Aplicarea Proiectului „Lectura şi Scrierea pentru Dezvoltarea Gândirii Critice” la un conţinut al învăţării – liceu Prof. Ovidiu-Nicolae MOLDOVAN, Colegiul Tehnic „Transilvania” Deva, jud. Hunedoara

Proiectul „Lectura şi Scrierea pentru Dezvoltarea Gândirii Critice” promovează un cadru de predare-învăţare, care poate fi aplicat sistematic la diferite clase şi materii în care „elevii pot contextualiza cunoştinţele, adaugând informaţii noi la ceea ce deja ştiu, pot să se implice în mod activ în învăţare şi să reflecteze la felul cum ceea ce au învăţat nou le modifică înţelegerea ” (Steele, J., Meredith, K., Temple, C., 1998). Cadrul de predare/învăţare promovat de acest proiect educaţional se bazează în parte pe cel descris de Vaughn şi Estes, modificat şi extins de Meredith şi Steele (1997) şi este structurat pe trei etape: etapa de evocare, etapa de realizare a sensului şi etapa de reflecţie. Acest cadru nu poate fi descris decât prin părţile sale componente, dar trebuie perceput ca o strategie integrată şi bine legată.
În etapa de evocare se realizează mai multe activităţi cognitive importante. Mai întâi, elevii sunt solicitaţi să-şi amintească ceea ce deja ştiu despre un anumit subiect. Prin această activitate iniţială, care înseamnă de fapt o examinare a propriilor cunoştinţe, elevul stabileşte un punct de plecare bazat pe cunoştinţele proprii, la care urmează să se adauge altele noi. Aceasta este esenţial, dat fiind faptul că procesul de învăţare este un proces de conectare a noului cu ceea ce este deja cunoscut. Înţelegerea lucrurilor noi se fundamentează pe cunoştinţele şi convingerile anterioare. Informaţiile prezentate fără context sau cele pe care elevii nu le pot corela cu altele deja cunoscute sunt mai degrabă expuse uitării. Ajutându-i pe elevi să reconstruiască cunoştinţele şi convingerile anterioare, se poate cladi un fundament solid pe care să se construiască întelegerea noilor informaţii. Tot acum se pot scoate la lumină eventualele neînţelegeri, confuzii sau chiar greşeli, care pot fi eliminate prin examinarea activă a noilor cunoştinţe.
Un alt element important al acestei etape constă în activarea celui care învaţă. Învăţarea este un proces activ şi nu unul pasiv şi în acest sens elevii trebuie implicaţi activ în învăţare. Prin implicare activă se înţelege că elevii devin conştienţi de propria lor gândire şi îşi folosesc limbajul propriu. Ei trebuie să îşi exprime cunoştinţele scriind şi/sau verbalizând. În acest mod, cunoştinţele fiecăruia sunt conştientizate şi este scoasă la suprafaţă „schema” preexistentă în gândirea fiecăruia în legătură cu un anumit subiect.
Un al treilea aspect esenţial al etapei de evocare constă în stabilirea interesului şi a scopului pentru explorarea subiectului. Acestea sunt esenţiale pentru menţinerea implicării active a elevului în învăţare. Când există scop, învăţarea devine mult mai eficientă.
Există, însă, cel puţin două feluri de scopuri: cel stabilit de profesor sau de text şi cel stabilit de elev pentru sine. Cele din a doua categorie sunt mult mai puternice decât cele impuse de surse externe, iar interesul este adesea cel care susţine şi determină scopul. Fară interes susţinut, motivaţia pentru reconstruirea schemelor sau pentru introducerea de noi informaţii în aceste scheme este mult diminuată.
În etapa de evocare se folosesc metode ca: brainstorming-ul, ciorchinele, gândiţi/lucraţi în perechi/comunicaţi, predicţia, ştiu/vreau să ştiu/am învăţat, discuţia de grup, chestionarea etc.
A doua etapă a cadrului de predare-învăţare pentru dezvoltarea gândirii critice este cea de realizare a sensului, prin care elevii iau contact cu noile conţinuturi prin intermediul lecturii, prelegerii sau a altor metode, integrând ideile în schemele lor de gândire pentru a le da sens. Sarcinile esenţiale ale acestei etape constau în menţinerea implicării şi interesului stabilite în faza de evocare şi susţinerea eforturilor elevilor în monitorizarea propriei înţelegeri. Elevii care ascultă explicaţiile profesorului îşi iau notiţe, pun întrebări sau notează ceea ce nu înţeleg pentru a cere lămuriri ulterior. Similar, în timpul lecturii se poate reveni asupra pasajelor neînţelese. Cei care învaţă în mod pasiv, trec peste aceste neînţelegeri, fără a sesiza confuziile. În plus când elevii îşi monitorizează propria înţelegere, ei pot introduce noile informaţii în schemele de cunoaştere pe care deja le posedă. Aceasta este faza în care elevii construiesc punţi între cunoscut şi nou pentru a ajunge la o noua înţelegere.
Strategiile specifice acestei etape sunt: predarea reciproca, metoda Jigsaw (mozaicului), jurnalul dublu, organizarea grafica (diagrama Venn, Tabelul T), tehnica SINELG etc.
A treia etapă a cadrului este etapa reflecţiei, în care elevii îşi consolidează noile cunoştinţe şi îşi restructurează activ schemele de gândire pentru a include în acestea noi concepte. Aceasta este faza în care elevii îşi însuşesc cu adevărat noile cunoştinţe. Învăţarea înseamnă şi schimbare, transformare, iar această schimbare se poate manifesta sub forma unui nou mod de a înţelege sau de a privi lucrurile, sub forma unor convingeri sau comportamente noi. Se urmaresc şi în această fază câteva lucruri esenţiale. Mai întâi, se aşteaptă ca elevii să îşi exprime în propriile cuvinte ideile şi informaţiile întâlnite. Acest lucru este necesar pentru construirea unor scheme noi. Ne amintim mai bine ceea ce putem formula cu propriile noastre cuvinte, în contextul nostru personal. Un alt aspect vizat în această etapă este generarea unui schimb de idei între elevi, ce presupune confruntarea cu o varietate de modele de gândire. Este un moment al schimbării şi reconceptualizării în procesul de învăţare.
În aceasta fază se aplica strategii cum ar fi discuţia în perechi, discuţia în grup, tabelul SINELG, controversa academică, linia valorilor, metoda cubului, turul galeriei, eseul de cinci minute, scrierea liberă etc.

