Şcoala şi familia mereu împreună

Şcoala şi familia mereu
împreună
-studiu de
specialitate-

prof. înv. primar Văduva Luiza Adela,

Şcoala Gimnazială Padeş, Jud. Gorj

“ COPILUL – o taină pe care întâi trebuie să ne
dorim să o descifrăm şi apoi să lucrăm neîntrerupt pentru
asta, părinţi şi profesori. Trebuie să-l înţelegem, ca apoi
să se înţeleagă pe sine şi lumea în care trăieşte.”

Educaţia, definită în termeni foarte generali, este un
proces al cărui scop esenţial este de a uşura o anumită
modificare de comportament. Părinţii sunt primii profesori ai
copilului, ei începând educarea lui în mediul familial. De cele
mai multe ori, comportamentul parental este inspirat din propria
experienţă de viaţă a acestora, astfel perpetuând atât aspecte
pozitive cât şi negative, pe parcursul mai multor generaţii.
Împreună cu părinţii, şcoala îşi are rolul bine stabilit,
intervenind în dezvoltarea primară a copilului. În acest context,
educarea părinţilor după principii ştiinţifice de
psihopedagogie devine o necesitate.
În fiecare an realizăm parteneriate cu părinţii elevilor
pe care îi îndrumăm . Motivul realizării acestor parteneriate
este necesitatea menţinerii unităţii de cerinţe în educaţia
copilului, necesitatea realizării unei legături reale între
şcoală şi familie ca parteneri egali în educaţia copilului.
Scopul acestui parteneriat este implicarea şi participarea
reală a părinţilor în activităţile la clasă şi la cele
extracurriculare.
Ca obiective majore ale acestui parteneriat aş aminti:
formarea părinţilor în spiritul ideii de parteneri egali în
educaţia copiilor; convingerea părinţilor pentru a investi în
dezvoltarea personală a copilului şi a grupului în ansamblu;
implicarea părintilor în atragerea de resurse (financiare sau
materiale) necesare unei bune desfăşurări a actului educaţional;
creearea unui mediu educativ pozitiv, favorabil, adecvat pentru o
stimulare continuuă a învătarii spontane a copilului;
achizitionarea de către părinţi a unor informaţii şi
cunoştiinţe pe care să le folosească în educarea propriilor
copii; implicarea părinţilor în atragerea şi găsirea de resurse
materiale şi financiare necesare derulării serbării de Crăciun,
de sfârşit de an şcolar, organizării de excursii şcolare.
Școala îl învață pe copil să se situeze printre semeni ,
să se obișnuiască cu anumite cerințe și realități sociale.
Dar educația în familie constituie prima școală a copilului ,
partea cea mai importantă a pregătirii lui pentru viața socială
și productivă. Familia trebuie să fie prima instituție socială
care se preocupă de asigurarea condițiilor necesare dezvoltării
normale a copilului.
La școală, ajutăm elevii să treacă peste rețineri,
să-și exprime în mod deschis opiniile personale, să vorbească
despre evenimentele la care participă , despre calitățile și
defectele lor. Elevii dobândesc nu numai curajul exprimării
unor opinii, ci și respectul pentru părerile colegilor, ale
părinților, pentru adevăr. În felul acesta punem pe fiecare elev
în situația de a-și exercita, în clasă, principalele însușiri
care-i definesc personalitatea, făcându-i participanți activi,
dar și colaboratori, parteneri ai noștri în ducerea la bun
sfârșit a tuturor activităților.
Calitatea proceselor de comunicare ce se stabilesc în grupul
școlar depinde de potențialul comunicativ al fiecăruia dintre
membrii lui. Educatorul trebuie să dețină înainte de toate, bune
calități de mediator pentru a-i facilita procesul stabilirii unor
interacțiuni directe, sincere, bazate pe încreder e între elevi,
dar și între sine și fiecare dintre elevi.
Un real parteneriat între şcoală şi familie nu este cel
înscris pe o coală de hârtie semnat de părinte şi director,
este relaţia activă, de implicare şi de o parte şi de cealaltă,
este bucuria şi tristeţea, este succesul şi eşecul, este
zbaterea şi rezultatul din care beneficiarul este copilul.
În domeniul colaborării școală-familie, punctul de plecare
este cunoașterea prealabilă a părinților de către
învățător, a familiei, a climatului familial.
Activitatea educativă îmbracă și în școala noastră o
multitudine de forme la următoarele nivele: comitetul de părinți,
consiliul reprezentativ al părinților, vizitele la domiciliu,
corespondența cu părinții, consultațiile pedagogice, implicarea
părinților în activitățile școlii, activitățile
nonformale(excursii, cercuri, serbări, aniversări, cursuri),
consultații la cererea părinților.
Vă prezint câteva fotografii de la activitățiile
desfășurate cu elevii mei:

Bibliografie:
Moisin, Anton-Părinți și copii, Editura didactică și
pedagogică , București, 1995;
Boroș, Maximilian-Profesorul și elevii, Editura Gutinul, Colecția
de pedagogie, Maramureș, 1994