamenilor fata de scoala.

Drept e scoala este deservita tot de oameni cu probleme de tot felul din ce in ce mai mari dar poate ca acest lucru se va schimba atunci cand si de partea cealalta exista un minim interes si respect pentru ceea ce inseamna munca la catedra.

Si, printre altele, m-a durut un pic titlul articolului: este tendentios si oarecum nesustinut prin continutul. Este chiar atat de greu sa se inteleaga faptul ca orice activitate pe care o face orice cetatean in timpul liber ar putea fi profitabila? Asa gandeste toata lumea, de ce profesorii sa fie blamati pentru ca cer sa fie platiti pentru un serviciu de calitate?

Presa alimenteaza artificial atitudinea dispetuitoare a marei mase a cititorilor, iar acest titlu este exemplul graitor.

Prin lege scolile din Romania au dreptul de a atrage fonduri proprii. E de cele mai multe ori dificil de facut tocmai pentru ca avem o mentalitate paguboasa: oare ce zice lumea? oare nu ne ridicam parintii in cap daca le cerem ajutor pentru ceva care poate fi folositor copiilor lor? In alte tari, parintii se implica DIRECT in activitatea scolii si nu se scuza ca nu au timp sau resurse. La noi, nici macar la sedintele cu parintii nu vin, iar daca le proprui activitati de consiliere, cu greu raman politicosi. Vin, de cele mai multe ori, inarmati cu o foaie de hartie pe care consemneaza notele si absentele elevilor.

In virtutea acelui procent perceput pentru invatamant din proprul salariu au impresia ca au facut totul si ca li se cuvinte totul. E infiorator de trist.

ai nevoie de fler şi fantezie pt. a coopta părinţii şi ai determina să se umplice în anumite proiecte, chiar şi acolo unde nu este vorba neaparat de bani. nu sunt conştienţi că nu există investiţie mai profitabilă în timp decât cea făcută în copil

ai nevoie de fler şi fantezie pt. a coopta părinţii şi ai determina să se implice în anumite proiecte, chiar şi acolo unde nu este vorba neaparat de bani. nu sunt conştienţi că nu există investiţie mai profitabilă în timp decât cea făcută în copil

Parintii care au copii in ciclurile primar si gimnazial sunt mai sensibili la astfel de activitati. Cei ai caror copii sunt la liceu, nu prea dau pe la scoala. Iar cand e de discutat cate ceva serios sau grav, vin parintii elevilor buni, seriosi, cei care fie deja stiu despre ce e vorba sau pentru care informatia nu este relevanta.

Inrosesc telefonul ca sa pot avea o discutie cu ei iar rezultatul este, de cele mai multe ori, o intrebare de genul "si ce putem face, doamna diriginta, ca sa nu sufere copilul?"

Activitati culturale? As face, daca as avea public.

Tin minte ca pentru o sedinta cu parintii am pregatit o activitate si nu au venit decat 5 persoane. Cum sa mai am curajul sa ii cooptez si pentru altfel de activitati?