Termenul de creativitate îşi are originea în cuvântul latin creare, care înseamnă a nămisli, a făuri, a crea. Originea cuvântului arată că termenul de creativitate defineşte şi cuprinde atât originea cât şi scopul.
Una dintre problemele centrale ale cercetărilor psihopedagogice din ultimii ani este cea a creativităţii. Numărul studiilor consacrate acestui fenomen a crescut vertiginos, specialiştii din diverse domenii preocupându-se să-i descifreze tainele. Cu toate acestea, încă nu s-a ajuns la un consens în definirea conceptului de creativitate. Fiecare autor insistă asupra unor aspecte ale fenomenului, prin prisma cărora îi desemnează apoi semnificaţia. Pe fondul acestei diversităţi de opinii, se pot delimita trei direcţii în abordarea şi analiza fenomenului creaţiei : din perspectiva produsului creat, a procesului de creaţie şi a personalităţii creatoare.