În mod simplist se răspunde: ,,Elevii rămân în urmă sau au lipsuri la matematică pentru că nu învaţă suficient”. În acest mod, întreaga responsabilitate a eşecului este plasată asupra elevului.Însă, la o analiză mai atentă, sunt câteva motive care ies imediat la lumină, respectiv: o ambianţă şcolară neprietenoasă, un climat instituţional rigid şi inconsecvent, fluctuaţiile în proiectarea şi aplicarea curricumului şcolar, supraîncărcarea generată de tot felul de cauze contradictorii şi, uneori atitudinea profesorului de matematică îndepărtează elevul de propriile sale aspiraţii, ducându-1 în confuzie şi dezinteres, astfel că motivaţia elevului pentru învăţarea matematicii este compromisă.