Educaţia religioasă, spre deosebire de celelalte obiecte de studiu, se adresează mai întâi inimii şi apoi gândirii. Ea se face cu afectivitate spre determinare voliţională şi are ca ţel formarea religios – morală a elevului şi trebuie începută încă din primii ani ai vieţii din familie, continuată în grădiniţă şi apoi în şcoală. Aceasta se continuă potrivit nivelului de înţelegere al copiilor pentru a forma în sufletul acestora impresii, deprinderi de conduită şi sentimente, cu ajutorul cărora să se apropie, să-L cunoască şi să-L iubească pe Dumnezeu.