„E un proces complex, deși la prima vedere nu ar părea. El evidențiază pregătirea de specialitate, metodică și psiho-pedagogică a profesorului care alege aceste resurse.

De asemenea, demonstrează o profundă înțelegere (nu doar cunoaștere) a programelor școlare ale disciplinelor pe care le preda, dar și o bună cunoaștere a specificului colectivului cu care lucrează.

Stilul de predare, de gândire și de comportament al fiecărui profesor, care face o selecție de resurse educaționale se regăsesc în acest proces. Se poate evidenția chiar și relația pe care acest profesor o are cu colectivul de părinți, dar și motivația elevilor față de școală, interesul profesorului pentru dezvoltarea/ameliorarea rezultatelor elevilor, precum și interesul lui pentru dezvoltare profesională.

De aceea, spun că e un proces complex.

Presupune să studiezi atent resursele -– caietele elevului, culegeri, reviste etc. și să le corelezi în primul rând cu programele școlare ale disciplinei/disciplinelor predate, apoi cu toate celelalte elemente enumerate mai sus.

O privire critică asupra acestor resurse din punct de vedere științific, metodic, psihologic este absolut obligatorie.

O analiză comparativă între resursele de același tip de la edituri diferite pe aceste criterii se impune în mod obligatoriu. Personal, nu iau în calcul criteriul preț. Nu îl consider relevant, ci definitoriu este pentru mine scopul pentru care îl achiziționez și utilizez la clasă”, susține Claudia Ionescu (profesor documentarist și Director Școala Gimnazială nr. 4 „Elena Donici Cantacuzino”, Pucioasa, Dâmbovița) într-un interviu special pentru Didactic.

În acest context, noi, echipa Didactic, vă oferim un top al celor mai importante criterii de care un profesor pentru învățământul primar sau gimnazial e bine să țină seama atunci când optează pentru o anumită lucrare:

- concordanța cu programa școlară, cu particularitățile de vârstă și individuale ale elevului, cu specificul învățării la această vârstă;

- prezentarea conţinuturilor de la simplu la complex, cerinţele propuse având grade diferite de dificultate, pentru a crea şi asigura efectiv şanse egale de reuşită pentru toţi copiii;

- oferirea unor contexte variate de învățare și exersare care au în vedere individualizarea și exersarea, asigurând fiecărui elev instruire în propriul ritm;

- motivarea elevilor prin sarcinile propuse, evitându-se prezentarea conţinutului învăţării sub formă de lecţii ce trebuie învăţate;

- contextualizarea învățării, ancorarea ei în realitatea vieții și societății în care elevul devine parte activă; sarcinile de învăţare propuse vizează centrarea curriculumului pe probleme ale vieţii reale, rezolvare de probleme, identificarea de soluţii;-

- claritatea formulării sarcinilor propuse elevilor în baza experienţelor anterioare de învăţare şi a achiziţiilor deja dobândite, precum şi succesiunea logică a cerinţelor;

- sarcinile vizează, dincolo de conținutul specific disciplinei, formarea de atitudini și valori care contribuie la educația copiilor în spiritul devenirii unor buni cetățeni (ex: sarcini care vizează protejarea mediului înconjurător, reciclarea deșeurilor, alimentația sănătoasă, igiena personală, promovarea activităților sportive, interesul pentru plante și animale, pentru natură, în general, pentru economisirea resurselor, stimularea unor hobby-uri), auxiliarul facilitând formarea competenţelor necesare pentru prezent şi pentru viitor;

La rândul ei, Claudia Ionescu ne dezvăluia propriile criterii de care ține seama atunci când alege un anumit auxiliar.

„Nu țin să fac o ierarhie, dar cel mai important criteriu este ca auxiliarul să fie corelat cu programa școlară și cu specificul învățării elevilor de la clasa respectivă (într-un mod trebuie să fie sarcinile pentru clasa I, în alt mod cele pentru clasa a IV-a).

Să fie vesel, atractiv, să aibă culori vii (dar nu țipătoare), să conțină imagini/desene frumoase, în stilul celor desenate de copii, corelate cu conținutul la care se referă, să fie suficient de mari și de clare; sarcinile de învățare să fie formulate corect, concis, clar, să fie gradate, de la simplu la complex, să valorifice experiența de viață a elevilor, să fie legate de viața reală a acestora, să aibă teme inedite, de tip practic, să aibă și sarcini de creativitate, exerciții de tip joc și chiar jocuri.

Să aibă caracter metodic, științific, să fie sprijin și pentru părinte și profesor (să aibă elemente care conduc către ghid; de exemplu: dacă conține un proiect, să fie explicit prezentat, cu etape, cu orientare despre cum se va face evaluarea produselor sau a procesului învățării); să aibă specificate elementele de bază din programa școlară, care au stat la baza elaborării lui, adică acele elemente care au fost luate în calcul de autori, atunci când au conceput auxiliarul – ex: competențe specifice, conținuturi ale învățării; să conțină suficiente exerciții, să aibă pagini dedicate special recapitulării, evaluării, dar și ameliorării/ dezvoltării; să aibă suficient spațiu pentru ca elevii să scrie/completeze.“