Masca africană în contextul artei europene de la începutul sec.XX

O mască este un obiect purtat în mod normal pe față, sunt utilizate încă din antichitate atât în scopuri ceremoniale, cât și practice, folosit în mod tipic pentru protecție, deghizare, performanță, în artele spectacolului sau pentru divertisment. Ele sunt de obicei purtate pe față, cu toate că pot fi de asemenea poziționate pentru un efect anume și pe alte părți ale corpului purtătorului. Măștile sunt prezente în aproape toate societățile umane, multe din ele păstrând până astăzi vechile tradiții ale portului măștilor în cadrul unor ceremonii, sărbători, performări și ritualuri diverse, religioase sau seculare.

RIO

Portughezii au fost primii care au adus ideea de carnaval și la Rio de Janeiro, în jurul anului 1850. Petrecerile sunt puternic influențate de aerul cosmopolit al Parisului, evidențiat prin organizarea unor baluri mascate. Înseamnă, în primul rând, parade de stradă, muzica și dans. Carnavalul de la Rio de Janeiro era ocazia pentru cei săraci de a se îmbrăca în prinți sau prințese.

Bucovina

Măştile sunt foarte haioase, sunt executate de meşteri mascaragii (aşa se numesc meşterii care realizează măştile populare), din diferite materiale: blană, fuior de câlţi, materiale textile, pănuşi de porumb, cu ochi de sticlă, dinţi din fasole etc. Se spune că obiceiul este PRECREȘTIN.

ESCHIMOSI

Măști arheologice au fost găsite de la începutul paleo-eschimoșilor. Se crede că aceste măști au îndeplinit mai multe funcții, inclusiv a fi în ritualuri reprezentând animale în formă personalizată, fiind folosite de șamani. Eshimoșii fabricau măști și împotriva frigului.

Oceania, Emisfera Sudică, Papua, Australia, Noua Zeealandă, Polinezia, Micronezia

În unele părți din Australia, Oceania măștile totem gigant pot acoperi tot corpul.

AFRICA

Rolul măștii africane este acela de a invoca strămoşi, spirite sau alte fiinţe supranaturale. Se consideră că purtătorul măştii se află într-o legătură directă cu spiritul puternic al măştii.

Începând cu anii 1870, în urma cuceririlor coloniale și a expedițiilor științifice, mii de sculpturi africane au ajuns în Europa.  Acestea au fost expuse în prestigioase muzee din Paris, Berlin, Munchen și Londra.

În Franța, Henri Matisse și Pablo Picasso, împreună cu alți reprezentanți exponențiali ai “Școlii de la Paris“, au combinat reprezentarea figurii umane în stil african cu maniere picturale derivate din lucrările post-impresioniste ale lui Cezanne și Gauguin. Paleta de culori vii și formele cubiste fragmentate au fost elemente definitorii ale modernismului timpuriu. Deși acești artiști nu cunoșteau simbolistica originală și utilitatea ritualică a obiectelor de artă africană. La începutul anilor 1900, estetica sculpturii tradiționale africane a devenit un izvor de inspirație pentru artiștii europeni din avangarda artei modern, care erau în căutarea unor noi modalități de exprimare. Primitivismul (Henri Rousseau)  și-a propus să se întoarcă la rădăcinile artei și să găsească esența creativității umane și simplitatea culturilor antice. Artiștii au respins adesea perspectiva și proporțiile tradiționale în favoarea expresiei simbolice. Primitivismul a avut multe influențe asupra artei moderne. Artiștii au descoperit libertatea și creativitatea inerente artei primitive și le-au transferat în propriile lor lucrări. Primitivismul a contribuit la diversitatea și natura experimentală a artei moderne. 

Lucrarea ce avea să devină piatra de temelie a artei secolului XX: “Domnișoarele din Avignon“. Finalizată în anul 1907, după sute de schițe pregătitoare, pictura se remarcă prin fațetele corpurilor feminine și prin chipurile compuse în maniera unor măști africane. În partea stîngă a picturii, fețele domnișoarelor au fost pictate folosind studii după pictura iberică preromană.

Modigliani a fost un caz singular, introducând în creațiile sale influențele stilistice ale artei tribale Baule (Coasta de Fildeș). Modigliani a realizat schițe ale unor fețe alungite de forma unei inimi „îngustate”, în care a plasat o gura deosebit de mică, puțin mai sus de bărbie. Mai târziu, a adaptat acest stil facial distinct într-o serie de sculpturi, inclusiv în lucrarea „Cap de femeie” (1912), păstrând această influență și în pictură.

Constantin Brâncuși, prieten cu Modigliani și vecin cu acesta în atelierul din Montparnasse, a îmbrățișat și el arta africană, asemanând această tehnică de sculptare în lemn cu cea tradițională românească.

Defapt eu cred că stilizarea, poate abstractizarea sculpturilor lui Brâncuși au legătură cu arta africană, totuși cea mai edificatoare influență africană în arta lui Brâncuși este  sculptura „Negresa blondă“ (1926). Realizată în maniera esențializată obișnuită a artistului, lucrarea pare a fi portretul unei negrese pe care artistul a întâlnit-o la Marsilia.

Matisse, descendent al unei familii cu o lungă tradiție în arta țesătoriei, a deținut în colecția personală mai multe țesături tradiționale triburilor Kuba (Congo), precum și țesături  opulente din Africa de Nord și Europa de Est. (prieten cu Th. Paladdy).

Într-o corespondență privată cu sora sa, Matisse indica aceste țesături ca sursă de inspirație pentru colajele sale, lucrări majore din ultima parte a vieții.

Tema:

Să creați o mască din materialul pe care-l aveți la-îndemână, ex.carton...în care să vă folosiți de caracteristicile măștilor prezentate...ABSTRACTIZARE, STILIZARE, CROMATICĂ SĂRACĂ, EXPRESIVITATE sau să gândiți o mască cubistă folosind modul de descompunere a elementelor feței, asemănător portretelor lui Picasso. Cuvântul de bază este : EXPRESIVITATE!!!