CARTARESCU: Cu Adomnitei zece, care-i si intrece...
Ca sa fiu sincer, n-am prea mare incredere in reforma invatamantului romanesc (ma voi referi deocamdata doar la nivelul sau preuniversitar) promovata in aceasta perioada de noul ministru liberal Cristian Adomnitei. Ma voi stradui in acest articol sa-mi arat motivele scepticismului, care sunt multiple si pe planuri foarte diferite.
In primul rand, n-am incredere in guvernul monocolor si ultraminoritar din care tanarul ministru liberal face parte. Dupa parerea mea, guvernul Tariceanu, chiar presupunand ca este bine intentionat, are o foarte ingusta baza de resurse umane. Odata cu retragerea ministrilor PD de la guvernare si cu scindarea liberalilor in cele doua fractiuni adverse, guvernul a suferit o hemoragie enorma de valori.
Unele dintre ele au fost inlaturate intentionat de catre primul-ministru. Ma refer in primul rand la fostul ministru al justitiei Monica Macovei, a carei extraordinara prestatie a fost admirata nu doar de mine si de electoratul romanesc, ci de intreaga Europa.
Ar trebui sa-i ridicam un monument acestei femei curajoase care, cat a fost lasata sa lucreze, a pornit justitia romaneasca pe singurul drum pe care ea ar trebui sa mearga: aducerea in instanta si condamnarea celor ce incalca legile tarii, indiferent de pozitia sociala si de averea acestora. In locul ei a fost adus ieseanul Tudor Chiuariu, in misiune limpede, dupa parerea mea. Impreuna cu ministrul sanatatii si cel al invatamantului, el formeaza tripleta infernala a actualului guvern si dovada evidentului sau esec.
Apoi, n-am incredere, direct, in persoana noului ministru. E straniu ca guvernul liberal n-a gasit nici macar un singur profesor de meserie care sa cunoasca scoala nu doar din amintiri din copilarie, ca sa-l puna ministru. Pana si madam Andronescu, cu toate pacatele ei, fusese macar profesoara.
Cel de acum e inginer constructor si, in consecinta, ne va construi o reforma pe masura, din rigips si termopan, de s-o tinem minte. Cu aceeasi logica poti pune un sculer-matriter la Culte si un stomatolog la Turism: lasa, ca se va inconjura el cu buni sfatuitori... Lasa, e tanar, o sa invete...
Dar cu asta de-acum e ca un facut: zidar ca si Mesterul Manole, noul ministru e tocmai potrivit sa intruchipeze faimoasa metafora a destinului romanesc: ce ziua cladea, noaptea se surpa... si tot ca si Manole, el e al zecelea din echipa, care-i si intrece (vai, doar in intentii) pe cei noua ministri precedenti ai invatamatului, de la Revolutie incoace, fiecare cu reforma lui esuata in ranita.
In al treilea rand, cladirea educatiei romanesti ridicata de domnul Adomnitei nu rezista de la prima asezare a nivelei cu bule pe zid: e evident stramba ca turnul din Pisa. Gradinita, mai intai, n-ar trebui sa fie obligatorie. Din multiple ratiuni. Mai intai, cum se stie, nu exista in Romania atatea localuri de gradinite cat sa-i poata cuprinde pe toti prescolarii. Apoi, nici cele existente n-au un minim de conditii decente, o gradina in jur, un loc de joaca placut ca in Occident.
In fine, e poate banal ce spun, dar cred ca povestea cu „furatul copilariei” de la o varsta prea frageda are si ea un temei real. Anul pregatitor cu care incepe scoala e o alta absurditate: evident, el ar trebui sa fie ultimul an de gradinita: cum sa te pregatesti pentru un sistem in care deja ai intrat? In privinta admiterii la liceu, eu personal sunt ferm in favoarea examenului de admitere.
La saisprezece ani adolescentii sunt competitivi si nu se lasa asa usor timorati de un examen. Vor mai da destule, oficiale si neoficiale, in viata lor: trebuie sa fie pregatiti pentru ele. Un singur examen, cum s-a dat intotdeauna in perioadele de stralucire a invatamantului romanesc (multumesc lui Dumnezeu ca am prins una din ele la sfarsitul anilor ‘60) e mai revelator in privinta cunostintelor, personalitatii si puterii de mobilizare a elevilor decat insumarea a saisprezece mici examene de-a lungul a trei ani de scoala, date cu profesorul de la clasa in circumstante profund subiective.
Si tocmai la acest al patrulea motiv, subiectiv, al neincrederii mele (si cel mai grav dintre ele) voiam sa ajung. E vorba despre efectele vicioase inevitabile ale acestei reforme. Imi amintesc ca, inainte de faimosul campionat mondial din Mexic, FIFA facuse un experiment in fotbal: la trei cornere urma de-atunci inainte sa se execute lovitura de pedeapsa, ca pe maidan. Consecinta a fost dezastruoasa: fotbalistii nu mai tinteau poarta, ci incercau sa obtina cat mai multe cornere...
