Alegerea resurselor educationale – caietele elevului, culegeri, reviste – este o sarcina delicata, in sensul ca influenteaza atat atitudinea copiilor fata de scoala, cat si evolutia lor. Ce presupune exact procesul de alegere a acestor lucrari auxiliare?

E un proces complex, desi la prima vedere nu ar parea. El evidentiaza pregatirea de specialitate, metodica si psiho-pedagogica a profesorului care alege aceste resurse. De asemenea, demonstreaza o profunda intelegere (nu doar cunoastere) a programelor scolare ale disciplinelor pe care le preda, dar si o buna cunoastere a specificului colectivului cu care lucreaza.

Stilul de predare, de gandire si de comportament al fiecarui profesor, care face o selectie de resurse educationale se regasesc in acest proces. Se poate evidentia chiar si relatia pe care acest profesor o are cu colectivul de parinti, dar si motivatia elevilor fata de scoala, interesul profesorului pentru dezvoltarea/ ameliorarea rezultatelor elevilor, precum si interesul lui pentru dezvoltare profesionala.

De aceea, spun ca e un proces complex.

Presupune sa studiezi atent resursele -– caietele elevului, culegeri, reviste, etc. si sa le corelezi in primul rand cu programele scolare ale disciplinei/ disciplinelor predate, apoi cu toate celelalte elemente enumerate mai sus.

O privire critica asupra acestor resurse din punct de vedere stiintific, metodic, psihologic este absolut obligatorie.

O analiza comparativa intre resursele de acelasi tip de la edituri diferite pe aceste criterii se impune in mod obigatoriu. Personal, nu iau in calcul criteriul pret. Nu il consider relevant, ci definitoriu este pentru mine scopul pentru care il achizitionez si utilizez la clasa.

Apreciez foarte mult intrebarea dvs, cred ca pana acum nici nu m-am gandit atat de evident la cat de complicat este acest proces.

De cand ar fi recomandat sa se documenteze un cadru didactic pentru a avea timp sa studieze riguros intrega oferta?

Apelez la urmatoarea strategie: in luna iunie, discut intai cu colegii mei care au predat la clasa la care urmeaza sa predau eu in anul scolar viitor. Consider ca ei au trecut deja prin programa scolara, ca au facut o analiza atenta de resurse curriculare si ma pot orienta. Imprumut de la acestia resursele si le completez cu ce mai primesc de la edituri si ce mai am pe acasa. Peste vara le rasfoiesc, le compar si le raportez la programele scolare.

Deja cunosc stilul materialelor de la diverse edituri. Pana in toamna deja am ales resursele, comunic cu parintii pe grupul clasei, acestia isi dau acordul (uneori ii invit la scoala, peste vara).

Le achizitionez din timp pentru ca doresc ca elevii sa beneficieze de ele integral, nu partial; adica sa beneficieze inca de la inceputul anului scolar.

Care sunt criteriile de care trebuie sa se tina seama atunci cand se alege un anumit auxiliar?

Nu tin sa fac o ierarhie, dar cel mai important criteriu este ca auxiliarul sa fie corelat cu programa scolara si cu specificul invatarii elevilor de la clasa respectiva (intr-un mod trebuie sa fie sarcinile pentru clasa I, in alt mod cele pentru clasa a IV-a).

Sa fie vesel, atractiv, sa aiba culori vii (dar nu tipatoare), sa contina imagini/desene frumoase, in stilul celor desenate de copii, corelate cu continutul la care se refera, sa fie suficient de mari si de clare; sarcinile de invatare sa fie formulate corect, concis, clar, sa fie gradate, de la simplu la complex, sa valorifice experienta de viata a elevilor, sa fie legate de viata reala a acestora, sa aiba teme inedite, de tip practic, sa aiba si sarcini de creativitate, exercitii de tip joc si chiar jocuri.

Sa aiba caracter metodic, stiintific, sa fie sprijin si pentru parinte si profesor (sa aiba elemente care conduc catre ghid; de exemplu: daca contine un proiect, sa fie explicit prezentat, cu etape, cu orientare despre cum se va face evaluarea produselor sau a procesului invatarii); sa aiba specificate elementele de baza din programa scolara, care au stat la baza elaborarii lui, adica acele elemente care au fost luate in calcul de autori, atunci cand au conceput auxiliarul – ex: competente specifice, continuturi ale invatarii; sa contina suficiente exercitii, sa aiba pagini dedicate special recapitularii, evaluarii, dar si ameliorarii/ dezvoltarii; sa aiba suficient spatiu pentru ca elevii sa scrie/ completeze.

Dumneavoastra, de pilda, pentru ce editura ati optat si care au fost motivele pentru care ati considerat ca e decizia cea mai buna?

