Pregatirea pentru tezele cu subiecte unice o afacere ?
UNDE-S MULŢI, PROSTIA-I MARE !
Românii au descoperit lucrul în echipă, acum, la 17 ani după ce acesta era ridicat la rang de obligaţie, amintindu-şi de vorba din străbuni care spune că „Unde-s mulţi, puterea creşte”. Numai că nu şi-au pus câteva întrebări esenţiale : cum trebuie să fie cei mulţi ? ( proşti, deştepţi, şmecheri ? ) şi de ce fel de putere e vorba ? ( fizică, morală ? ). Dar cum nouă nu ne stă în fire să filozofăm prea mult şi mai ales să ne punem întrebări, echipele s-au constituit rapid şi s-au pus pe treabă. Care-i treaba, însă ?
Treaba este scrierea şi publicarea rapidă a unor aşa-zise culegeri cu propuneri de teste pentru tezele cu subiecte unice, acum cât ele reprezintă o noutate pentru părinţii disperaţi de mult prea desele schimbări făcute de minister şi când aceştia sunt dispuşi să „investească” ceva mai mulţi bani în viitorul odraslelor, uitând că de carte ai parte, dacă ai şi un profesor bun la clasă.
Astfel că piaţa a fost brusc invadată de cărţulii care nu fac decât să compileze ceva teste, să însăileze un barem de corectare şi să mai adauge programa ( din care oricum elevii nu pot pricepe mare lucru, ea fiind un instrument de lucru mai ales pentru profesori ! ) şi din a căror mare de… prostie de-abia scapă timide lucrările unor profesionişti. Oricum, aceştia nu prea apucă să le publice în timp util, căci sunt conştienţi de implicaţia unui „nume scris pe-o carte” şi doresc să ofere elevilor un sprijin, nu să le scoată banii cu japca din buzunar !
Nici aşa n-ar fi nenorocirea prea mare, dacă testele ar fi formulate corect ( pentru necunoscători există şi un domeniu al pedagogiei care se numeşte Evaluarea şcolară ! ), conform cerinţelor programei şi, mai ales, pe înţelesul unui copil de 13-14 ani.
Să luăm un exemplu grăitor : Teză cu subiect unic – Sugestii de subiecte (Clasa a VII-a – semestrul I ) , coord. Rita Cîntiuc, Ed. Nomina, Piteşti. Cartea conţine programa şi 25 de teste, cu rezolvările şi baremele de corectare, elaborate de 12 (!!!) autori ( Anişoara Burlea, Gabriela Ciubotaru, Sextilia Crăciun, Liliana Firaşcu, Lygia Ignat, Nicoleta Kuttesh, Ana Mihai, Anca Oprea, Elena Paicu, Otilia Paicu, Ancuţa Voievod ) – la un calcul simplu cam două teste de cap de intelectual. După numărul de autori, despre care cititorul neavizat nu are nicio informaţie ( ce sunt, ce pregătire au, ce rezultate şi mai ales ce funcţii au prin inspectorate sau pe la alte organe de distribuire cu de-a sila a materialelor auxiliare ) s-ar spune că testele trebuie să fie elaborate impecabil. Un profesor bun de română elaborează un test în maximum două ore, deci autorilor nu le-a luat probabil mai mult de două zile să „creeze” teste cu formulări limpezi şi soluţii pe măsură.
La un prim contact al elevilor cu cartea – stupoare ! Testele conţin structuri diferite ( unele au două părţi, testele 1 - 5, altele trei, testele 6,7, cu număr diferit de itemi şi modalităţi diferite de notare ), iar unele cerinţe nu se regăsesc în programa clasei a VII-a pentru tot anul, necum pentru semestrul I ( contrageri, expansiuni, felul subordonatelor, construcţii de fraze care să conţină subiective introduse prin de etc. – v. teste 5,6, 7). Nu-i nimic, în febra creaţiei se mai pierd din vedere mici amănunte, cum ar fi conţinutul programei sau chiar ortografia ( „cercul deistorie – sic !, scri-e-i – sic !, „scrie o compunere cu titlul Copiii şi bunicii în care să povesteşti…” p 48 – fără ghilimele, italic sau altă marcă a titlului ) ! Poate banii nu sunt aruncaţi de pomană. Autorii îi pot ajuta pe copii să se adapteze mai bine mediului social şi, prinşi de febra economiei de piaţă, să le ceară să redacteze scrisori de afaceri ( citez din răspunsul propus de autori la partea a II-a a testului 3, ce valorează 32 de puncte : „Puteţi conta pe discreţia operaţiunilor noastre. Posesoarea fondului nu va fi înştiinţată de originea creditului şi nu va fi avizată de existenţa lui până la data dorită de dumneavoastră.”) Unde-or fi copilăreştile scrisori din vacanţă, familiale sau amicale ? Chiar credeţi, doamnelor autoare că un copil de 12-13 ani e în stare de aşa ceva ? Aţi intrat vreodată la clasă ? Ştiţi ce limite are vocabularul şi exprimarea unui copil normal de clasa a VII-a ??? Câţi copii credeţi că ştiu că cerul este „un arbore foarte înalt din familia fagaceelor” ( sugestie de răspuns la testul 6 – omonimia cuvântului cerul ) ?