Aplicarea acestui proiect la disciplina religie - liceu

Proiect didactic

PROPUNĂTOR:
DATA:
UNITATEA DE ÎNVĂŢĂMÂNT:
CLASA : a X-a
ARIA CURRICULARĂ : Om şi societate
DISCIPLINA: Religie ortodoxă
UNITATEA DE ÎNVĂŢARE: Spiritualitate şi viaţă creştină
SUBIECTUL: Rugăciune şi reconciliere
TIPUL LECŢIEI: mixtă

COMPETENŢE SPECIFICE:
3.1. Identificarea şi prezentarea unor modele de comportament creştin, în exemplele personalităţilor biblice şi în cele din istoria bisericească românească
3.2. Argumentarea importanţei aplicării învăţăturilor moralei creştine în contextul social complex , complicat şi paradoxal a lumii contemporane
4.1. Identificarea modalităţilor concrete de aplicare a virtuţilor creştine în diferite situaţii de viaţă
4.2. Analizarea consecinţelor negative a comportamentului care încalcă morala creştină, asupra vieţii personale şi asupra comunităţii

COMPETENŢE DERIVATE:
C1: Definirea rugăciunii;
C2: Identificarea diferenţei dintre rugăciunea vameşului (smerenia) şi cea a fariseului (mândria)
C3: Precizarea semnelor văzute ce însoţesc rugăciunea
C4: Enumerarea felurilor rugăciunii
C5: Precizarea scopului reconcilierii şi cum se realizează aceasta
C6: Prezentarea importanţei reconcilierii sau a păcii pentru viaţa creştinului
C7: Dezvoltarea spiritului de muncă în echipă;
C8: Definirea şi utilizarea corectă a termenilor religioşi;
C9: Identificarea unor învăţături moral religioase ce se desprind din textele unor lecturi cu conţinut moral-religios.

