Aplicații de dezvoltare a abilităților metacognitive în rândul elevilor

Ce este metacogniția?
Sistemele de învățământ din prezent pun mult accent pe formarea în rândul elevilor a competențelor de învățare permanentă, precum aceea de a învăța pe cont propriu, de a monitoriza nivelul de înțelegere a învățării sau de a își modifica strategia de învățare la nevoie. Așa cum afirmă Lemeni și Miclea (2011), învățarea trebuie să fie una autoreglată, respectiv să țintească aspecte ce țin de motivația de învățare și de tehnici sau strategii de învățare.
Conceptul de autoreglare a învățării cuprinde, printre altele, abilitatea de a exercita un control activ, metacognitiv, motivațional și comportamental asupra propriei învățări, presupunând un mod de a învăța bazat pe autoobservare și autoevaluare (Sălăvăstru, 2011). Dintre aceste abilități, controlul metacognitiv este cel mai important, acesta presupunând înțelegerea materialului de învățat, a modului în care acesta este înțeles în prezent sau a strategiilor necesare pentru înțelegerea sa.
Metacogniția, conform lui Flavell (2004 apud. Santrock, 2011) este cunoașterea despre cunoaștere, respectiv abilitatea individului de a analiza, monitoriza și reflecta asupra propriilor gânduri curente sau din prezent. Potrivit lui A.L. Brown (1987 apud. Sălăvăstru, 2011), metacogniția are două dimensiuni: cunoștințele pe care un subiect le are asupra propriei sale funcționări cognitive și mecanismele de reglare sau de control a funcționării cognitive.
Pe scurt, metacogniția este abilitatea de a analiza conținutul propriei gândiri, de a monitoriza nivelul de funcționare a acesteia sau a înțelegerii informației și de a o regla în scopul îmbunătățirii învățării informației respective.
Conform literaturii de specialitate, dezvoltarea metacogniției în timpul școlarizării aduce numeroase beneficii sub forma îmbunătățirii unor abilități precum înțelegerea informațiilor dificile, monitorizarea propriei gândiri, gândirea critică, rezolvarea de probleme, alegerea strategiilor optime de învățare și reflecția asupra nivelului de cunoaștere propriu sau a altora, în timp ce absența abilităților metacognitive duce la dificultăți de învățare, de înțelegere și de utilizare a cunoștințelor în rezolvarea de probleme (Santrock, 2011, Sălăvăstru, 2011).
Componentele metacogniției
Metacogniția are la bază două componente: cunoștințele metacognitive și abilitățile metacognitive (Santrock, 2011, Sălăvăstru, 2011). Cunoștințele metacognitive se referă la cunoștințele și convingerile omului despre propria persoană, despre sarcina de realizat sau despre strategiile de învățare sau de rezolvare de probleme folosite. Cunoștințele metacognitive sunt stocate în memorie și le folosim atunci când realizăm sarcini precum căutarea sensului unor fraze ambigue, estimarea nivelului de dificultate a unei sarcini sau analiza nivelului de progres în atingerea scopului.
Abilitățile metacognitive, pe de altă parte, sunt activitățile mentale desfășurate pentru monitorizarea și controlul propriei gândiri. Se desfășoară în manieră conștientă și presupune planificarea atentă a modului de realizare a sarcinii, monitorizarea sau supravegherea nivelului de înțelegere a sarcinii sau a rezultatelor obținute și reglarea sau îmbunătățirea modului în care abordăm sarcina de lucru.
Cunoașterea celor două componente este necesară, întrucât deprinderile metacognitive de bază au la bază atât cunoștințe despre funcționarea propriei minți (în absența cărora înțelegerea devine dificilă sau imposibilă), cât și abilități de monitorizare și reglare a acestora (abilități fără de care nu putem să monitorizăm sau să îmbunătățim ritmul de învățare propriu sau al elevilor).

