Profesia de cadru didactic este asociată cu un risc ridicat de epuizare sau burnout. Când semnele epuizării profesionale încep să afecteze performanța și motivația profesională, una dintre cele mai semnificative dificultăți constă în a alege cele mai bune modalități de a gestiona și reduce burnout-ul.

Una dintre cele mai cunoscute cărți pe tema epuizării profesionale o reprezintă “Burnout. Cum să spargi cercul vicios al stresului” de Emily și Amelia Nagovski, o resursă importantă pentru cititorii care vor să înțeleagă cum și de ce apare epuizarea profesională, dar și care sunt schimbările pe care le putem aduce în viața de zi cu zi și în felul în care gândim pentru a gestiona cu adevărat această problemă.

Diferența dintre stres și factorii care induc stresul

Deseori, este dificil să facem diferența dintre lucrurile care ne stresează și propriile reacții care reprezintă stresul trăit. Diferența este însă importantă pentru a preveni sau gestiona epuizarea.

Factorii de stres pot fi în exteriorul nostru – munca, familia, traficul, norme culturale sau presiunea așteptărilor celor din jur sau în interiorul nostru – un nivel ridicat de autocritică, pesimism, temeri legate de viitor, amintiri negative etc.

Reacția de stres reprezintă schimbările neurologice și fiziologice care au loc o dată ce factorii de stres au fost conștientizați. Printre schimbările specifice reacției de stres se numără: tensiunea musculară, accelerarea ritmului cardiac, concentrarea atenției asupra situației prezente și accesarea acelor amintiri care ne pot fi utile pentru depășirea amenințării sau factorului de stres cu care ne confruntăm. În plus, alte sisteme ale organismului sunt încetinite: sistemul digestive, imunitar sau reproductiv nu mai sunt prioritare.

Diferența dintre cele două noțiuni este importantă deoarece doar pentru că am gestionat factorul de stres – de exemplu, dacă am reușit să menținem liniștea în clasă, nu înseamnă că am încheiat și reacția de stres pe care organismul nostru a trăit-o. Multe cadre didactice pot să își amintească situații în care deși au depășit o situație dificilă – de exemplu, o interacțiune intensă cu un parinte – starea emoțională după încheierea discuției a rămas asemănătoare cu cea din timpul interacțiunii – tensiune, frustrare sau descurajare.

Ciclul neîncheiat al stresului – baza epuizării profesionale

Există trei reacții principale la stres, care constau în schimbări fiziologice observabile:

- fuga – reacția în fața amenințărilor prea mari pentru a ne lupta cu ele – ne simțim speriați, îngijorați, nesiguri, ezitanți.

- lupta – reacția care ne permite să ne activăm pentru a elimina amenințarea cu care ne confruntăm – ne simțim iritați, furioși, sâcâiți, deranjați sau cu adevărat scoși din fire.

- imobilizarea sau înghețarea – când nici fuga, nici lupta nu sunt posibile, apare reacția de împietrire în fața amenințării – în asemenea momente ne simțim incapabili să acționăm, deconectați de realitate sau indiferenți față de ce se întâmplă, deși știm că este important să acționăm.

Când ne confruntăm cu situații zilnice pe care le percepem ca amenințări – de exemplu, lipsa de respect a elevilor, comentariile negative ale colegilor, rezultate scăzute ale elevilor la evaluări etc. –putem avea oricare dintre cele trei reacții descrise mai sus. Epuizarea profesională apare atunci când aceste reacții nu sunt complete – rămânem cu reziduuri de furie, de iritare sau frică, atât la nivel emoțional, cât și la nifel fiziologic. Acest lucru se întâmplă pentru că ciclul stresului are loc la nivelul organismului și este necesar să îl gestionăm la nivelul organismului, nu doar la nivel intelectual.

Cum poate fi încheiat ciclul stresului?

• Mișcare fizică – orice tip de exercițiu aerobic este esențial pentru gestionarea stresului.
• Exerciții de respirație în care expirăm pentru o perioadă mai lungă decât inspirăm.
• Interacțiunile sociale pozitive – o conversație plăcută cu un coleg în timpul pauzei, un zâmbet sau o încurajare pot contribui la sentimentul de siguranță în lume și implicit, la gestionarea stresului.
• Râsul și umorul.
• Relații apropiate cu familia sau prietenii. În special afecțiunea fizică este esențială pentru calmarea sistemului nervos.
• Plânsul. Deși la nivel social, plânsul este descurajat, funcția acestei reacții este de a elibera tensiunea acumulată ca urmare a emoțiilor dificile.

Alte principii importante pentru reducerea sau prevenirea epuizării:

• Acceptarea diferenței dintre lucrurile pe care le putem controla și lucrurile pe care nu le putem controla.
• Reformularea situațiilor dificile ca oportunități de creștere. Toate dificultățile cu care ne confruntăm ne ajută să învățăm lucruri noi despre noi înșine, despre cei din jur și despre modalități prin care putem rezolva probleme sau depăși obstacole.
• Adoptarea unor strategii diferite de rezolvare a problemelor - atunci când ne confruntăm cu același factor de stres (de exemplu, lipsa de respect a elevilor), este important să schimbăm strategiile prin care încercăm să gestionăm factorul de stres.

Sursă foto: Freepik.com