Formulările răspunsurilor „bagă în ceaţă” şi un adult, darmite un copil, care, după asemenea lecturi numai drag de limba şi literatura română nu prinde. Probabil însă că „ceaţa” este starea preferată a semidocţilor ce pot da astfel de sugestii de răspuns pentru clasa a VII-a :
- „personificarea animă inanimatul” ; „aflat într-o postură contemplativă, eul liric pare copleşit de priveliştea grădinii” ( p.21 );
- „Utilizează şi cel puţin două procedee diferite de expresivitate, având în vedere că urmează să realizezi nu numai o descriere artistică de natură, ci să conferi textului şi un caracter confesiv / persuasiv.” ( p.29 );
- „În debutul fragmentului, autorul realizează o expoziţie (sic !) în care descrie atmosfera….” ( p.45 )
- „Răspuns personal. Vă recomandăm urmărirea unor texte literare care au la bază descrierea expresiv-literară de tip tablou.” ( testul 14, subiectul II la care se cere realizarea unei compuneri de 10-15 rânduri în care să se descrie un peisaj care te-a impresionat ). Poate câteva titluri şi câţiva autori ar fi ajutat elevii mai mult sau 1-2 exemple de descrieri făcute ca model ? Sau aşa scapă doamnele autoare de sarcinile neplăcute, care mai cer şi efort intelectual ?
- „precizează o imagine acustică” ( în loc de auditivă - termenul nu există în niciunul dintre manualele de limbă română aprobate de MEdC ! )
- La testul 7, cerinţa 13 : „Construieşte un posibil deznodământ al întâmplării în maximum 5 rânduri” – întâmplarea este prezentată într-un fragment de text din I.A. Bassarabescu, Moş Stan, iar la sugestia de răspuns se precizează : „ATENŢIE ! Ar trebui să citeşti integral textul lui Bassarabescu.” Adică elevul să spună în examen : „Mă scuzaţi, pot să mă duc la bibliotecă să citesc textul integral ?”
Şi ca să existe şi „cireaşa” pe tort, la testul 10, la partea a II-a, i se cere elevului să realizeze o compunere de 20-25 de rânduri ( scrise de mână, nu ? ), iar sugestia de răspuns este o compunere de 52 ( cincizeci şi două !!!! ) de rânduri tipărite !
Cu siguranţă, însă, că nici elevii, nici părinţii, habar nu au de aceste amatorisme didactice pentru care ar fi sancţionat şi un student la modulul de practică pedagogică. În lipsa unor orientări ferme şi profesioniste, piaţa va continua să fie inundată de astfel de „colaje” nereuşite, pe care din păcate le distribuie cu sârg metodişti şi inspectori la fel de incompetenţi ca cei care au produs aceste maculaturi didactice.
Propun de aceea, tuturor specialiştilor şi practicienilor profesionişti o campanie de informare a publicului cumpărător, deoarece efectele distructive sunt incomensurabile şi pe termen lung.
Până atunci, feriţi-vă de culegerile care au mai mulţi autori decât pagini, căci „Unde-s mulţi, prostia-i mare !”
Prof. drd. Corina Dumitru
Românii au descoperit lucrul în echipă, acum, la 17 ani după ce acesta era ridicat la rang de obligaţie, amintindu-şi de vorba din străbuni care spune că „Unde-s mulţi, puterea creşte”. Numai că nu şi-au pus câteva întrebări esenţiale : cum trebuie să fie cei mulţi ? ( proşti, deştepţi, şmecheri ? ) şi de ce fel de putere e vorba ? ( fizică, morală ? ). Dar cum nouă nu ne stă în fire să filozofăm prea mult şi mai ales să ne punem întrebări, echipele s-au constituit rapid şi s-au pus pe treabă. Care-i treaba, însă ?