Personal, am optat pentru Editura Intuitext.

Ce m-a determinat sa le aleg? Sunt tare destepte. Sunt cel mai bine raportate la programele scolare, au specificate chiar si competentele specifice si continuturile invatarii mentionate.

Invita la invatare (caietele Invat sa citesc! și Invat sa scriu!), invita elevii sa fie atenti la procesul invatarii; caietele nu au rolul de a plictisi sau doar de a evalua. Prin sarcinile propuse, se dezvolta elevilor curiozitate, creativitatea, gandirea critica, exprimarea de opinii, le formeaza deprinderi sanatoase de lucru – ii invita pe copii sa exploreze, sa lucreze cu textul, sa isi exprime opinii pro-contra, sa formueze raspunsuri la intrebari, sa integreze in vocabular cuvintele invatate, sa invete prin cooperare.

Se adreseaza si nivelurilor mai inalte din taxonomia lui Bloom.

Activitatile cu caracter practic sunt usor de realizat, nu solicita material complicat sau mult timp didactic. Elevii sunt invatati sa descopere etape de realizare, pasi de parcurs, cauze si efecte, relatii si sa realizeze rationamente inductive si deductive, dar si analogice.

Ii invata sa gandeasca si sa invete cum sa invete. Invita la activitate individuala destul de mult, dar contin sarcini de invatare prin cooperare (activitati de pereche sau grup).

Au o abordare integrata, contin corelatii logice de continuturi, valorifica experienta de viata a elevilor, contin multe sarcini care au legatura cu viata lor, cu copilaria – cu preocuparile si interesele lor, sunt frumos si viu colorate, au elemente de joc, haioase; ofera modele, explicatii metodice, contin orientari pentru evaluare/autoevaluare, respecta principiul didactic de la simplu la complex.

Au caracter metodic si stiintific, paginile sunt echilibrate, atractive si contin elemente surpriza- jocuri, imagini provocatoare, sarcini care invita la explorare. Nu sunt scumpe, hartia e de buna calitate, se scrie foarte bine cu stiloul, sunt usoare.

Au continuitate si sunt insotite de planificari si proiectari profesioniste.

In ultima perioada se vorbeste adesea despre noile generatii de elevi, pasionati de mediul digital, precum si despre dezvoltarea tehnologiei. Dumneavoastra cum ati descrie copiii de astazi? Ce le place, ce le atrage atentia?

Da, generatiile de copii sunt azi altfel.

Fiica mea are aproape 9 ani si deja alte preocupari, interese, alte abilitati decat aveam eu la varsta ei sau alti elevi ai mei din generatiile anterioare.

Sunt foarte activi, sunt nerabdatori, interesati sa invete daca ii preocupa ceva, descurcareti si apeleaza cu usurinta la colegi pentru a fi ajutati sa isi atinga scopul. Isi definesc destul de repede obiectivele, stiu ce vor, muncesc pentru a obtine produsul dorit, dar munca depusa e pe termen scurt; trebuie sa primeasca repede ce au de primit/ castigat, altfel abandoneaza.

Nu au rabdare.

De aceea nici nu le place sa scrie; mai degraba scriu mai putin caligrafic, dar corect; generatiile anterioare scriau mai caligrafic, dar cu greseli; sunt capabili sa se autoverifice. Au memorie foarte buna si un limbaj mai dezvoltat decat generatiile anterioare.

Au competente digitale innascute, utilizeaza tehnologiile fara a avea studii in acest sens, se bazeaza mult pe intuitie. Invata cu usurinta o limba straina, sa citeasca, dar invata mai greu sa socoteasca, sa judece.

Le trebuie exercitii practice pentru a invata un concept; multa activitate practic-aplicativa pentru a-si forma corect reprezentarile; desi utilizeaza usor si repede tastatura, muschii mici ai mainii nu sunt suficienti de dezvoltati pentru scris; stapanesc miscarile grosiere, mai putin pe cele de finete; de aceea, sarcinile de colorat, de decupat acasa si la scoala sunt binevenite.

Invata pe un puternic fond afectiv pozitiv; daca nu exista, progresele sunt mult mai mici decat ar putea fi. Au mult mai multa nevoie de afectivitate pe care o cer, dar nu o si ofera.

Leaga relatii mai greu decat generatiile anterioare, sunt posesivi si foarte activi – galagiosi, energici, uneori nervosi.

Au inteligenta verbal lingvistica, spatial-vizuala, muzical-ritmica mult mai bine dezvoltate decat generatiile anterioare; au nevoie de mai mult exercitiu si de mai mult timp pentru a intelege si exersa deprinderile formate, de a forma un concept sau de a interioriza o norma.

