Ora de demagogie politică
„Vreau pact pentru Educaţie“ declamă, în coloratură portocalie, preşedintele Traian Băsescu. Îi răspund mezzo-sopranele PSD-iste, PRM-iste. Mai „sotto-voce“, nici PNL nu zice nu, iar UDMR îngână „ighen“, cu gândul la promisiunile băsesciene din vară, de la Covasna, cum că limba română va fi învăţată după tipicul unei limbi străine.
Tot corul ăsta pestriţ aruncă în ridicol şi acest nou început de an şcolar, al 18-lea, de când ne credem şi ne zicem liberi, democraţi, europeni. Nimic mai fals. Nimic mai demagogic. Nimic mai trist. Educaţia a devenit ring de box pentru liderii politici ai României. Se poate inventa ceva mai înspăimântător?
Până-n 13 Răpciune, al lui 2007, de bine, de rău, nimănui nu-i trecuse prin minte să înhame 5 milioane de cetăţeni la tărăboanţa politicianistă. Mai de frică, mai din neam-prostie, ba, la unii chiar din prostie neaoşă, Educaţia rămăsese cel mai puţin mânjită de mâlul dâmboviţean. N-o lăsau politicienii nici să moară, nici să trăiască, cum ar vrea ea şi-ar trebui, dar, măcar o lăsau în pace.
Până în acest moment, tot ceea ce este bun, atât cât este, ca şi tot ceea ce este rău în şcoala românească e rodul muncii oamenilor şcolii. Patru greve generale ale dascălilor, împinşi spre cea mai urâtă sărăcie, trei greve generale ale studenţilor sătui de şobolani în cămine şi cursuri de pe vremea lui Noe, o grevă generală a elevilor, nemulţumiţi de batjocura guvernamentală sunt reperele dureroase ale drumului facerii şcolii româneşti. Pe tot acest parcurs, retorica politicianistă a intersectat Educaţia pentru scurt timp şi niciodată sincer şi profund.
N-am înţeles deplin, în noiembrie 2006 – când şi-a făcut comisie prezidenţială pentru Educaţie -, de ce l-a apucat brusc pe preşedinte dragostea de şcoală. Am bănuit însă, de la bun început că flerul extraordinar l-a făcut să „miroasă“ că Educaţia poate fi un cal câştigător.
Am zis că totuşi, poate, cine ştie, în străfundul său, preşedintele vaporean al României a înţeles tot ce nu au înţeles preşedintele şi premierii profesori ai ţării: că fără învăţământ puternic, competitiv, fără Educaţie privită ca domeniu prioritar al investiţiei statului – nu se poate. M-am dumirit însă, joi. Pactul pentru Educaţie este doar o nouă găselniţă băsesciană. Prima parte a discursului domnului preşedinte m-a surprins într-un mod plăcut, chiar dacă ştiam că tot ceea ce spune pe acest subiect vine de la bunul său consilier Miclea. Vorbea domnul Băsescu atât de aplicat şi de doct, avea soluţii, dădea cel mai înalt semnal că al 18-lea an şcolar ar putea fi unul al răscrucii.
Părea că imposibilul poate fi posibil: Educaţia - prioritate naţională. Râsul rău al domnului preşedinte, satisfacţia cinică cu care l-a lăsat corijent pe Adomniţei şi Guvernul său, mi-au dat adevărata măsură a intenţiilor lui Traian Băsescu şi mi-au scos pentru multă vreme din minte orice speranţă de mai bine. PSD-ul i-a răspuns preşedintelui, ar semna pactul, dar are prioritar Legea salarizării. PNL e năucit, fiindcă tot ce a muncit o vară ministrul e declarat prost de preşedinte. PRM-ul nu semnează nimic, fiindcă propunerea e şmecheră şi populistă. Este clar, nu, ce succes va avea Educaţia. Din păcate, trimiţând-o în derizoriu acum, tot acolo se duce pentru ani buni de acum înainte şi şansa reală de a avea un învăţământ românesc de bună calitate. Pactul pentru Educaţie a fost doar o operă bufă. Şcoala va începe luni, tot fără speranţă.
Tot corul ăsta pestriţ aruncă în ridicol şi acest nou început de an şcolar, al 18-lea, de când ne credem şi ne zicem liberi, democraţi, europeni. Nimic mai fals. Nimic mai demagogic. Nimic mai trist. Educaţia a devenit ring de box pentru liderii politici ai României. Se poate inventa ceva mai înspăimântător?
Până-n 13 Răpciune, al lui 2007, de bine, de rău, nimănui nu-i trecuse prin minte să înhame 5 milioane de cetăţeni la tărăboanţa politicianistă. Mai de frică, mai din neam-prostie, ba, la unii chiar din prostie neaoşă, Educaţia rămăsese cel mai puţin mânjită de mâlul dâmboviţean. N-o lăsau politicienii nici să moară, nici să trăiască, cum ar vrea ea şi-ar trebui, dar, măcar o lăsau în pace.
