Corupţia – sperietoarea reformei
Că am auzit zicerea la diverşi pseudospecialişti în ale Educaţiei, hai, treacă, meargă, înţeleg. Să aud însă asemenea calomnie chiar de la liderul unei federaţii sindicale din învăţământ mi se pare prea mult. Prea mult, fiindcă, trecând peste faptul că ştiu bine că respectiva federaţie face „contre“ ori de câte ori nu-i pică ei bine ceva, nu pentru că acel ceva ar strica şcolii, nu pot totuşi să nu-l întreb public pe năbădăiosul lider al FEN-ului (căci despre ei este vorba) ce-a făcut, mă rog frumos, ca sindicat, să termine cu corupţia din învăţământ. Ori sindicatele nu-s bune la altceva, decât la a face jocuri politice?
Revenind însă, ceea ce nu reuşesc să înţeleg este de ce, dacă acceptăm şi ştim cu toţii că avem corupţie în şcoală, credem că orice măsură venită de la MEC nu face decât să amplifice fenomenul. Chiar în aşa hal ne-am pierdut încrederea în noi înşine şi în dascălii noştri? Chiar toţi profesorii României sunt nişte japiţe cu mâna întinsă? Nu cred asta şi ştiu că nu este chiar aşa. Ştiu că profesorii şi noi toţi am închis ochii când i-am şpăguit pentru că statul le-a dat salarii proaste. Pentru că statul i-a tratat ca pe nişte cerşetori. În ce mă priveşte, întotdeauna am susţinut salarizarea onorabilă a dăscălimii. Nu-şi pune nimeni problema esenţială: corupţia poate fi stopată prin măsuri severe, draconice, aplicate atât de sistem, cât şi de fiecare dintre noi.
Dacă mămica şi tăticul vor înţelege că nu mai merită să dea şpagă profesorului, pentru că şcoala nu va mai fi doar locul în care căpătăm diplome şi examene, atunci nu vor mai da şpagă. Cum să devină însă şcoala acel loc minunat? Simplu. Prin reformă. Prin schimbare structurală. Prin modernizare. De la curriculă la profesori. Dacă rămânem cantonaţi într-un mod de gândire anchilozat – doar examenul e bun – având ca unic argument zicerea că „aşa era pe vremea mea şi era bine“, nu înseamnă doar că nu pricepem nimic din lumea în care trăim, ci că, pur şi simplu, nu vrem să ne deschidem mintea.
Evaluarea continuă, liniară, egală – fără stres şi fără precipitare – este filosofia educaţională a întregii lumi. Ar trebui, într-adevăr, să evaluăm competenţe, şi nu cunoştinţe, pentru că şcoala înseamnă laboratorul în care achiziţionăm ştiinţa de a înţelege, de a răspunde inteligent provocărilor realităţii secolului nostru.
Noi nu reuşim, iată, nici măcar să acceptăm că am putea trece de la evaluarea punctuală la evaluarea continuă a cunoştinţelor. Sistemul românesc de învăţământ preuniversitar este la ani-lumină distanţă de ceea ce se întâmplă în Educaţie, în Europa. Cu toate acestea, noi ne încăpăţânăm să adâncim distanţa, nicicum să facem măcar câţiva paşi pe punte.
Cred că, mai degrabă, clamăm corupţia, când, de fapt, nu vrem altceva decât s-o conservăm, cât mai temeinic.
Gandul
Revenind însă, ceea ce nu reuşesc să înţeleg este de ce, dacă acceptăm şi ştim cu toţii că avem corupţie în şcoală, credem că orice măsură venită de la MEC nu face decât să amplifice fenomenul. Chiar în aşa hal ne-am pierdut încrederea în noi înşine şi în dascălii noştri? Chiar toţi profesorii României sunt nişte japiţe cu mâna întinsă? Nu cred asta şi ştiu că nu este chiar aşa. Ştiu că profesorii şi noi toţi am închis ochii când i-am şpăguit pentru că statul le-a dat salarii proaste. Pentru că statul i-a tratat ca pe nişte cerşetori. În ce mă priveşte, întotdeauna am susţinut salarizarea onorabilă a dăscălimii. Nu-şi pune nimeni problema esenţială: corupţia poate fi stopată prin măsuri severe, draconice, aplicate atât de sistem, cât şi de fiecare dintre noi.
