Alternative educaționale - pedagogia Waldorf

Există alternative educaționale atât de stat, cât și
particulare.
Conform “dicționarului de pedagogie”(Horst Schaub și Karl G.
Zenke, Editura Polirom, 2001) termenul “învățământ
alternativ” este definit ca fiind ” activitatea care se
desfășoară în instituții școlare, după obiective, organizare,
conținut, forme de predare și învățare, mijloace, viața
școlii și activitatea părinților, cu abatere totală sau
parțială de la caracteristicile unitare ale școlii de stat și
care oferă o altă variantă de instruire și educare.”
Cadrul juridic al alternativelor educaționale este stabilit prin
OMECTS nr.5571/2011 privind Regulamentul de organizare și
funcționare a învățământului preuniversitar alternativ.
Acreditarea si evaluarea periodică a alternativelor educaționale
se fac de către Comisia Națională pentru Alternative
Educaționale (C.N.A.E.). Unitățile de învățământ
preuniversitar alternative dispun de autonomie organizatorică și
funcțională, în conformitate cu specificul alternativei, iar
cadrele didactice care predau la grupe sau la clase din alternative
educaționale sunt recunoscute de către inspectoratele școlare
județene și Ministerul Educației.
Spre deosebire de sistemul educațional public tradițional care
oferă o experientă de invătare comună, uniformizată pentru
toți cei implicați în proces, educația alternativă
completează sistemul educațional existent punând accent pe
dezvoltarea înnăscută a naturii umane, ținând cont de
interesele, talentele, stilul de învățare a fiecărui copil în
parte.
În România sunt recunoscute următoarele alternative
educaționale: Pedagogia Waldorf, Pedagogia Montessori, Pedagogia
Reggio Emilia, Programul Step -by –Step.
“Pedagogia Școlii Waldorf nu este un sistem pedagogic,
ci o artă, cu scopul de a trezi ceea ce există în om” ( Rudolf
Steiner,1998, p.24)
În școlile Waldorf se urmărește educarea copilului atât
cognitiv, afectiv, atitudinal, motivaţional, cât și artistic.
Astfel se realizează în armonie procesul educațional.
Activitățile școlare sunt privite ca mijloace educaționale, nu
ca un scop în sine.
Atribuţia pedagogiei este să răspundă nevoilor fizice, sociale,
emoționale, intelectuale și spirituale specifice în fiecare faze
de dezvoltare a copilului.
Într-o şcoală Waldorf, pe tot parcursul ei, știința este
însuflețită prin artă și legată de viața zilnică prin
practică. Copilul poate să descopere astfel lumea din mai multe
perspective: științifice, artistice și tehnic meșteșugărești.

Pedagogia Waldorf- caracteristici și particularități:
Pedagogia Waldorf s-a născut în perioada imediat
următoare primului Război Mondial.
După sfârșitul primului Război Mondial, când în Germania aveau
loc mari transformări sociale, Emil Molt, directorul fabricii de
țigări Waldorf- Astoria din Stuttgart, a organizat cu Rudolf
Steiner cursuri pentru muncitorii săi, în cadrul programului de
lucru plătit. Acești muncitori au pus întrebarea dacă nu s-ar
putea întemeia o şcoală pentru copii lor, pe baza ideilor pe care
ei și le însușiseră.Șase luni mai târziu, la 7 septembrie 1919
a avut loc la Stuttgart serbarea de deschidere a primei școli
bazată pe pedagogia lui Rudolf Steiner,conducerea acesteia fiindu-i
încredințată. [ Stefan Leber, Die Sozialgestalt der
Waldorfschule, Stuttgart, 1991]
În școlile Waldorf este preferată organizarea de
activități educaționale cu toți elevii clasei, dar se practică
și împărțirea pe grupe la unele discipline ( informatica, limbi
străine). Copiii nu sunt împărţiţi în grupe în funcție de
gradul de dotare intelectuală deoarece grupul de clasă eterogen
corespunde mai bine modelului social cunoscut. Datorită faptului
că orice copil învață în funcție de necesitățile proprii,
nu este necesară grija permanentă acordată individual
copilului, nici împărțirea clasei, nici selectarea copiilor în
funcție de performanțe.
Fiecare profesor trebuie să asigure elevilor cât mai multe
situații de învățare, astfel încât fiecare să-și exploateze
toate resursele de care dispune.
Învățarea prin descoperire ocupă un loc primordial în abordarea
diverselor materii/discipline de invatamant iar metodele de
instruire preferate sunt cele care solicita eforturile de gandirea
fiecărui elev.
Școlile Waldorf nu se bazează pe extemporale, probe, teste sau
examene. Profesorul evaluează în mod continuu personalitatea
copilului, iar rezultatele obținute se judecă prin raportare la
potențialul fiecărui elev.
Chiar și cu aceasta libertate, scoala Waldorf face echivalari a
nivelului cunoștințelor, fata de sistemul tradițional, la finalul
ciclurilor primar, gimnazial respectiv liceal (clasa a IV a,
examenul de capacitate și bacalaureatul).
În România, alternativa Waldorf include toate ciclurile de
învăţământ: preşcolar, primar, gimnazial și liceal, atât
clase și grupe în unități de învăţământ privat , cât și
în învăţământul public.
Specializarea personalului didactic pentru învăţământul Waldorf
se face prin participarea acestora periodică la activități de
mentorat și cursuri de formare. Recrutarea cadrelor didactice care
își doresc să lucreze în alternativa educațională Waldorf se
face în urma solicitării acestora adresată Federatiei Waldorf din
România, în funcție de posturile disponibile în alternative și
de stagiile de pregătire parcurse . (Cultura, nr.7/2019)
Diferențele cele mai evidente faţă de sistemul tradițional
(clasic) de învăţământ sunt următoarele:
- În școala Waldorf nu se dau calificative. La sfârşitul clasei
elevii primesc o caracterizare completă scrisă de invatator și
profesorii sai;
- Materiile principale (matematica, limba romana/ limba maghiara,
geografia, istoria, chimia, biologia, si fizica) sunt predate în
epoci (module) care dureaza 3-4 saptamani. Elevul studiaza zilnic,
primele 2 ore fără pauză, cate o astfel de materie timp de 3-4
saptamani, apoi se trece la alta materie.
- Abilitățile, adică muzica, sportul,limbile străine, cursurile
artistice, orele de exercițiu la literatură, gramatica și
matematică sunt în orar după primele 2 ore.
- Alături de preocuparea clasică pentru studiul diferitelor
științe, există o importantă preocupare și pentru educația
spirituala si sufleteasca. Scoala Waldorf încearcă efectiv să
educe omul în tot ansamblul său, religia și arta impletindu-se cu
predarea științifică, armonizându-se astfel procesul
educațional.
- Pe lângă materiile obișnuite există și discipline cum ar fi:
geologia, desenul formelor, euritmia,, care umplu unele “goluri”
în evolutia copilului
Aspectele educative au prioritate faţă de aspectele instructive,
disciplinele școlare nu sunt privite ca scop în sine ci ca
mijloace educaționale.

Bibliografie:
1. Ion, Albulescu, Pedagogii alternative, Editura ALL, București,
2014
2. Rudolf, Steiner, Arta educatiei - metodica si didactica, Editura
Triade, Cluj Napoca, 2001
3. Legea Educației Naționale nr.1/2011 cu modificarile si
completarile ulterioare