Pachetul legilor educaţiei a fost lansat, în cele din urmă, pe 17 decembrie 2007 şi se va afla în dezbatere publică până pe 17 februarie anul curent. Pachetul conţine Legea Învăţământului Preuniversitar, Legea Învăţământului Superior şi Statutul Personalului Didactic. La momentul lansării proiectelor de lege, premierul Tăriceanu le-a susţinut iar preşedintele le-a criticat spunând că “nu sunt coerente”, sau “unitare” şi “par scrise de aceeaşi mână”.



Am încercat să aflu ce părerea au despre legile educaţiei, propuse de ministrul Adomniţei, cei implicaţi în sistem dar şi cei care de o bună bucată de vreme încearcă să îl facă să iasă din inerţie. Domnul Florin Colceag, preşedintele IRSCA Gifted Education, spune că proiectele de lege nu au fost făcute în urmă unor studii critice asupra stării şi nevoilor educaţiei din România, nici prin studiul comparativ asupra sistemelor performante de educaţie. “O lege bine proiectată trebuie să îndeplinească trei caracteristici - potrivirea legii cu grupul ţintă, aplicabilitatea legii peste tot domeniul de aplicare, ce trebuie, de asemenea, bine definit şi validitatea legii şi aceste 3 caracteristici nu sunt îndeplinite.”



Daria Moha, vicepreşedinte al Consiliului Naţional al Elevilor, mi-a spus că, din punctul său de vedere, problema primordială cu care se confruntă învăţământul românesc este cea a structurii programei, care, pe lângă faptul că este supraîncărcată, nu corespunde nevoilor reale ale elevilor”. Pentru un învăţământ eficient este neapărată nevoie de restructurarea planului cadru şi orientarea timpurie a tinerilor spre anumite specializari” a precizat aceasta. Tot pe tema modernizării curriculumului şcolar, domnul Colceag a spus că o readaptare nu se face din câteva motive concrete: “1. valoarea economică de moment a crizei conţinuturilor - tot felul de cărţi şi culegeri generate prin instituţiile MEC devin aproape obligatorii în şcoli, generând astfel venituri organizatorilor; 2. nevoia de profesionalism înalt necesar elaborării unor curricule de calitate (a se vedea pe www.supradotati.ro “metodologiile de aplicare a legii 17/2007″ - unde atât în corpul studiului cât şi în anexe se găsesc criteriile de vârf mondiale în laborarea curriculei - pentru aplicarea acestor criterii trebuie să avem experţi, însă MEC nu a trimis pe nimeni la specializare pentru a deveni expert”.

Cele mai mari probleme ale sistemului de învăţământ al anului 2008 sunt “date de sufocarea sistemului cu inutilităţi -aceasta cuprinde tot felul de rapoarte needificatoare, cunoştinţe irelevante şi neaplicative în manuale, sufocarea cu un sistem incoerent de teste care încep mai degrabă să evalueze capacitatea de adaptare a elevilor prin minciună şi copiere decât capacităţile şi abilităţile lor intelectuale dezvoltate în şcoală. O altă problemă, le fel de mare, este este lipsa unui sistem care să stimuleze salarial performanţa, corelată cu ineficienţa şi valoarea scăzută a unui sistem de evaluare a calităţii. Nu pot fi sigur, dar cred că cei care au elaborat proiectele de lege, nici măcar nu şi-au pus problema să vadă cum procedează alte ţări.”



Mă întrebăm în ce măsură sistemul actual produce tineri pregătiţi pentru viaţă şi răspunsurile au fost descurajatoare: “Sistemul de învăţământ românesc nu oferă o educaţie pentru viaţă, latura pe care este axat fiind pur teoretică” crede Daria Moha, iar Florin Colceag afirmă că “cel mai puternic indicator de eficienţă a educaţiei este procentul de absolvenţi care au fost angajaţi în specialitatea pentru care au fost pregătiţi în şcoală sau facultate; la noi nu există date în această privinţă, şi întrebând profesori din diferite judeţe ce procent din cunoştintele din manuale au utilitate practică - răspunsul a fost peste tot “între 5-10%” şi ne mai mirăm că elevii sunt demotivaţi să înveţe.”

Legat de mandatul lui Cristian Adomniţei în fruntea ministerului, preşedintele IRSCA Gifted Eduaction a mai spus: “Eu nu neg dorinţa actualului ministru de a face bine. Nici nu mă aşteptăm însă la o performanţă deosebită din partea dumnealui, fiind pus politic şi neavând expertiză in educaţie. Sunt sectoare, printre care şi educaţia, în care singurul criteriu de numire ca ministru sau în funcţii administrative trebuie să fie expertiza profesională deosebit de înaltă. Nu ne putem juca cu viitorul unui popor pe algoritmi politici şi criterii de interes de grup.”

Ultimul lucru pe care am vrut să-l aflu de la domnişoara Moha a fost poziţia CNE în privinţa protestelor elevilor din mai multe judeţe împotriva ordonanţei guvernului prin care elevii peste 18 ani, nu mai primesc alocaţii de stat - ” Fiind vorba de un consiliu subordonat ministerului şi în al cărui regulament se precizează clar că orice formă de manifestare este interzisă, CNE nu a adoptat nicio poziţie oficială în această privinţă, urmând să discute cu reprezentanţii ministerului pentru a vedea în ce mod se poate manifesta respectând cadrul legal. ”



Complicat lucru educaţia! La fel de complicată e şi obţinerea unor răspunsuri din partea ministerului, mai ales când am vrut să vorbesc cu doamna Liliana Preoteasa - Director General în MEC - învăţământ preuniversitar, în schimb domnul profesor Andrei Marga mi-a spus că îmi va răspunde la întrebări imediat ce va avea timp.

Sursa: http://taraduveanu.wordpress.com