Ancorare în problemele didacticii actuale

Finalitățile învățământului preuniversitar derivă din idealul educațional formulat în Legea învățământului. Din această perspectivă, finalitățile liceului propun formarea unui absolvent în măsură să decidă asupra propriei cariere, să contribuie la articularea propriilor trasee de dezvoltare intelectuală și profesională, să se integreze activ în viața socială. Pentru a răspunde exigențelor acestui nivel de învățământ și specificului de vârstă a elevilor, liceul actual trebuie să asigure adolescentului:
• formarea capacității de a reflecta asupra lumii, de a formula și de a rezolva probleme pe baza relaționării cunoștințelor din diferite domenii;
• valorizarea propriilor experiențe, în scopul unei orientări profesionale optime pentru piața muncii și/sau pentru învățământul superior;
• dezvoltarea capacității de integrare activă în grupuri socio-culturale;
• dezvoltarea competențelor funcționale esențiale pentru reușita socială: comunicare, gândire, luarea deciziilor, prelucrarea și utilizarea contextuală a unor informații complexe;
• cultivarea expresivității și a sensibilității, în scopul împlinirii personale și a promovării unei vieți de calitate;
• formarea autonomiei morale.
Prin definirea acestor finalități se clarifică misiunea generală a liceului în conformitate cu statutul său de învățământ secundar superior.
În contextul asumării acestor finalități, se impune permanent necesitatea gândirii unui nou mod de abordare a curriculumului, pornind de la elementele specifice politicii curriculare și terminând cu cele legate de implementare și evaluare. Dimensiunile noutății avute în vedere în proiectarea curriculară la nivelul liceului sunt următoarele:
• prioritatea acordată procesului de învățare și intereselor elevului;
• centrarea demersului didactic pe formarea și dezvoltarea competențelor funcționale de bază, necesare pentru continuarea studiilor și/sau pentru încadrarea pe piața muncii;
• diversificarea graduală a ofertei curriculare conform filierelor, profilurilor și specializărilor și multiplicarea posibilităților elevului de a alege;
• conceperea liceului ca furnizor de servicii educaționale, în cadrul căruia elevul să fie permanent și direct implicat în construirea propriului traseu de învățare;
• creșterea responsabilității liceului față de beneficiarii educației, față de societatea civilă și diversificarea implicării acestuia în viața comunității locale;
• trecerea de la o cultură generală universalistă la o cultură funcțională și adaptată finalităților fiecărei specializări.
În școala tradițională, informația reprezenta centrul instruirii. Se considera că învățând informații, acestea vor asigura automat și capacitatea de a opera cu ele. Această perspectivă asupra învățării, la nivelul maselor de elevi, s-a dovedit a fi cel puțin deficitară, situație care a impus necesitatea recurgerii la reforme de mare amploare.
În consecință, astăzi, se impune înzestrarea elevului cu un ansamblu structurat de competențe de tip funcțional. În acest sens, liceul ar trebui să marcheze trecerea de la un enciclopedism al cunoașterii, imposibil de atins în raport cu viteza de multiplicare a informației și cu dezvoltarea tehnologiei, la cultura acțiunii contextualizate, care presupune aplicarea optimă a unor tehnici și strategii de procesare a informațiilor.
Programa școlară este parte a Curriculumului național, în consecință, o metamorfoză în sensul reformei, suferă și ea; aceasta se manifestă prin trecerea de la programe centrate pe obiective – având un anumit grad de generalitate, imposibil de evitat în cazul unei populații școlare diverse, dar încă nespecializate – la programe centrate pe competențe, cu specific național, care permit o evaluare orientată spre perspectiva iminentei integrări a elevilor în viața socială și profesională. Astfel, actualele programe școlare subliniază importanța rolului reglator al achizițiilor elevilor în plan formativ. Centrarea pe obiective (clasa a IX-a)/competențe (clasele X – XII) reprezintă unica modalitate prin care sintagma centrarea pe elev să nu rămână o lozincă fără conținut. De aceea organizarea noilor programe școlare s-a făcut într-o structură care să permită centrarea pe competențele ce urmează a fi formate la elevi și care să asigure corelarea conținuturilor învățării cu aceste competențe. Astfel, noul model de proiectare a programelor școlare pentru liceu urmărește să asigure:
• focalizarea actului didactic pe achizițiile finale ale învățării;
• accentuarea dimensiunii acționale în formarea personalității elevului;
• definirea clară a ofertei școlii în raport cu interesele și aptitudinile elevului, precum și cu așteptările societății.
