Cineva, acolo sus, ne iubeşte ! Din „înalturi” vin inspiraţiile reformatoare, din tăriile de spirit vizionar se nasc schimbările civilizatoare, de acolo ne vine lumina călăuzitoare !
Orice început de an şcolar este primit cu un fior nou (de groază ?!). Oare ce „emanaţie” ne va mai blagoslovi cu izu-i de competenţă neînţeleasă de noi, cei neumblaţi pe la uşile Europei ?
Bunăoară un proiect de Ordin pentru aprobarea Normelor de igienă privind unităţile pentru protecţia, educarea şi instruirea copiilor şi tinerilor elaborat de Ministerul Sănătăţii, supus dezbaterii publice pe site-ul onor. Ministerului sus-menţionat. Citind cu atenţie şi nemăsurat interes iată ce am înţeles :
- că jumătate din populaţia şcolară a ţării este în curs de sufocare ( în şcolile din oraşele mari) şi ar trebui să facă bine şi să stea acasă până când guvernul o să-i asigure nivelul de ventilaţie corespunzător (deşi, după părerea mea guvernul e destul de ventilat, că i se cam „fâlfâie” de învăţământ) : „Art. 26. - În unităţile şcolare şi studenţeşti: a) în sălile de clasă şi cursuri se asigură un cubaj de aer de 5-8 m3 pentru o persoană” . Pe de altă parte, în şcolile rurale există aşa o ventilaţie, încât a „suflat” marea majoritate a elevilor din şcoală, existând şcoli cu 10-20 de elevi !;
- că „c) microclimatul în sălile de clasă şi de cursuri asigură o temperatură de minimum 20°C, o umiditate relativă de 30-60% şi o viteză a curenţilor de aer de 0,2-0,3 m/s”. Ehee, de-acum s-a zis cu inconştienţa mea la clasă ! Înainte de a face prezenţa voi scoate termometrul, higrometrul şi girueta şi abia apoi voi începe predarea. În caz de condiţii de mediu necorespunzătoare voi întrerupe ora şi voi sesiza Autorităţile competente (spre fericirea elevilor mei, care vor căuta soluţii ingenioase să „tulbure” parametrii de mediu !);
- că jumătate din anul şcolar ni-l vom petrece măsurând elevii, iar cealaltă jumătate aşteptând mobilierul ergonomic avizat de Ministerul Sănătăţii (miroase a ceva contracte grase de încasat pe viitor… ca la borduri : vom înlocui tot mobilierul, că de-aia elevul român e din ce în ce mai slab pregătit, că nu poate să i se urce natural mintea din jos spre în sus !) Doamne, mă îngrozesc văzând în ce nenorociri de mobilier au învăţat generaţii întregi !
„(2) Principalele caracteristici ale bancii şcolare ergonomice sunt:
- a) dimensiunile bancii să fie în concordanţă cu caracteristicile morfologice ale elevului, cu nivelul de dezvoltare fizică al acestuia;
- b) banca şcolară să se adapteze caracteristicilor morfologice ale utilizatorului şi să respecte curburile fiziologice ale coloanei vertebrale; adaptarea să se facă cu uşurinţă la fiecare schimbare de utilizator;
- c) pupitrul, planul de lucru să fie inclinabil cu usurinţă între 0-20° pentru a-l aduce la 30-40 cm de ochi, perpendicular pe direcţia privirii;
- d) scaunul să fie modulabil şi cu o porţiune înclinată în faţă la 5-7 grade, permiţând aşezarea în mai multe moduri, dar şi existenţa mai multor puncte de sprijin,asigurând poziţii variabile ale acestuia;
- e) adâncimea totală a bancii trebuie să fie egală cu distanţa de la umărul elevului până la vârful degetelor plus 7 cm;
- f) înalţimea scaunului să corespundă cu 20% din înalţimea elevului, sau cu lungimea gambei plus 2-3 cm;
- g) distanţa dintre marginea posterioară a pupitrului şi marginea anterioară a scaunului pe verticală să corespundă cu 16 % din înalţimea elevului;
- (3) Fiecare sală de clasă, de curs se dotează cu bănci cu mărime reglabilă atât a înălţimii pupitrului cât şi a înălţimii scaunului sau cu trei mărimi de bănci din cele 8 mărimi existente. Aşezarea băncilor şcolare se face în sistem amfiteatru pentru a plasa elevii în funcţie de nivelul lor de dezvoltare şi a evita apariţia deformărilor de coloană vertebrală la elevi şi studenţi.
N-aţi priceput mare brânză ? Nici nu e cazul ! Asta-i şmecheria !!! Păi, cine mai stă să se uite cine vine în faţa acestor bănci pline (sau nu !) de elevi fericiţi şi sănătoşi ? Pe cine mai interesează educaţia ? Important e să măsurăm, să ventilăm, să microclimatizăm ! Că profesorii la urma urmei îi facem din carton sau „pefeleu” ca pe poliţiştii- sperietoare de pe drumurile naţionale, doar să se încadreze în decor şi să dea bine la ambient, iar bietul elev să ştie şi el că cineva îl păzeşte când se dezvoltă fericit conform parametrilor… (NB – în data de 25.08.a.c. ziarul Ziua semnala un fapt lipsit de importanţă faţă de măreţele obiective europene ale Ministerelor : „40.000 de posturi din învăţământ nu sunt acoperite de dascăli calificaţi”)

Acum că ştim ce ne aşteaptă, vă doresc ca în noul an şcolar să rămâneţi alături de noi, cei care ne-am obişnuit cu umorul negru al învăţământului românesc şi să salvaţi ce se mai poate salva !


Corina Dumitru

PS – Şi nu uitaţi, ultimul stinge lumina !

articol preluat din revista Scoala Romaneasca - www.scoalaromaneasca.ro