Ești una dintre mamele moderne care a înțeles importanța educației emoționale și a sănătății afective, care își respectă copilul și îi vorbește de la egal la egal. Ce beneficii ale acestei abordări ai observat la Alma, fetița ta?

Alma are încredere în ea și în mine, e temerară, știe ce vrea și cum să exprime asta, este sociabilă, salută cu generozitate oamenii pe stradă, știe că găsim soluții chiar și în momentele mai neplăcute, este afectuoasă și are umor. Cred că acestea sunt marile beneficii ale faptului că îi vorbesc mereu despre tot ce facem și despre sentimentele noastre.

După ce vei reveni „la birou“, cine va sta cu Alma?

Tot eu :) Programul meu cu muncă seara îmi permite să fiu cu ea exact când e trează și activă. Am și ajutor pentru restul timpului.

În primii ei ani de viață, Alma a călătorit între București și Rio de Janeiro, descoperind culturile a două continente foarte diferite. Cum vezi tu educația ei în viitor? Ce îți dorești pentru ea?

Îmi doresc să se bucure de tot ce are, să învețe mult, să fie bună și generoasă și să fie aceeași parteneră grozavă de călătorii ca și până acum.

Apropo de educație și sisteme de învățământ. Cum e, din acest punct de vedere, Rio de Janeiro față de București și Brazilia față de România?

Brazilia împarte mai categoric, chiar dramatic, clasele sociale, așa încât și educația de calitate le e accesibilă doar celor cu bani. Cu bani mulți.

Fiind jurnalistă, ești mereu informată și dornică să transmiți informația mai departe. E o grabă, o stare de fugă permanentă pe care o cunoaște îndeaproape orice om de televiziune. Pe de altă parte, copiii au alt ritm și alt timp. De când ești mamă, ai mai slăbit puțin accelerația, ți-ai făcut darul de a privi lumea prin ochii fetiței tale?

Categoric da și nu e ușor. Deși deja cu niște ani înainte să o am pe Alma eu îmi încetinisem ritmul, încă mai învăț în fiecare zi de la ea cât de intens poți să simți de fapt atunci când nu ești pe fugă. Copilul te îndeamnă și să faci lucrurile temeinic, nu doar fără grabă. 

Clișeul spune că un copil îți aduce bucurii imense, realitatea ne învață însă că un copil ne demonstrează și ce este frica adevărată, viscerală. Când sunt bolnavi, când sunt respinși de alți copii, inima mamei se împuținează de frică. Ție când ți-a fost cel mai frică de când ești mamă?

Prima întâlnire cu fricile mamei am avut-o chiar în sarcină, când așteptam rezultatele unei analize ce mi-a fost recomandată pentru o minimă suspiciune. Dar a fost ceva ce nu pot să descriu în cuvinte gândul că ar putea avea o problemă de sănătate.

Ești emoționată când te gândești la revenirea ta pe sticlă?

Nu, de fapt nu am emoții. 

Televiziunea reprezintă un mediu cu o uzură emoțională (și fizică uneori) uriașă. Pe de altă parte, maternitatea este, poate, the ultimate job. Ești de acord cu percepția multor mame că nu poți avea și carieră și viață personală la cote înalte și că neapărat una dintre cele două va avea de suferit?

Cred că nu e posibil un echilibru perfect. Sunt perioade în care dăm mai mult familiei și perioade în care avem de tras mai mult în carieră. Depinde și ce e mai important pentru fiecare. O balanță perfectă nu vom găsi, dar alegerile sunt mereu la noi.