Potrivit lui I. Nicola (2000, p 75), dezvoltarea presupune ansamblul transformărilor sistematice  bio-psiho-socio-culturale apărute pe parcursul ciclului de viață al individului, precum și dezvolatrea de la un stadiu inferior la unul superior, fapt ce presupune acumulări cantitative și salturi calitative .
Factorii dezvoltării ontogenetice sunt: ereditatea, mediul și educația ca subfactor distinct al mediului. Dezvoltarea personalității umane se realizeaza prin acumularea a trei categorii de factori: ereditatea, mediul si educația.

Din punct de vedere genetic fiecare individ este diferit, unic si irepetabil în raport cu toți ceilalți din trecut, prezent, sau viitor, astfel încât cadrul didactic trebuie să aibă permanent în vedere faptul că lucrează cu personalități distincte, diferite una de cealaltă. Deși foarte importantă, problema transmiterii pe cale geneticăa însușirilor de la antecesori la descendenți a fost studiată doar indirect, datorita limitelor etice ale realizării unor experimente la nivelul speciei umane.