Treaba este scrierea şi publicarea rapidă a unor aşa-zise culegeri cu propuneri de teste pentru tezele cu subiecte unice, acum cât ele reprezintă o noutate pentru părinţii disperaţi de mult prea desele schimbări făcute de minister şi când aceştia sunt dispuşi să „investească” ceva mai mulţi bani în viitorul odraslelor, uitând că de carte ai parte, dacă ai şi un profesor bun la clasă.
Astfel că piaţa a fost brusc invadată de cărţulii care nu fac decât să compileze ceva teste, să însăileze un barem de corectare şi să mai adauge programa ( din care oricum elevii nu pot pricepe mare lucru, ea fiind un instrument de lucru mai ales pentru profesori ! ) şi din a căror mare de… prostie de-abia scapă timide lucrările unor profesionişti. Oricum, aceştia nu prea apucă să le publice în timp util, căci sunt conştienţi de implicaţia unui „nume scris pe-o carte” şi doresc să ofere elevilor un sprijin, nu să le scoată banii cu japca din buzunar !
Nici aşa n-ar fi nenorocirea prea mare, dacă testele ar fi formulate corect ( pentru necunoscători există şi un domeniu al pedagogiei care se numeşte Evaluarea şcolară ! ), conform cerinţelor programei şi, mai ales, pe înţelesul unui copil de 13-14 ani.
Să luăm un exemplu grăitor : Teză cu subiect unic – Sugestii de subiecte (Clasa a VII-a – semestrul I ) , coord. Rita Cîntiuc, Ed. Nomina, Piteşti. Cartea conţine programa şi 25 de teste, cu rezolvările şi baremele de corectare, elaborate de 12 (!!!) autori ( Anişoara Burlea, Gabriela Ciubotaru, Sextilia Crăciun, Liliana Firaşcu, Lygia Ignat, Nicoleta Kuttesh, Ana Mihai, Anca Oprea, Elena Paicu, Otilia Paicu, Ancuţa Voievod ) – la un calcul simplu cam două teste de cap de intelectual. După numărul de autori, despre care cititorul neavizat nu are nicio informaţie ( ce sunt, ce pregătire au, ce rezultate şi mai ales ce funcţii au prin inspectorate sau pe la alte organe de distribuire cu de-a sila a materialelor auxiliare ) s-ar spune că testele trebuie să fie elaborate impecabil. Un profesor bun de română elaborează un test în maximum două ore, deci autorilor nu le-a luat probabil mai mult de două zile să „creeze” teste cu formulări limpezi şi soluţii pe măsură.
La un prim contact al elevilor cu cartea – stupoare ! Testele conţin structuri diferite ( unele au două părţi, testele 1 - 5, altele trei, testele 6,7, cu număr diferit de itemi şi modalităţi diferite de notare ), iar unele cerinţe nu se regăsesc în programa clasei a VII-a pentru tot anul, necum pentru semestrul I ( contrageri, expansiuni, felul subordonatelor, construcţii de fraze care să conţină subiective introduse prin de etc. – v. teste 5,6, 7). Nu-i nimic, în febra creaţiei se mai pierd din vedere mici amănunte, cum ar fi conţinutul programei sau chiar ortografia ( „cercul deistorie – sic !, scri-e-i – sic !, „scrie o compunere cu titlul Copiii şi bunicii în care să povesteşti…” p 48 – fără ghilimele, italic sau altă marcă a titlului ) ! Poate banii nu sunt aruncaţi de pomană. Autorii îi pot ajuta pe copii să se adapteze mai bine mediului social şi, prinşi de febra economiei de piaţă, să le ceară să redacteze scrisori de afaceri ( citez din răspunsul propus de autori la partea a II-a a testului 3, ce valorează 32 de puncte : „Puteţi conta pe discreţia operaţiunilor noastre. Posesoarea fondului nu va fi înştiinţată de originea creditului şi nu va fi avizată de existenţa lui până la data dorită de dumneavoastră.”) Unde-or fi copilăreştile scrisori din vacanţă, familiale sau amicale ? Chiar credeţi, doamnelor autoare că un copil de 12-13 ani e în stare de aşa ceva ? Aţi intrat vreodată la clasă ? Ştiţi ce limite are vocabularul şi exprimarea unui copil normal de clasa a VII-a ??? Câţi copii credeţi că ştiu că cerul este „un arbore foarte înalt din familia fagaceelor” ( sugestie de răspuns la testul 6 – omonimia cuvântului cerul ) ?