Un aspect important al Reformei Învățământului are în vedere și aplicarea concretă a acestor programe școlare, astfel că se urmărește îmbrățișarea unei direcții novatoare în didactica fiecărei discipline – înlocuirea metodelor tradiționale de predare-învățare-evaluare cu metode noi, interactive, prin cooperare, care să vizeze concret centrarea pe elev. Este și cazul disciplinei de studiu Limba și literatura română. De cele mai multe ori, studiul operelor literare se rezumă la stabilirea genului, a speciei literare, la definirea unor concepte operaționale identificabile în respectivele texte. Exercițiile de acest tip presupun din partea elevilor un demers aproape științific, mecanic, în măsura în care un anumit concept operațional este identificat prin raportarea la o definiție (șablon), iar predarea tradițională (în sensul în care profesorul ține o prelegere, face o demonstrație și rolul este acela de a urmări) nu produce învățare, decât în foarte mică măsură.
Un alt reper în implementarea reformei în didactică este reprezentat de manualele alternative, a căror utilizare este legitimată de didactica modernă. Dacă acceptăm existența diferențelor individuale între elevi, atunci, pentru o formare intelectuală adecvată este necesară o ofertă cât mai variată de instruire, capabilă să vină în întâmpinarea diferitelor interese, nevoi, ritmuri, stiluri etc.
Se poate observa că manualele alternative încearcă elaborarea unui ideal estetic care să modifice structura conștiinței elevului, să o îmbogățească cu noi valori (texte adecvate vârstei și orizontului de așteptare specific tânărului secolului XXI, care să se familiarizeze cu unele forme literare, care să-și formeze deprinderi ale muncii intelectuale, să sensibilizeze gustul pentru frumos, texte care să fie și accesibile, pentru a nu determina tendința de a se achita în mod superficial de școală etc.).
În Nota de prezentare la Programe școlare ciclul superior al liceului. Limba și literatura română se precizează faptul că finalitățile urmărite de această disciplină sunt atât de ordin cognitiv (formulate prin competențele generale și competențele specifice), cât și de ordin afectiv-atitudinal (formulate prin setul de valori și atitudini).
Astfel, pe parcursul ciclului superior al liceului, prin disciplina Limba și literatura română se urmărește consolidarea competențelor de comunicare ale elevilor, indispensabile în lumea contemporană, pentru orice tip de activitate profesională. Specific acestui ciclu de școlarizare este dezvoltarea competenței culturale a elevilor, ceea ce implică un demers de contextualizare istorică și culturală a fenomenului literar. De asemenea, prin studiul Limbii și literaturii române se urmăresc valori și atitudini care să contribuie la formarea unei personalități autonome a elevilor, capabile de discernământ și de spirit critic, apte să-și argumenteze propriile opțiuni, dotate cu sensibilitate estetică, având conștiința propriei identități culturale și manifestând interes pentru varietate formelor de expresie artistică și pentru participarea la viața culturală.
În același timp, continuitatea față de programele anterioare de Limba și literatura română este asigurată prin paradigma comunicativ-funcțională a disciplinei. Aceasta presupune studiul integrat al limbii, al comunicării și al literaturii, în vederea consolidării competențelor de comunicare orală și scrisă și a deprinderilor de lectură (capacitatea de a înțelege și de a interpreta textele, de a fi un cititor competent și autonom, capacitatea de a înțelege dintr-o perspectivă personală viziunea despre lume, despre condiția umană sau despre artă, exprimate în textele studiate).
Așadar, finalitățile disciplinei se reflectă nemijlocit în competențele generale și în setul de valori și atitudini enunțate în prezenta programă, din care derivă întreaga structură curriculară: competențe specifice, conținuturi ale învățării, sugestii metodologice. Programa propune următoarele sugestii metodologice: 1. Orientarea studiului către elev; 2. Caracterul funcțional, practic, aplicativ al predării-învățării; 3. Diversificarea metodelor și instrumentelor de evaluare.

Bibliografie

1. Ghid metodologic. Aria curriculară Limbă și comunicare, Consiliul Național pentru Curriculum, București, Ed. Aramis, 2002.
2. Goia, Vistian, Drăgătoiu, Ion, Metodica predării limbii și literaturii române, București, Ed. Didactică și Pedagogică, 1995.
3. Ionescu, Miron, Radu, Ioan, Didactica modernă, Cluj-Napoca, Ed. Dacia, 2001.
4. Ministerul Educației Naționale și Cercetării Științifice, Consiliul Național pentru Curriculum, Programe școlare ciclul superior al liceului. Limba și literatura română, clasa a XII-a Anexa 2, Aprobată prin ordinul ministrului Nr. 5959/22.11.2006.