Toleranța, conform Dicționarului explicativ al limbii române, înseamnă atitudine îngăduitoare, îngăduinţă, indulgenţă. Cuvântul „toleranţă” provine din limba latină unde ,,tolerare” înseamnă a suporta. Aplicabilitatea termenului are un tărâm larg: social, etic, religios referindu-se însă, în genere, la respectul faţă de celălalt. În fiecare zi ne confruntăm cu ocazii în care tolerăm sau suntem toleraţi. În toleranţă stă misterul evoluţiei umane. Momentul în care un individ l-a acceptat pe cel de lângă el cu defectele sale a fost unul decisiv care ne face pe noi, oamenii, să fim ființe superioare. Toleranţa şi respectul l-au făcut să ajungă astăzi aici. Toleranţa se poate exprima la orice nivel, de la individ, la stat. La nivel individual, există o zicală românească: „Tratează-i întotdeauna pe alţii aşa cum ţi-ar plăcea să fii tratat tu însuţi!”. Egalitatea între oameni ar trebui să reprezinte şi azi un mod real de viaţă şi nu o concepţie uneori imposibil de atins. Din păcate, o realitate cruntă o reprezintă diversele deficiențe (fizice, mentale), orientări religioase diferite, stări materiale, origini etnice diferite ale unor persoane de lângă noi. Acestora, noi trebuie să le oferim posibilitatea de a se integra în colectivitate, de a-şi exprima părerile, de a simţi bucuria fiecărei zile.