Peste 82.000 de copii au cel puţin un părinte la muncă în străinătate
„Cel mai mult simt lipsa părinţilor la activitatea de premiere, acolo toţi copiii vin cu mama şi cu tata... şi eu nu văd pe nimeni, acest lucru mă face să nu îmi mai vină să învăţ.” Asta mărturiseşte o fetiţă de numai 10 ani, din Suceava, ai cărei părinţi sunt plecaţi la muncă în străinătate.

Nici pentru copiii ceva mai mari, lipsa părinţilor nu este mai uşor de îndurat. O tânără de 18 ani, a cărei mamă este plecată să muncească în Italia, recunoaşte că îi simte lipsa, atunci când trebuie să ia o decizie şi nu are cu cine altcineva să se consulte. Un adolescent de aceeaşi vârstă povesteşte că nu reuşeşte să se descurce singur cu sora lui, de doar 9 ani, care nu îl mai ascultă. De altfel, „martorii” acestui fenomen al orfanilor cu părinţi sesizează schimbările de comportament ale copiilor lăsaţi singuri acasă.

Învăţătorii şi profesorii au remarcat că aceştia au rezultate mai slabe, în timp ce prietenii sesizează modificările de comportament: „Era altfel înainte să plece mama ei în Italia, era mereu veselă şi comunicativă, vorbea cu toată lumea, acum e altfel, mai tăcută, mai retrasă”, declară o adolescentă, despre una dintre prietenele ei.

Specialiştii de la „Salvaţi Copiii”, care au realizat studiul calitativ „Impactul migraţiei părinţilor asupra copiilor rămaşi acasă”, au remarcat că efectele acestui fenomen sunt dintre cele mai îngrijorătoare: abandon şcolar, izolare şi comunicare slabă, risc de consum de droguri, tendinţă de asociere cu grupuri deviante.

De altfel, şi asistenţii din cadrul direcţiilor de protecţie a copilului se lovesc de toate aceste lucruri, de multe ori, însă, când e prea târziu: „Noi ne confruntăm cu ei în momentul în care deja încep să săvârşească infracţiuni, să consume droguri, să lipsească de la şcoală, şi, în momentul în care încercăm să vedem care este problema, depistăm faptul că sunt lăsaţi nesupravegheaţi”, a declarat reprezentantul DGASPC Neamţ.

Bunicii nu au destui bani ca să aibă grijă de copii

Deşi sunt lăsaţi în grija unui adult, membru al familiei, copiii nu îi recunosc acestuia autoritatea şi nu simt în acea persoană un sprijin real. O bunică recunoaşte că nepotul de 16 ani ţipă la ea şi chiar o loveşte, când încearcă să îi spună ceva. Cercetarea scoate la lumină şi alte lucruri: lipsa mamei este mai greu îndurată de copii decât lipsa tatălui, dar, chiar şi aşa, copiii sunt deseori mai afectaţi de certurile care survin între părinţi, din cauza distanţei, decât de lipsa propriu-zisă a unuia dintre ei. Bunicii, cărora de cele mai multe ori le revine sarcina îngrijirii copiilor când părinţii sunt plecaţi, îşi dau seama că nu pot substitui lipsa părinţilor. „Părinţii sunt mai tineri, îi duc undeva, îi aduc, aşa, unde îl duce bunica... la biserică şi înapoi”, spune o bătrână. În plus, nu în puţine cazuri, bunicii nu au suficienţi bani pentru a avea grijă de nepoţi, aşa cum ar trebui.

Deseori, inclusiv alimentaţia acestor copii lasă de dorit. Studiul, în cadrul căruia s-a discutat cu 70 de copii, 40 de cadre didactice, 40 de persoane, care au în grijă minori, lăsaţi singuri acasă, 8 consilieri şcolari şi 6 reprezentanţi ai DGASPC-urilor, din Iaşi, Suceava şi Neamţ, relevă şi câteva dintre serviciile la care se poate apela în prezent, cum ar fi cele de consiliere şi orientare şi centre de zi.

Se înaintează, de asemenea, câteva recomandări: realizarea de campanii de conştientizare pentru părinţi, dezvoltarea serviciilor de consiliere pentru persoanele care au grijă de copii, extinderea reţelei de consilieri şcolari şi a programelor de tip „şcoală după şcoală”.

Conform ultimelor date de la ANPDC, în România sunt 82.464 de copii ai căror părinţi sunt plecaţi la muncă în străinătate. 24.406 provin din familii în care ambii părinţi sunt plecaţi, 47.154 din familii în care este plecat doar un membru, iar în 8.904 cazuri, singurul susţinător legal este plecat. 2.500 de copii sunt în sistemul de protecţie socială. (M.C.)

Sursa: Gandul,Miruna COVACI,18 IANUARIE 2008
miruna.covaci@gandul.info