Tematica simpozionului este axată pe importanţa calităţii în învăţământul românesc în conformitate cu dimensiunea europeană şi prin valorificarea experienţei europene. Educaţia permanentă este privită ca un principiu de guvernare a învăţării menit să articuleze diferitele niveluri şi tipuri ale învăţării şi să ofere individului autonomie intelectuală şi morală, capacitatea de a anticipa şi participa activ la progresul socio-profesional. Totodată, educaţia permanentă presupune integrarea în finalităţile educaţiei şcolare a legăturilor către învăţarea de tip nonformal şi informal. Regândirea educaţiei şcolare în lumina învăţării permanente presupune revizuirea tuturor dimensiunilor curriculum-ului şcolar, pornind de la obiectivele educaţionale, conţinuturile, metodele de predare-învăţare, până la evaluarea cunoştinţelor şi abilităţilor dobândite. Pentru a ne forma şi pentru a-i forma pe alţii, trebuie să clarificăm, la nivelul unităţii scolare, ce este bine, valoros, util pentru profesorii şi elevii din scoală, adică să clarificăm ce înseamnă o “şcoală bună”, un “profesor bun” şi un “elev bun”. Numai după aceea putem decide cum anume şcoala poate deveni mai bună, ce trebuie făcut pentru ca profesorii din şcoală să fie mai buni, în aşa fel încât şi elevii nostri să obţină rezultate superioare, să fie mai buni, mai mulţumiţi, mai adaptaţi, mai eficienţi în viaţa socială şi profesională (acesta fiind scopul ultim al oricărui sistem de calitate în educaţie).