Dacă mămica şi tăticul vor înţelege că nu mai merită să dea şpagă profesorului, pentru că şcoala nu va mai fi doar locul în care căpătăm diplome şi examene, atunci nu vor mai da şpagă. Cum să devină însă şcoala acel loc minunat? Simplu. Prin reformă. Prin schimbare structurală. Prin modernizare. De la curriculă la profesori. Dacă rămânem cantonaţi într-un mod de gândire anchilozat – doar examenul e bun – având ca unic argument zicerea că „aşa era pe vremea mea şi era bine“, nu înseamnă doar că nu pricepem nimic din lumea în care trăim, ci că, pur şi simplu, nu vrem să ne deschidem mintea.
Evaluarea continuă, liniară, egală – fără stres şi fără precipitare – este filosofia educaţională a întregii lumi. Ar trebui, într-adevăr, să evaluăm competenţe, şi nu cunoştinţe, pentru că şcoala înseamnă laboratorul în care achiziţionăm ştiinţa de a înţelege, de a răspunde inteligent provocărilor realităţii secolului nostru.
Noi nu reuşim, iată, nici măcar să acceptăm că am putea trece de la evaluarea punctuală la evaluarea continuă a cunoştinţelor. Sistemul românesc de învăţământ preuniversitar este la ani-lumină distanţă de ceea ce se întâmplă în Educaţie, în Europa. Cu toate acestea, noi ne încăpăţânăm să adâncim distanţa, nicicum să facem măcar câţiva paşi pe punte.
Cred că, mai degrabă, clamăm corupţia, când, de fapt, nu vrem altceva decât s-o conservăm, cât mai temeinic.
Gandul
Interes general | Toate disciplinele | Ştiri
Propus de: cdiasimi | 06.09.2007 06:47 | 1692 vizualizări
Comentarii (14)
Frumos discurs,adevarata scoala de retorica;desi se aduc in discutie sumedenie de "adevaruri" imaginare.
Un articol slab,atat prin forma ,cat si in continut.O prestatie ce denota o lipsa totala de cunoastere a realitatilor...
Incepand cu a doua fraza,autoarea (Melania Mandas Vergu), practic doreste sa atraga foarte clar atentia asupra categoriei in care introduce 95% din cadrele didactice ,fiind vorba de cei care s-au pronuntat impotriva renuntarii la Testarea Nationala.Suntem cu totii niste "coristi".
Urmeaza o combinatie de termeni care sa dea bine la cititor,o pieptanatura a actualei conduceri a MECT si,dintr-o informatie falsa in alta ("Evaluarea continuă, liniară, egală – fără stres şi fără precipitare – este filosofia educaţională a întregii lumi"-de unde s-a desprins concluzia aceasta,de exemplu, nu stie nimeni !) se ajunge la un final ca o tragere de urechi:" [...]clamăm corupţia, când, de fapt, nu vrem altceva decât s-o conservăm, cât mai temeinic". Sa traduc ? Toti cei ce nu agreati schimbarile impuse dictatorial de acolo,de sus,sunteti niste corupti !!!
Departamentul 'educatie' al ziarului 'Gandul' nu a nimerit ,se pare, pe maini tocmai potrivite.
Pare un articol scris la comanda.Daca nu e asa,e o ratacire avand ca origini.... starea de a fi aerian.
Pai,pentru cei mai tineri,va aduc spre stiinta ca autoarea acestui articol are scoala temeinica la ziarul "Scanteia"unde era ocupata tot cu probleme de invatamant si cu formarea "omului nou" care n-a izbutit a se naste.
Mie mi se pare articolul bun si nu-l consider o ofensa la adresa dascalimii romane, dimpotriva. Ce deranjeaza pe unii este palma pe care o da unui lider de sindicat?
Chiar nu mai avem dreptul la opinie?
E opinia semnatarei articolului.
