Este uimitor cât pot fi unii oameni de superficiali. Materialul de faţă este un exemplu.
Încă de la început, în "proiectul de lecţie", pe rândul 4 scrie: "Profesor Obiectivul Comunicat:". Deduc faptul că autoarea a şters numele profesorului, dar odată cu asta, rândul următor a trecut pe rândul unde scria "Profesor", fără ca propunătoarea să observe acest lucru, ceea ce înseamnă că nu a făcut măcar o verificare sumară, înainte de a trimite materialul.
La competenţe, mi se părea normal ca prima să fie legată de definirea undelor staţionare (acesta fiind subiectul lecţiei). Prima competenţă este însă una minoră, mai ales că nu văd de ce totul se leagă de un caz particular de undă staţionară. Următoarele patru trebuie de fapt să fie asigurate la lecţia anterioară, despre interferenţă.
Nu se pomeneşte nimic despre alte binecunoscute cazuri de unde staţionare.

A doua activitate a profesorului este: "Stabileşte împreună cu elevii care sunt obiectivele lecţiei". În acest timp, ce ar trebui să facă elevii, conform proiectului? Elevii "vor stabili amplitudinea undei staţionare şi vor caracteriza unda staţionară". În primul rând, obiectivele sunt stabilite (sau, cel puţin, aşa ar trebui) încă de la întocmirea proiectului. Pe de altă parte, dacă abia se stabilesc obiectivele, cum s-ar putea ca, în acelaşi timp, ele să fie şi îndeplinite?
La patra activitate, profesorul "Solicită elevilor să urmărească reflexia undei transversale ce prezintă un capăt fix şi a undei transversale ce prezintă un capăt liber". Aceasta este însă o activitate imposibilă, chiar şi în programul AEL, pentru că nu există unde cu capăt fix sau cu capăt liber.
Ar mai fi multe de spus în legătură cu exprimarea şi formulările cel puţin neglijente, dar observaţia cea mai importantă este că din această lecţie lipseşte lucrul esenţial: experimentul. Cineva ar putea spune că este experimentul virtual. Ei bine, nu este acelaşi lucru. Nu trebuie abuzat de experimentul virtual şi nu trebuie să recurgem numai la acesta. Experimentul virtual este util şi necesar atunci când cel real nu se poate desfăşura din diferite motive. Or, în acest caz, experimentul real se poate desfăşura foarte bine, cel puţin parţial, folosind o chitară, un fluier etc. Mai ales chitara este foarte utilă. Asta când nu există în laborator un dispozitiv destinat special studiului undelor staţionare. Se mai pot folosi şi alte dispozitive simple, improvizate, de exemplu, un vas de dimensiuni corespunzătoare, cu apă, la suprafaţa căreia se produce o undă. Prin reflexia cu pereţii, iau naştere unde staţionare. Evident, aceste "improvizaţii" necesită mai multă muncă decât utilizarea unor dispozitive special construite scopului propus, dar cine este pasionat poate face această muncă cu plăcere. Pe de altă parte, elevii vor fi mai interesaţi de cele discutate (mai ales dacă sunt antrenaţi în activităţile de experimentare).