Asa se va-ntampla si in reforma domnului Adomnitei: profesorii vor umfla cat vor putea notele de la tezele cu subiect unic ale copiilor - ca doar sunt elevii lor, pe care-i si mediteaza-n particular -, iar frauda, mita, traficul de influenta vor fi la ele acasa. Scolile mai slabe vor avea absolventii cu notele cele mai mari, pe cand scolile noastre-fanion, exigente, isi vor condamna propriii copii la licee de mana a doua.
Viabilitatea unei reforme a invatamantului, oricat de frumos ar suna ea pe hartie, se testeaza in scoli, in practica de zi cu zi. Am fost profesor de scoala generala timp de zece ani, stiu despre ce vorbesc: conditii improprii de invatat, clase prea aglomerate, localuri gata sa se darame, directori incompetenti, rude ale vreunui primar de sector, profesori prost platiti si si mai prost pregatiti (cu exceptiile de rigoare).
Pe deasupra, lumea de azi nu mai crede in scoala. Ea vede ca, pe de-o parte, cei studiosi pierd in viata in fata analfabetilor ajunsi sefi de partide si mari bogatasi, iar pe de alta parte, ca totul se poate cumpara, inclusiv diplomele universitare.
La toate aceste provocari trebuie sa raspunda echipa din fruntea invatamantului romanesc. De la domnul Marga incoace, am impresia ca mergem din rau in mai rau. Construim, e adevarat, dar construim invers: dintr-o casa buna si adecvata vom obtine in final o melancolica ruina.
Sursa :Evenimentul zilei
Interes general | Toate disciplinele | Ştiri
Propus de: sorinborodi | 08.09.2007 13:24 | 1370 vizualizări
Comentarii (11)
Articolul de mai sus este structurat pe 15 paragrafe;lasam introducerea de la p.1 care exprima o opinie de ordin general.In p.2 autorul constata "ingusta baza de resurse umane",mai ales dupa plecarea unor membri care au format PLD.Poate baza de resurse nu este bine valorizata,mai degraba.La p.3-4 se aduc imnuri si osanale fostului ministru al justitiei care a uimit Europa cu reforma dar care acum arata ca nu se mai stie cine si ce competente are de s-a ajuns ca pana si Curtea Constitutionala sa se derobeze de unele prerogative pe care le-a transferat spre Cotroceni;si apoi ce treaba are fostul ministru al dreptatii cu reforma din educatie?!La p.5-6-7 exista oarece adevar,dar multa literatura;si apoi ,daca la sanatate se afla un contabil,de ce la educatie n-ar fi un demn urmas al mesterului Manole?!La p.8,cred ca mai trebuie construite localuri pt. gradinite,chiar daca in jurul lor nu sunt locuri de joaca placute ,"ca in Occident".Parca ei au peste tot!Doar in unele filme de propaganda.La p.9 sunt unele inconsecvente in argumentatie,caci daca gradinita nu e obligatorie ,poti zice ca oricine intra la scoala are deja experienta sistemului?Cu ultima parte din p.9sunt de acord,dar p.10-11-12constituie simple pareri,caci pt. a le argumenta este nevoie de studii si analize temeinice.Cu p.13 ma declar de acord,dar p.14 este doar pe jumatate real,dar nu din vina ministrului de azi ci pentru ca societatea a acceptat actuala stare de lucruri.Pentru ca romanul este ,inainte de orice,priceput la politica,la fotbal,la agricultura,la poezie,la toate si la nimic.
Sincer si mie mi se pare destul de subreda argumentatia d-lui Cartarescu legata de... hmmm ... nu pot zice inutilitate, poate proasta gestionare a reformei in invatamant. Reforma in invatamant este imperios necesara pentru ca altfel invatamantul se va face in continuare tot asa pana acuma ... dupa ureche. Si cate alte lucruri se fac in Romania post-revolutionara (vb lui "Mai draga") dupa ureche, cu tinta scurta si obiective mai mult intuitive, de scurta durata, decat reale si profunde.
Sunt total de acord ca exista un mare grad de subiectivitate in evaluarea de la tezele unice dar aici (ca si in cazul altor aspecte) trebuie discutat cu oameni din sistem pt. a intelege fenomenul. Eu de exemplu vad evaluarea facuta la nivel ministerial (sau la nivelul inspectoratului) printr-o comisie alcatuita din "profesionisti" (ca tot ne place termenul asta) si care sa fie bine platiti nu pentru a evalua ci pentru a pregati logistica si a asista elevii la astfel de examene. Sistemul trebuie sa fie mai flexibil in aceasta privinta dar in acelasi timp sa fie etans la "interventii". Intrebarea care se ridica in legatura cu tezele unice/examenul dupa 8 clase e daca acest examen este "legal" din moment ce la noi sunt obligatorii 10 clase. Ce facem? Incercam sa selectam si sa "eliminam" surplusul din sistem dupa 8 clase? E invatamantul un fel de industrie in care surplusul de "produs" e "desertat" sau inlaturat?
