Anca Dediu este învăţătoare şi director al Şcolii Gimnaziale „Emil Panaitescu”, din comuna Cudalbi, județul Galaţi. În 2022, a fost premiată pentru activitatea sa didactică în cadrul Galei Merito, proiect dedicat recunoașterii și dezvoltării profesionale a cadrelor didactice din România. În interviul de mai jos, Anca Dediu a împărtășit cu noi câteva dintre principiile pe care le adoptă în activitatea sa, lecțiile învățate de-a lungul timpului și felul în care reușește să depășească provocările specifice profesiei.

1. Aveți o experiență didactică îndelungată. Care sunt cele mai neașteptate "lecții" pe care le-ați învățat în activitatea cu elevii la clasă, la începutul activității dumneavoastră? Care au fost cele mai importante schimbări pe care le-ați adus în felul în care lucrați cu copii?     
Da, așa este! Am 23 de ani de când sunt la catedră. ,,Lecții” primesc  în fiecare zi de la elevii mei. Nu m-am oprit nicio clipă din a învăța. Fiecare generație este diferită. Ceea ce a funcționat acum 10 ani nu mai funcționează acum. Singura constantă este nevoia lor de ,,joacă". 

Îmi schimb mereu modul de lucru cu elevii în funcție de interesele lor , de abilitățile, de educația primită din familie, de nevoile pe care le au. Dacă acum 20 de ani eram legată de manual și de auxiliarele scolare, acum folosesc manualul doar ca un instrument care mă ajută în unele momente, iar la auxiliare am renunțat total. Îmi realizez singură materialele. Mă pregătesc zilnic pentru ceea ce urmează să fac la clasă a doua zi. Am renunțat de ceva ani să le mai dau teme în week-end, dar îi rog să citească. Am încercat ca temele pe care le dau să fie provocatoare și să le poată face singuri, fără ajutorul părinților. 

Acum folosesc foarte mult tehnologia la clasă, învățarea bazată pe proiecte, experimente, dar mai ales prin joacă. Am renunțat la critică și încurajez mai mult. Mereu le spun copiilor că ,,din greșeli învățăm".

2. În activitatea de director de școală, care sunt cele mai frecvente provocări cu care v-ați întâlnit în munca dumneavoastră? Și cum le-ați depășit?
Nu este deloc simplu să fii director-învățător. Învățătorii nu sunt degrevați, așa că am zilnic ore cu elevii după care trebuie să mă ocup și de activitățile specifice unui director. Nu aș putea să renunț niciodată la clasă, deși sunt conștientă că aș fi făcut mai multe pentru școală dacă nu eram responsabilă și de un colectiv de copii. Am noroc că sunt înconjurată de oameni care mă sprijină și de elevi  isteți și ascultători. Am învățat multe, am și greșit, dar încerc mereu să găsesc ,,o cale” pentru a realiza ceea ce îmi propun.

3. Cum mențineți o cooperare eficientă cu părinții elevilor din clasa dumneavoastră?
 Aici pot să spun că am fost foarte norocoasă. Părinții mi-au fost mereu alături, m-au spijinit și au înțeles că doar colaborând putem să modelăm frumos copiii. Deși avem un program de consiliere, le stau mereu la dispoziție pentru orice problemă.  

4. Care credeți că sunt factorii cei mai importanți când vine vorba de motivația copiilor pentru învățare în clasele primare? Cum pot învățătorii să se asigure că elevii sunt implicați și interesați de cunoaștere?
Cei mai mulți copii învață pentru a-și mulțumi părinții sau pentru a fi lăudați de doamna :). Unii sunt foarte curioși și absorb orice informație ca un burete. Alții sunt speriați să nu greșească și au tendința să stea într-o zonă sigură. Pentru alții ,,școala" este grea, neatrăgătoare.  De fiecare dată când le transmit o noțiune nouă îi provoc să descopere la ce le-ar folosi. Găsind utilitatea în viața de zi cu zi, își canalizează energia pentru a învăța. Mereu le spun că învață pentru ei, nu pentru mine și nici pentru mama.

5. Ce sfaturi ați da unui tânăr care dorește să devină cadru didactic pentru clasele primare?
Să aleagă această meserie doar dacă iubesc copiii. Este o meserie provocatoare, în care nicio zi nu seamănă cu alta, dar care îți poate aduce multe satisfacții. E emoționant când auzi citind un copil și îți dai seama că ți se datorează. 

6. Profesia de cadru didactic poate fi asociată cu epuizarea fizică și emoțională. Cum reușiți să vă păstrați energia și starea de bine?
Cu vitamine :)! Vârsta începe să își spună cuvântul… Vorbim de o epuizare psihică mai mult. Când simt că nu mai pot, fac puzzle-uri. Mă ajută să mă ,,adun”. Îmi place să citesc, să călătoresc, să merg la teatru.  De 2 ani de zile am intrat într-o comunitate profesională minunată, comunitatea Merito. Întâlnirile cu colegii din Merito mă încarcă de energie și stare de bine.