Strategii de dezvoltare a metacogniției

Price-Mitchell (2015) îi încurajează pe profesori să adopte următoarele șapte strategii pentru dezvoltarea abilităților metacognitive:
a) Învățați-i pe elevi că propria minte este programată să crească. Studiile arată că elevii care dezvoltă convingeri plastice despre învățare și gândire (Ex: inteligenta este fluidă) sunt mai reflexivi cu privire la propria învățare decât elevii care au convingeri statice (Ex: inteligența este statică, imposibil de schimbat).
b) Oferiți-le elevilor oportunități de a înțelege ce pot și ce nu pot înțelege. Învățarea metacogniției nu presupune doar analiza a ceea ce știm, dar și monitorizarea lipsei de înțelegere asupra informațiilor noi. Înțelegerea și monitorizarea informației poate fi dezvoltată și punând întrebarea: Care a fost informația care vi s-a părut cea mai greu de înțeles astăzi?.
c) Oferiți oportunități de reflecție asupra informațiilor culese în timpul sarcinilor școlare. Putem realiza acest lucru prin încurajarea întrebărilor de reflecție. Exemple de întrebări de reflecție: Ce credeam înainte despre cauzele cutremurelor? sau Cum mi-am schimbat cunoștințele anterioare despre poluare după această lecție?
d) Instruiți-vă elevii să păstreze jurnale de învățare. Aceste instrumente pot lua diferite forme (Ex: jurnale, bloguri, hărți mintale, aplicații telefonice), ele fiind utile pentru a îi ajuta pe elevi să-și monitorizeze gândirea prin monitorizarea modului în care învață prin întrebări precum: Ce mi-a fost ușor să învăț săptămâna aceasta?, Ce mi-a fost dificil să învăț săptămâna aceasta?, Care au fost strategiile de învățare care s-au dovedit a fi utile pentru testul de ieri?, Ce nu a funcționat bine?, Ce voi folosi data viitoare?, Care sunt cele mai utile obiceiuri de învățare?, Care sunt obiceiurile de învățare care îmi vor fi utile?
e) Folosiți tehnica "ambalajului". Tehnica "ambalajului" este o intervenție ce presupune exersarea ascultării active și identificarea ideilor esențiale ale unei lecții. La finalul orei de predare elevii vor fi rugați să noteze trei idei principale ale lecției. Ulterior, profesorul va prezenta la rândul său cele trei idei principale ale lecției predate de dânsul și îi va ruga pe elevi să verifice gradul în care ideile lor se potrivesc cu cele ale voastre.
f) Analizați eficiența itemilor deschiși și a celor închiși. În timp ce itemii închiși precum cei de alegere multiplă presupun utilizarea unor abilități cognitive de nivel inferior (Ex:cunoaștere), itemii deschiși folosesc abilități cognitive și metacognitive superioare (Ex: analiză și sinteză). Se recomandă includerea unor itemi semideschiși de tip Răspunsuri scurte sau Întrebări de reflecție în probele de evaluare pentru verificarea cunoștințelor, dar și pentru verificarea nivelului de înțelegere și de reglare a strategiilor de învățare și de gândire implicate în rezolvarea sarcinilor didactice.
g) Puneți accent pe gândirea reflexivă. Încurajați dialogurile pe diverse teme precum problemele sociale cu care ne confruntăm. Creați dezbateri pe teme sensibile precum rasism, sărăcie sau combaterea violenței. Prin intermediul acestora dezvoltați reflecția și flexibilitatea cognitivă.
Tot cu privire la dezvoltarea metacogniției, Sălăvăstru (2011) recomandă utilizarea următoarelor întrebări de reflecție, separate pe următoarele categorii:
a) De solicitare a unei justificări: De ce ai procedat astfel? De ce preferi acest demers? Ce te face să crezi că vei reuși?
b) De provocare a unei prize de conștiință: Ce este nou pentru tine în această sarcină? Ce ai învățat din această sarcină?
c) De solicitare a unei autoevaluări: Care este gradul tău de siguranță? Până la ce punct ești satisfăcut?
d) De solicitare a verbalizării de către elev a reflecției: Spune cu voce tare, ce gândești când te afli în fața unei astfel de sarcini? Ce dificultăți ai întâlnit și cum ai procedat?
e) De solicitare a analizei strategiilor utilizate: Care este eficiența strategiilor utilizate? Ce alte strategii ar fi putut fi utile? Ce ai modifica într-o nouă rezolvare a sarcinii și de ce?
f) De solicitare a transferului procedurilor: Ce vei reutiliza într-o sarcină asemănătoare?
Bibliografie:
a)Lemeni, G. & Miclea, M. (2011) – Consiliere și orientare. Ghid de educație pentru carieră. Editura ASCR Cluj-Napoca
b)Price-Mitchell, M. (2015) – Metacognition: Nurturing Self-Awareness in the Classroom. Sursa: https://www.edutopia.org/blog/8-pathways-metacognition-in-classroom-marilyn-price-mitchell
c)Santrock, J.W. (2011) - Educational Psychology, 5th edition. McGraw-Hill Publishing New York
d)Sălăvăstru, D. (2011) – Psihologia învățării. Teorii și practici educaționale. Editura Polirom Iași