Eu zic ca pana acum nu s-a discutat de loc serios pe tema reformei invatamantului la noi in tara iar cand cineva vine si vrea sa faca ceva imediat ii sarim in cap. Sau potrivit politicii de partid odata la 4 ani dupa alegeri se schimba directia de mers a sistemului functie de partidele care guverneaza. Daca nu se va face o reforma in invatamant pana cel tarziu 2010 decalajul fata de alte sisteme din tarile europene se va mari din ce in ce mai mult iar societatea civila si capitalul uman calificat va suferi de o boala cronica ce va fi ff greu si intr-un timp extraordinar de lung de lecuit.
A mai observat cineva, de exemplu, ca dl. "mare" ministru a sters de pe site-ul ministerului rubrica "AUDIENTE ONLINE"? De ce oare?
Singurul motiv e acela ca nu-i pasa de ceea ce se intampla in invatamant, de ce s-ar mai deranja sa citeasca diferitele plangeri ale noastre, deranjantii lui colegi?!
Cartarescu are dreptate, poate nu peste tot, dar nimeni nu face nimic, oricum suntem in cadere libera, mafiotii doar traiesc FOARTE BINE, cu cat postul ocupat e mai sus si cel care il ocupa e trecut ca "gasca prin apa" prin scoala, cu atat se intampla mari nereguli in invatamant si nu numai.
E o explicatie la faptul ca am ajuns sa fim condusi de adormiti, natangi, "agramaticalitati" ,dintre care se detaseaza Adormitei.
Daca am putut fi condusi 25 de ani de un nemernic fara nici o pregatire, va dati seama cam ce se va intampla acum, cand scoala, in mod deliberat, e supusa unor astfel de mojicii din partea unor gunoaie umane care cred ca banii inseamna totul ???
Din pacate, nu mai exista nici o speranta dar ne incapatanam sa zicem ca exista! Peste trei generatii, cel putin,cand vor disparea toti ceauseii poate va fi bine. Sau vor aparea altii, cine stie?.......
Nu ne foloseste deloc o polemica pe teme politice pornita de la articolul d-lui Cartarescu, ci ar trebui sa recunoastem ca are mare dreptate in privinta pozitiei directorilor incompetenti din scoli si a notelor mari, nejustificate pe care le dam copiilor imbogatitilor vremii.Atata vreme cat vom fi constransi de directori, inspectori, situatia materiala sau chiar dezgustul de a mai lupta cu sistemul sa promovam nulitatile nu ar trebui sa ne supere observatiile pertinente ale unora.Si sa nu-mi spuneti ca la voi in scola e altfel si ca nu ati umflat nota niciunui protejat de-al directorului, inspectorului, secretarei, primarului, etc., fiindca nu va cred.In aceste conditii ce asteptam noi, dascalii de la reforma, de cine o fi fiind ea facuta? Eu nu vreau decat sa fiu lasat in pace sa-mi fac meseria, dar si asta-i prea mult...si atunci privesc cum se darama ultimele coloane ale din templul dascalului pe care l-am visat cand am intrat acum 16 ani in invatamant.
Nu simpatizez cu guvernul liberal dar cu tot respectul pentru scriitorul CARTARESCU,articolul de mai sus are un puternic iz politic.Sunt multe adevaruri spuse acolo dar isi pierd parca valoarea daca sunt amestecate cu lucruri ce vizeaza mai mult o campanie electorala,decat invatamantul.
Aferim!Oricum am intoarce chestiunea,tot miroase a politica,sau ceva care pare a fi ,sau care este...
D-nul Cărtărescu are perfectă dreptate când amestecă politicul în analiza aceasta. Normal ar fi ca ministrul să fie un profesor...Conform legii acest ministru ar trebui plătit ca necalificat. Oare suplinitorii nu pot învăţa din mers?...
Este clar ca nu poti face o analiza a starii din invatamant fara a face mici trimiteri politice.Nu are importanta daca sunt pertinente sau nu.
teo tudora are destul de multa dreptate. Articolul are trimiteri politice destul de clare. Eu as zice ca articolul are o oarecare valoare literara si e mult mai putin o analiza lucida si reala a acestui sistem. Nepunand in discutie conotatiile politice. La fel si eu ..... sunt apolitic si chiar nu ma intereseaza ce partid detine portofoliul acestui minister.
si totusi borodi are dreptate in mare parte
Politicul nu-l amesteca d-l Cartarescu in invatamant, ci este amestecat de cateva legislatii bune de catre guverne.
Iata unul dintre dureroasele adevaruri semnalate:
"Asa se va-ntampla si in reforma domnului Adomnitei: profesorii vor umfla cat vor putea notele de la tezele cu subiect unic ale copiilor - ca doar sunt elevii lor, pe care-i si mediteaza-n particular -, iar frauda, mita, traficul de influenta vor fi la ele acasa. Scolile mai slabe vor avea absolventii cu notele cele mai mari, pe cand scolile noastre-fanion, exigente, isi vor condamna propriii copii la licee de mana a doua."
Asta se va intampla cu siguranta la unele scoli, asta tot din cauza sistemului impus de d-l ministru, anume finantarea per elev. Ce poate atrage mai mult elevi decat notele umflate?
Autentificaţi-vă pe site pentru a putea publica un comentariu.