Formulările răspunsurilor „bagă în ceaţă” şi un adult, darmite un copil, care, după asemenea lecturi numai drag de limba şi literatura română nu prinde. Probabil însă că „ceaţa” este starea preferată a semidocţilor ce pot da astfel de sugestii de răspuns pentru clasa a VII-a :
- „personificarea animă inanimatul” ; „aflat într-o postură contemplativă, eul liric pare copleşit de priveliştea grădinii” ( p.21 );
- „Utilizează şi cel puţin două procedee diferite de expresivitate, având în vedere că urmează să realizezi nu numai o descriere artistică de natură, ci să conferi textului şi un caracter confesiv / persuasiv.” ( p.29 );
- „În debutul fragmentului, autorul realizează o expoziţie (sic !) în care descrie atmosfera….” ( p.45 )
- „Răspuns personal. Vă recomandăm urmărirea unor texte literare care au la bază descrierea expresiv-literară de tip tablou.” ( testul 14, subiectul II la care se cere realizarea unei compuneri de 10-15 rânduri în care să se descrie un peisaj care te-a impresionat ). Poate câteva titluri şi câţiva autori ar fi ajutat elevii mai mult sau 1-2 exemple de descrieri făcute ca model ? Sau aşa scapă doamnele autoare de sarcinile neplăcute, care mai cer şi efort intelectual ?
- „precizează o imagine acustică” ( în loc de auditivă - termenul nu există în niciunul dintre manualele de limbă română aprobate de MEdC ! )
- La testul 7, cerinţa 13 : „Construieşte un posibil deznodământ al întâmplării în maximum 5 rânduri” – întâmplarea este prezentată într-un fragment de text din I.A. Bassarabescu, Moş Stan, iar la sugestia de răspuns se precizează : „ATENŢIE ! Ar trebui să citeşti integral textul lui Bassarabescu.” Adică elevul să spună în examen : „Mă scuzaţi, pot să mă duc la bibliotecă să citesc textul integral ?”
Şi ca să existe şi „cireaşa” pe tort, la testul 10, la partea a II-a, i se cere elevului să realizeze o compunere de 20-25 de rânduri ( scrise de mână, nu ? ), iar sugestia de răspuns este o compunere de 52 ( cincizeci şi două !!!! ) de rânduri tipărite !
Cu siguranţă, însă, că nici elevii, nici părinţii, habar nu au de aceste amatorisme didactice pentru care ar fi sancţionat şi un student la modulul de practică pedagogică. În lipsa unor orientări ferme şi profesioniste, piaţa va continua să fie inundată de astfel de „colaje” nereuşite, pe care din păcate le distribuie cu sârg metodişti şi inspectori la fel de incompetenţi ca cei care au produs aceste maculaturi didactice.
Propun de aceea, tuturor specialiştilor şi practicienilor profesionişti o campanie de informare a publicului cumpărător, deoarece efectele distructive sunt incomensurabile şi pe termen lung.
Până atunci, feriţi-vă de culegerile care au mai mulţi autori decât pagini, căci „Unde-s mulţi, prostia-i mare !”
Prof. drd. Corina Dumitru
Interes general | Toate disciplinele | Ştiri
Propus de: dr_letter | 05.11.2007 23:35 | 4027 vizualizări
Comentarii (4)
ce ne facem insa si cu prof. corectori care accepta cele 52 de randuri,(invatate pe de rost si ele dintr-o carte de undeva!!!!!), ca fiind "de efect", le noteaza eventual cu punctaj maxim, defavorizand elevii care au scris doar 25 de randuri, cat cere enuntul...Si ce ne facem cu cei care corecteaza subiectiv, prin prisma celor citite de ei din carti "grele" de critica literara, si nu apreciaza obiectiv ceea ce scrie un copil de 13-14 sau 15 ani, (cu un limbaj adecvat varstei lui, cu o viziune asa...naiva...ca pentru varsta lui...etc....)? Incurajam memoratul comentariilor, nu acceptam pareri personale, nu ii invatam pe copii sa isi sustina parerile cu argumente bine fondate...si nu doar atat.
Aici aveti dreptate. Cu toate ca reforma a inceput demult ... asa se intampla la fiecare examinare.
Aici cred ca este si rolul celorlalti profesori competenti, al parintilor, de a avea o reactie organizata, unitara. De cele mai multe ori ne marginim la a comenta pe la colturi si tacem de indata ce apare "vinovatul", mai ales daca acesta este un "sef" !
Chestiile astea se fac, îndeobşte pentru bani sau pentru puncte (adică tot pentru bani). Iar dacă numărul autorilor este mare, treaba devine tare dubioasă... Dar este una dintre feţele societăţii democratice - fiecare poate să facă ce vrea (aproape tot)!
Autentificaţi-vă pe site pentru a putea publica un comentariu.