Simbolistica numarului 3- Sfanta Treime

Elevi:Popescu Crina / Juncu Cosmina

Profesor Coordonator: Floroiu Rodica

Tema: Sfanta Treime

Proiect: Complemente de Matematica

Scoala Gimnaziala nr.5 Nicolae Iorga Constanta

Teologia trinitara are cateva teme principale exprimate cu ajutorul unor termeni analogici

Treimea sau trinitatea desemneaza fiinta divina unica (ousia) in trei persoane (ipostase). Ousia (ceea ce exista prin sine, fiinta) sau hyperousia este esenta neapropiata, neobiectivata, plenitudinea existentei personale a lui Dumnezeu. Ousia sau dumnezeirea nu este cauza comuna a existen­tei ipostatice sau a relatiilor ipostatice. Persoanele contin fiinta divina - dumnezeirea, fiecare in modul sau propriu (prin nenastere, nastere, purcedere). Adica Dumnezeu nu este determinat de fiinta Sa sa devina treime, ca de o cauza exterioara, ci El constituie sau vadeste fiinta Sa in treime, da un mod de existenta ipostatic, personal dumnezeirii, ca semn al comu­niunii si libertatii Sale. De unde unitatea de esenta, fiintiala, a lui Dum­nezeu ; cu alte cuvinte o singura dumnezeire, o singura vointa, o singura fiinta nedespartita, o singura stapanire, fara de inceput si fara de sfarsit, inchinata si preamarita in Treime.

Tatal este principiul unic al Treimii, originea Fiului pe care L-a nas­cut si a Duhului pe Care il purcede din veci. Caracterul definitoriu al Tatalui este nenastere.Fiecare dintre cele trei părți egale în care se împarte un întreg; a treia parte dintr-un întreg.Grup de trei ființe sau de trei obiecte care alcătuiesc o unitate. ♦ (În religia creștină, mai ales în sintagma Sfânta Treime) Uniune spirituală a celor trei ipostaze divine (Dumnezeu-Tatăl, Dumnezeu-Fiul și Duhul Sfânt) reprezentând un singur Dumnezeu.