Până în acest moment, tot ceea ce este bun, atât cât este, ca şi tot ceea ce este rău în şcoala românească e rodul muncii oamenilor şcolii. Patru greve generale ale dascălilor, împinşi spre cea mai urâtă sărăcie, trei greve generale ale studenţilor sătui de şobolani în cămine şi cursuri de pe vremea lui Noe, o grevă generală a elevilor, nemulţumiţi de batjocura guvernamentală sunt reperele dureroase ale drumului facerii şcolii româneşti. Pe tot acest parcurs, retorica politicianistă a intersectat Educaţia pentru scurt timp şi niciodată sincer şi profund.
N-am înţeles deplin, în noiembrie 2006 – când şi-a făcut comisie prezidenţială pentru Educaţie -, de ce l-a apucat brusc pe preşedinte dragostea de şcoală. Am bănuit însă, de la bun început că flerul extraordinar l-a făcut să „miroasă“ că Educaţia poate fi un cal câştigător.
Am zis că totuşi, poate, cine ştie, în străfundul său, preşedintele vaporean al României a înţeles tot ce nu au înţeles preşedintele şi premierii profesori ai ţării: că fără învăţământ puternic, competitiv, fără Educaţie privită ca domeniu prioritar al investiţiei statului – nu se poate. M-am dumirit însă, joi. Pactul pentru Educaţie este doar o nouă găselniţă băsesciană. Prima parte a discursului domnului preşedinte m-a surprins într-un mod plăcut, chiar dacă ştiam că tot ceea ce spune pe acest subiect vine de la bunul său consilier Miclea. Vorbea domnul Băsescu atât de aplicat şi de doct, avea soluţii, dădea cel mai înalt semnal că al 18-lea an şcolar ar putea fi unul al răscrucii.
Părea că imposibilul poate fi posibil: Educaţia - prioritate naţională. Râsul rău al domnului preşedinte, satisfacţia cinică cu care l-a lăsat corijent pe Adomniţei şi Guvernul său, mi-au dat adevărata măsură a intenţiilor lui Traian Băsescu şi mi-au scos pentru multă vreme din minte orice speranţă de mai bine. PSD-ul i-a răspuns preşedintelui, ar semna pactul, dar are prioritar Legea salarizării. PNL e năucit, fiindcă tot ce a muncit o vară ministrul e declarat prost de preşedinte. PRM-ul nu semnează nimic, fiindcă propunerea e şmecheră şi populistă. Este clar, nu, ce succes va avea Educaţia. Din păcate, trimiţând-o în derizoriu acum, tot acolo se duce pentru ani buni de acum înainte şi şansa reală de a avea un învăţământ românesc de bună calitate. Pactul pentru Educaţie a fost doar o operă bufă. Şcoala va începe luni, tot fără speranţă.
Interes general | Toate disciplinele | Ştiri
Propus de: fratiladorina | 14.09.2007 22:02 | 1280 vizualizări
Comentarii (11)
Da,Melania Mandas Vergu isi defineste inca o data apartenenta politica.Si ce-i cu asta ? Asta e opinia jurnalistei,are dreptul sa si-o sustina.Respectam acest drept,fara a ne simti cu nimic obligati sa aderam la ideile continute.
Un neavizat ar putea deduce ca ,in materie de politica pentru educatie, lucrurile s-au cristalizat acolo sus si taberele s-au separat foarte vizibil in 'aia buni' si 'aia rai'.
Pe mine,personal,nu ma intereseaza personajul X sa Y.Sa luam faptele doar:acest ministru Adomnitei a luat recent doua hotarari ce vor avea consecinte dezastruoase asupra calitatii invatamantului.Si aceasta nu se va produce in timp,ci imediat,chiar din anul scolar ce ne asteapta.Pe scurt: 1.intrarea in licee pe baza de Teze Unice (la care se va copia;procent de frauda ,undeva pe la 60-75%) si 2.Stramutarea concursului de titularizare in scoli (unde se vor comite abuzuri de tot felul;procent de frauda,undeva pe la 80-90%).
Ei bine,daca in acest moment un chel glumet se opune autorului acestor inconstiente actiuni,eu unul il iau in brate si-l aplaud.Ca inspre partea 'adversa',mult laudata in articol, am vazut cu totii ca audienta noastra,a cadrelor didactice, este nula !
Ce mai putem observa:expresii gen 'tot ce a muncit o vară ministrul'.... Vai,aceasta neajutorata victima a curentului stahanovist ! Asteptam si alte metafore;de exemplu,ar merge niste comparatii cu furnica cea hatnica,in opozitie cu greierele lenes (si chel,care are un ras rau !).
Pe de alta parte,se mai observa o pregatire a terenului de asternut explicatii pentru inevitabilul esec ('Este clar, nu, ce succes va avea Educaţia').
Dar ce este mai tragic este ca greselile colosale al lui Adomnitei sunt privite ca panaceul de vindecare a bubelor educatiei ('în derizoriu acum, tot acolo se duce pentru ani buni de acum înainte şi şansa reală de a avea un învăţământ românesc de bună calitate').Calitate care,imi permit sa adaug,s-ar dori sa vina cum ? Prin subiecte rezolvate pe tabla de catre profesori in timpul Tezelor Unice,prin lacrimile semialfabetizatilor care vor considera 8 o nota mica,prin plicuri,sacose si alte matraplazacuri la titularizarile ce va sa vina ?