Sunt mai independenti. Vor sa incerce lucruri noi, sa lucreze indepedent si apoi sa se verifice individual sau in pereche. Lucreaza cu placere pe orice device, sunt intuitivi, rapizi si gasesc solutii inedite, se ajuta unul pe celalalt.

Ce nu-mi place la jocurile pe calculator sau la diverse aplicatii digitale (precum Kahoot, Plickers, Comix...) este ca incurajeaza excesiv competitia.

Copiilor le place competitia, dar pentru varste mici, cum sunt cei de primar, competitia nu e sanatoasa, uneori ies greu din joc, continua sicanele si dupa ce se termina ora de curs.

Mi-ar placea niste aplicatii digitale care sa ii ajute pe copii sa invete si sa progreseze in ritm propriu, competitia sa fie cu ei insisi, nu cu alti colegi.

Laolalta cu toate aspectele societatii, si educatia trebuie sa evolueze, sa tina pasul cu vremurile. Se intampla acest lucru? Exista o dinamica optimista in cadrul sistemului de invatamant romanesc?

Din pacate e dezechilibru intre evolutia societatii si evolutia scolii. Scoala inca tine pasul pe loc, uneori o ia inapoi, legislatia e neclara, foarte schimbatoare (uneori se schimba regulile in timpul jocului), oamenii din sistem sunt dezorientati si saturati de ce mai vine de la minister.

Lucrurile/ incercarile de schimbare se fac in salturi, nu sunt corelate intre ele, nu privesc un orizont mai mare de timp, nu au o directie clara si o implementare riguroasa. Ca si la clasa, consider ca o buna proiectare asigura o buna implementate si evaluare a unui demers. Cred ca aici ar trebui schimbate radical lucrurile. In managementul schimbarii, se spune ca atunci cand nu ai viziune, e haos.

De aceea, imi place noua idee a ministerului de a avea o viziune pentru 10 ani in educatie (2020-2030). E un reper, e un start si un final. Mi-ar placea ca si calatoria sa fie una pregatita, asezata, organizata, monitorizata si evaluata prin proceduri, metodologii, norme etc.

Am mari asteptari, sunt multi oameni in sistem care sunt dedicati, profesionisti, incearca si acum cu un consum mai mare de resurse sa iasa din zona de confort si sa faca lucurile si altfel, mai cu sens si pentru copii.

Daca as fi ministru, as actiona in zona de: autonomie scolara, as pregati intens directorii pe care i-as trimite in alte scoli decat scoala lor, as incadra un administrator in fiecare scoala (pentru ca in prezent directorul nu e nici director, nici manager, e administrator), as investi in resursa umana din sistem, as gandi programe de formare cu adevarat relevante, centrate pe nevoile reale ale oamenilor (proiectare, evaluare, psihologia invatarii, lucrul cu copiii cu CES, competențe digitale pentru profesori pentru aplicarea noilor tehnologii in lectii, strategii didactice, intelegerea programelor scolare, comunicare în limba engleză.

Ne trebuie alti profesori – mai curajosi, mai creativi, mai comunicativi, mai umani chiar. Cum sa avem altfel de copii?

In ultima perioada, au fost create produse educationale care tin seama atat de placerea copiilor de a naviga in mediul virtual, cat si de dorinta parintilor ca ei sa nu-si neglijeze scoala. Intuitext, de pilda, a creat, pentru clasele I-IV, produsul educational ScoalaIntuitext.ro, cu ajutorul caruia elevii exerseaza materia in timp ce se bucura de jocuri de logica, animatii explicative etc. Considerati utile astfel de produse de invatare online?

Sigur. Inca nu am testat ScoalaIntuitext.ro, dar ma bucura initiativa si, mai ales, faptul ca e vorba de invatare si nu doar de evaluare.

Ce tipuri de lucrari le-ati recomandat copiilor pentru vacanta de vara ca sa exerseze materia scolara, dar care sa le si faca placere?

Oricum, nu prea multe. Un auxiliar in care sa exerseze cele invatate la clasa in acest an scolar, sa gandesca creativ, sa aplice, mai degraba cele invatate. Imi plac acele resurse care ii provoaca pe copii sa faca experimente, sa realizeze lucrari practice, sa confectioneze lucruri, sa masoare, sa testeze.

Prefer scrierea functionala si, daca mai e si adevarata, e cu atat mai valoroasa. Ex: sa trimita o scrisoare, o carte postala unui coleg, d-nei invatatoare, unei rude. Sa tina un Jurnal. Am gasit aceste lucruri la Intuitext.

Merg pe mana lor pentru ca sunt atractive, creative, au jocuri si invatarea e relaxanta. Nu sunt culegeri. Astea nu plac nicidecum copiilor.