Materialul este o introspecţie asupra sintagmei ,,A fi dascăl adevărat ,brodată de frământările mele interioare legate de ceea ce însemnă cu adevărat omul dăruit profesiei!
A fi dascăl adevărat este o problemă de opţiune, bazată pe motivaţia omului pasionat de lumea copilului şi copilăriei!
A fi dascăl...
4 februarie 2010, 13:50
Comentarii (3)
Felicitări pentru nobleţea gândurilor! Mă bucur când întâlnesc Dascăli neobosiţi, nerutinaţi, neplictisiţi! Poate am forţat nota , utilizând particula" NE"... Ştiu însă sigur un lucru: Profesia noastră nu este simplu tipar social. Este stare de spirit. Este tinereţea de dincolo de vârsta dovedită de un act de identitate. E ardere de minte pentru Lumina dăruită altor minţi. E joc şi artă, misiune, dar mai ales DESTIN. Se adresează celor care iubesc oamenii. Cu mult drag, respect, apreciere, SUCCES şi TINEREŢE! Nina Beldie
A fi dascăl? O întâplare în viaţa unui om ... Ulterior devine vocaţie, pasiune, dăruire...Rămânem tineri ,prin atitudinea copilăroasă a celui dăruit să fie veşnic COPIL in suflet şi ADULT prin responsabilitatea profesiei.10+
Multumesc pentru faptul că împărtăşiţi aceleaşi sentimente !Poate că nu întâmplător trebuie să ne mai uităm când şi când în oglinda sufletului şi să ne mai mângâiem rănile micilor şi marilor dezamăgiri ale acestei profesii atât de des aruncată în noianul marilor neajunsuri sociale!DAR...marile iubiri nu se sting aşa uşor!PENTRU ACELA care nu se satură de focul nestăvilit al provăcărilor acesti mari arte -ACEEA DE A FI ...SAU ANU FI...DASCĂL!-rămâne o permanentă ardere pe rug a sufletului ,indiferent de încrengătura socială în care se zbate!
Îmi cer scuze pentru micile greşeli de scriere care s-au stercurat în material!
Autentificaţi-vă pe site pentru a putea publica un comentariu.