Aşa se lucrează în Romania: pompieristic. Acum arde, dăm cu apă sau cu ce-o fi! Dar măsurile de prevenţie nu se fac niciodată în timp util. Fiindcă nu dă bine, politic! Aşa face şi d+l Băse. E timpul deschiderii şcolii? Îşi aminteşte şi el că a fost cândva o "loază de şcoler" şi-şi asmute câinii pe învăţământ. Ca să vadă tot românu' că lu nenea preşdpntele, tătucu nost, îi place de şcoală.Bleah!
Eu sunt bucuros ca avem sumedenie de specialisti care dau navala intru realizarea unui invatamant performant.Si daca se mai realizeaza si pactul cel national pe tema educatiei,mai ca regret ca nu mai sunt tanar pentru a mai prinde cele vremi minunate care stau sa se arate.
Ai partial dreptate d-le sorinborodi..!!!
Fraudarea la Teze va fi in jur de 90% (doar analfabetii care picteaza literele si cifrele nu vor putea sa se incadreze in timp pentru a obtine o nota buna ce ii va propulsa la un liceu pe care multi nu-l merita!), iar la titularizare va fi de 100%(plicuri, neamuri, partide, etc.)
Cat despre Base... ce sa inteleaga un copil?!! Esti un elev mediocru ai mari sanse sa ajungi presedinte .. de organizatie, de partid, de tara... Dumnezeu mai stie!
Poate paradoxal pentru unii mie mi se pare un articol bun si in cea mai mare parte real. Tactul de jurnalist vexat, transpira partial dar, ziarul trebuie sa se vanda si mai ales articolul sa placa... stapanului!
Traim vremuri in care haosul este cultivat si intretinut intentionat; formele de manipulare -dintre cel mai parsive!- sunt la mare arta promovate de politicieni si ..."firmele" lor specializate.
Nu cred ca trebuie sa ne inflamam de un astfel de articol care, face parte din "Program" ci, sa-l tratam ca orice demers jurnalistic care, cica se pricepe de politici publice si mai ales la cele din Educatie.
De ce, dupa ce multi dintre noi au comentat cu privire la d-l ministru, acum nu va convine ce zice Presedintele? In sfarsit, isi intoarce fata spre invatamant. De ce o face-o.. aproape nu mai conteaza daca am fi siguri ca o sa iasa ceva. Cu amestecul politicului, ne-am obisnuit. Numai sa nu patim ca in familiile aflate in divort: parintii se cearta pe copil, iar copilul ramane nemancat, neimbracat, si asista la cearta parintilor fara sa inteleaga mare lucru si la sfarsit ...sa ramana cum a fost!
Oare cand se va face ordine in educatie? Ce sa mai cerem elevilor daca noi, adultii, ne comportam ca niste copii care se arata cu degetul unii pe altii.Tezele si examenul de titularizare: doua surse de imbogatire a unora ,motive de stres si ingrijorare pentru altii.Cum nu vii TU TEPES ,DOAMNE....? Sau, sa nu fie si mai rau:,,iesiti voi, mortilor, ca sa intram noi de vii"
Ne agitam degeaba! Mai tineti minte anul trecut pe vremea asta? Eram la fel de ingrijorati si revoltati pentru ca se preconozau schimbari bruste si organizate haotic. S-a comentat mult si s-au obtinut ... rezultate?! Nu s-a mai dat tez in sem I din lipsa... de timp de organizare. S-a schimbat apoi ministrul si era chiar sa se considere si teza de anul trecut ca procent la examenul de anul viitor! A fost sfatuit sa renunte. Pana in perioada tezelor se va mai schimba...ministrul. Si vor urma alte schimbari! la fel de haotice. Asa ca ne agitam ca sa treaca timpul!
Păi da...
Cine credeţi că trebuie să facă ordine în educaţie? La testele naţionale,la capacitate cine supraveghează? Dacă fiecare cadru didactic ar fi corect am avea un învăţământ cinstit. Vina politicienilor este că nu au reuşit să ne dea o societate corectă,prosperă,unde sănătatea şi învăţământul să fie în atenţia tuturor.Îmi doresc şi vă doresc şi dv. să vină o zi când vom vedea că medicul merge la spital şi se gândeşte nu la şpagă ci la un act medical reuşit,când cadrul didactic merge la şcoală şi nu se mai gândeşte că nu are bani pentru a plăti nu ştiu ce factură şi...atunci şcolerul mediocru şi-a făcut datoria de politician.
Doamna Calangiu,
Atita timp cit performantele mele ca profesor sunt raportate la procentul de promovabilitate la tezele cu subiecte unice si la numarul elevilor intrati la licee bune nu vad ce motiv am sa fiu corect.
Daca mai adaug si proasta salarizare din invatamint, o "mica atentie" din partea parintilor e bine venita.
Iata de unde vine frauda.
Autentificaţi-vă pe site pentru a putea publica un comentariu.