Si mie mi se pare ca introducerea evaluarii permanente era necesara. Poate nu era momentul pentru ca nu sunt elaborate niste standarde clare pe care sa le cunoasca profesorimea.
Sperie acest pas?
Da. Sperie si mai ales pe acei profesori care aveau impresia ca disciplina lor este "cea mai importanta" ca doar din ea se da "examen" si de acolo se culeg olimpicii.
Haideti sa privim lucrurile in fata si sa punem intrebarea adevarata: "Si meditatiile particulare...?"
1/Dar evaluarea permanenta nu se practica de cand lumea ? Probabil,la mijloc e o confuzie.
2.Adeptii utilizarii examenelor la sfarsit de ciclu--si eu sunt printre ei--ar putea ,de ce nu,sa vina cu replica imediata:
'Dar de examen se teme cineva ? Si daca se teme,de ce ?'
Nu vreau sa transform totul intr-o disputa intre noi doi, domnule sorinborodi, insa nu ma pot opri sa intreb:
- Examen la ce disciplina?
Daca elevul ar fi cu adevarat evaluat, orientat si indrumat s-ar inscrie la scoala care i se potriveste si spre care are inclinatii.
Ar fi ideal ca examenele,am mai argumentat asta,sa fie sustinute la TOATE disciplinele studiate.Practic,acest lucru este imposibil.Ar fi acceptabil ca de pe lista sa nu lipseasca limba romana,limba materna (daca este cazul),matematica, chimia,fizica, istoria, geografia, biologia (ultimele doua nu la alegere !),limbile straine (ambele studiate).
nu sperie examenele pe nimeni, ci metologia şi lucrăturile din culise, spun asta cu mare regret în suflet. Regret pt. că majoritatea dăscălimii este alcătuită din oameni de vocaţie, însă nu este pădure fără uscături. "Peştele de la cap se împute" spune o veche vorbă
Domnule adimatu, si daca "s-ar inscrie la scoala care i se potriveste si spre care are inclinatii" ce criteriu gasiti daca numarul candidatilor este mai mare decat numarul locurilor? Nu tot o forma de concurs? Sau poate iar media ...Cine se sperie de un examen? Tot mediocritatea! Cel bun e in stare oricand sa concureze pentru liceul la care doreste sa ajunga si se pregateste pentru asta, cel slab stie unde ii e locul si se indreapta spre o meserie ...eee dar cel mediu ar vrea sa fie sus cu munca putina sau de fatada!
La sfarsitul unui ciclu, in cazul nostru inv. obligatoriu, statul ar trebui sa certifice competentele dobandite la iesirea din sistem. Cum va arata acest examen de certificare se poate discuta. El este necesar, macar pentru faptul ca profesorii si elevii sa stie ca vor da socoteala pentru banii cheltutiti pentru pregatirea lor.
La admiterea la liceu, acolo unde conducerile de licee cred ca este necesar, pun criterii de admitere, care pot fi si examene, dar nu numai. Depinde de ele. Analog cu inv. superior, elevii pot sa "aplice" la mai multe licee, sustinand eventual si examene si alegand ulterior dintre liceele la care a fost admis pe cel care raspunde cel mai bune aspiratiilor sale.
Haideti sa gandim si din punct de vedere psihologic.Stresul este cu atat mai mare cu cat copilul este mai constient de importanta examenului dat ,este mai constiincios si mai interesat de ceea ce i se intampla.Nu cred ca este varsta potrivita sa fie supus unui asemenea consum interior.Daca noi am trecut prin asta ,nu este nevoie ca si copiii nostri sa pateasca la fel.Si apoi daca examenele care s-au dat pana acum ar fi garantia corectitudinii,as inelege reticienta fata de tezele cu subiect unic,dar asa, cand numai cine nu vrea ,nu-si pune pile la acest tip de examen...Problema este sa se gaseasca o modalitate corecta de evaluare a tezelor si cred ca formula aceasta ar fi reusita.
