Cum facem școala plăcută pentru copii, cum îi atragem către educație și cât de important este jocul în procesul de învățare – iată câteva dintre ideile pe care le puteți descoperi în interviul următor.

Când vine vorba de școală, una dintre problemele cel mai des invocate de copii ar fi „mă plictisesc“ sau „nu înțeleg ce ne explică doamna“. Care ar fi metodele prin care, date fiind resursele sistemului actual de învățământ, se poate schimba, totuși, ceva astfel încât să fie încurajată curiozitatea copiilor și dorința de a descoperi cât mai multe lucruri noi?

Cel mai plictisitor lucru este că noi încă practicăm lecții organizate frontal aproape 100% din timp. În lume, mulți profesori lucrează individual sau în echipă.

Sarcinile sunt diferențiate, în funcție de planul de dezvoltare al fiecărui individ.

Copiii, în general, își asumă niște ținte și știu cum arată succesul, la capătul unui modul școlar; se practică autoevaluarea; notarea se face după un plan anunțat și după criterii cunoscute de copii.

La noi se merge cu toată lumea în același ritm, iar profesorii, fie coboară standardele pentru toată lumea, fie practică un elitism artificial, în sensul că 2-3 elevi din clasă sunt cotați ca foarte buni, iar restul sunt văzuți ca „mâna a doua“.

Copiii români primesc teste-fulger, ca pedeapsă, sunt „prinși“ când nu învață, sunt târâți sincron de la un capitol la altul, de la o lecție la alta, fără un plan pe termen mediu și lung, sunt încă ascultați, la discreția profesorului, iar predarea e, de multe ori, sinonimă cu dictarea lecției în caiete.

Modul în care școala românească alege să joace jocul acesta al devenirii individuale este foarte neprietenos copilului, deși, paradoxal, el este acolo să își satisfacă propriile interese.

Nu e de mirare că elevii se plictisesc, adică se dezangajează natural de la o rutină care servește mai mult comodității adulților și birocraticelor lor metehne.

Ce reprezintă temele pentru acasă, care este rolul lor, ce beneficii au și în ce condiții ajung să facă mai mult rău decât bine?

Într-un sistem normal, în care elevii își vor fi testat deja în clasă, sub ochii profesorului, abilitățile de muncă independentă, temele pentru acasă nu ar fi altceva decât câteva minute de fixare a ceea ce s-a întâmplat la școală.

Pentru copiii capabili de performanță, temele pentru acasă pot fi material bibliografic suplimentar, în planul lor de creștere către excelență.

Pentru cei care au nevoie să recupereze, temele sunt, de regulă, parte din programul individual de depășire a unor obstacole.

În mediul nostru școlar, temele pentru acasă sunt un cartof fierbinte aruncat în poala părinților, cu scopul de a încuraja meditațiile și câștigul suplimentar al profesorului de la clasă.

Citește continuarea articolului.