In sprijinul ideilor sustinute de distinsul coleg "adimatu"vin si propun introducerea tezelor cu subiect unic la toate disciplinele,cu standarde precise ca sa nu mai cada "magareata"doar pe capul acelor cadre didactice "care aveau impresia ca disciplina lor este ""cea mai importanta"".
Problema e ca isi dau cu parerea destui indivizi care nu au fost la scoala decât in calitate de elevi si s-ar putea sa fi ramas cu o oarecere ura pe profesori. Acum un an nici eu habar nu aveam cu ce se mananca meseria asta (si nici acum nu stiu exact)dar imi e limpede ca lucrurile se vad intr-un fel din afara sistemului si intr-altul din interiorul sau.
Exista in articol un pasaj care pur si simplu dezinformeaza:"Evaluarea continuă, liniară, egală – fără stres şi fără precipitare – este filosofia educaţională a întregii lumi"
Probabil unii au auzit de Eurydice, reteaua de informare asupra educatiei in Europa.Ei bine,priviti ce informatii gasim referitor la evaluare ,la adresa http://www.eurydice.org/portal/page/portal/Eurydice/FigurePage?pubid=052EN&figCode=052E27.Exista si o harta a Europei,pentru o mai clara orientare.
Pentru cei ce nu au rabdare sa acceseze adresa,imi permit sa fac un 'copy-paste' la partea ce mi se pare relevanta pentru acest topic,chiar daca informatiile sunt in limba engleza:
"Certified assessment at the end of general lower secondary education or full-time compulsory education, 2002/03
[...]
Certified assessment at the end of full-time compulsory education is generally partly based on an external final examination
In the great majority of European countries, a certificate is awarded to pupils at the end of general lower secondary education or to those who complete full-time compulsory education. The information given here relates solely to the award of certificates in general education, which in most countries corresponds to a transition to upper secondary education. Only pupils who attend VWO and HAVO schools in the Netherlands, as well as pupils in the Czech Republic and Slovakia, do not receive a certificate at this stage of their education.
In most cases, this certificate is awarded to pupils at least partly on the basis of results obtained in a final examination. It is even awarded wholly on this basis in a few Länder in Germany (in the case of the Hauptschule and Realschule), Ireland and Romania. However, in most German Länder, Spain, Lithuania, Luxembourg, Hungary, Austria, Finland, Sweden and Bulgaria, the certificate is awarded only on the basis of the pupil's marks and work over the year.
When a final examination is set, it includes at least one written part. Sometimes the tests, written and/or oral, are compiled by a team from outside the school but they are usually administered by the school. It is only in Greece, Cyprus, Portugal and Liechtenstein that the written part is prepared within the school, which is entirely responsible for it. In Italy, the chair of the examination board, who is not a member of the school, gives his or her opinion on the tests set by the teachers and supervises the correction and marking. In the Netherlands, the final examination consists of two tests: an internal test (schoolexamen), which is oral and/or written, and a written test set by an external body (centraal examen). Estonia follows the latter model, with three written tests. Finally, in Iceland, pupils take internal and external examinations at the end of the single structure.
Where the certificate is awarded on the basis of marks and work during the year or the results of an examination set by the school, teachers are generally responsible for the mark shown on the certificate. In Latvia and the Netherlands, teachers mark the external examination and comply with the marking requirements laid down by a national body."
Mentionez ca in pasajul de mai sus,prin
'general lower secondary education ' se intelege educatia ce corespunde copiilor de aproximativ 14-15 ani;in nici un caz,dsa nu credeti ca se refera la absolventii de liceu !
Asadar,care este esentialul?Ca in Europa,in cele mai multe tari,actul ce se elibereaza pentru competentele din acest stadiu al educatiei este dobandit IN URMA UNUI EXAMEN.Sunt enumerate si tarile in care NU se da un astfel de examen:cele mai multe landuri ale Germaniei, Spania, Lituania, Luxemburg, Ungaria, Austria, Finlanda, Suedia si Bulgaria.Atat.In aceste tari se iau in considerare 'notele si munca din anul scolar'.
Asa ca ma intreb:oare ce o fi cu informatia din articol ?Sa o citim inca o data....
Autentificaţi-vă pe site pentru a putea publica un comentariu.