STRATEGII DIDACTICE :
Metode şi procedee: Observaţia, conversaţia, exerciţiul, explicaţia, munca în echipă, argumentarea, Metoda cubului
Resurse: materiale: fişe de lucru, manualul, coli de hârtie, imagini, lectura; pedagogice: Programa şcolară, planificarea calendaristică orientativă, clasa a X-a; umane: 25 elevi; temporale: 50 minute; spaţiale: sala de clasă; bibliografice: 1. Biblia sau Sfânta Scriptură, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al B.O.R., Bucureşti, 1982; 2. Hau Mihai, Codreanu Ionuţ, Ladar Alina, Religie – cultul ortodox, Manual pentru clasa a X-a, Editura CD Press, Bucureşti , 2005; 3. Muha, Corneliu – Religie – clasa a X – auxiliar didactic pentru elevi, Editura Sf. Mina, Iaşi, 2009; 4. Danciu, Prof. Ana, Metodica predării religiei în şcolile primare, gimnazii şi licee, Ed. Anastasia, Bucureşti, 1999; 5. Catehism Ortodox, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al B.O.R., Bucureşti, 1978; 6. Şebu, Pr. Prof. Univ. Dr. Sebastian, Opriş, Monica, Metodica predării religiei, Editura „Reîntregirea” Alba – Iulia, 2000;
Forme de organizare: frontal, pe echipe, individual.

Desfăşurarea situaţiilor de învăţare
1. Evocare.
În această etapă profesorul pregăteşte clasa pentru începerea orei de religie şi rosteşte rugăciunea „Împărate ceresc”
Pentru a verifica cunoştinţele însuşite în lecţia anterioară (Iubire şi dreptate) profesorul solicită elevilor să realizeze un chiorchine pe tablă plecănd de la noţiunile iubire şi dreptate.
2. Realizarea sensului
Profesorul anunţă tema care urmează să fie discutată, Rugăciune şi reconciliere, amintind că ei au dobândit deja cunoştinţe despre acest subiect pe parcursul anilor, dar şi în familie, acolo unde există o educaţie religioasă corespunzătoare.
Împarte elevii în şase grupe şi le trasează sarcini, în funcţie de cele şase feţe ale cubului. Grupele primesc fişe de lectură şi coli albe şi pregătesc materialele necesare pentru lecţie: auxiliare didactice, creioane, stilouri.

a. Grupa I – Descrie!
Elevii vor da definiţia rugăciunii şi vor reda citate din Sfinţii Părinţi şi teologi referitoare la aceasta.
b. Grupa a II-a – Compară!
Vor compara rugăciunea vameşului cu rugăciunea fariseului.
c. Grupa a III-a – Asociază
Vor prezenta legătura dintre rugăciune şi semnele văzute ce o însoţesc
d. Grupa a IV-a – Analizează!
Vor face o analiză a felurilor rugăciunii
e. Grupa a V-a – Aplică!
Vor prezenta scopul reconcilierii şi cum se realizează aceasta
f. Grupa a VI-a – Argumentează!
Vor prezenta importanţa reconcilierii sau a păcii pentru viaţa creştinului.

3. Reflecţia
Profesorul cere celor şase grupe să prezinte produsele finale, apoi completează, cu ajutorul elevilor, pe tablă, un tabel ce va conţine 6 coloane, câte o coloană pentru fiecare faţă a cubului.
Grupele îşi aleg pentru prezentare un lider.
Grupa I – defineşte rugăciunea;
Grupa a II-a – compară rugăciunea vameşului cu rugăciunea fariseului;
Grupa a III-a – asociază rugăciunea cu semnele văzute ce o însoţesc
Grupa a IV-a – prezintă felurile rugăciunii;
Grupa a V-a – prezintă care este scopul reconcilierii şi cum se realizează aceasta;
Grupa a VI-a – Susţine cu argumente de ce este importantă reconcilierea sau pacea pentru viaţa creştinului;

Profesorul le cere elevilor să găsească răspunsuri pentru următoarea problemă: Cum explicaţi faptul că, deşi există libertate religioasă, numărul credincioşilor celor care care merg la biserică pentru rugăciune este restrâns?
Pentru a se convinge că lecţia a fost înţeleasă, adresează câteva întrebări elevilor.
Fiecare grupă va da câte un răspuns.

4. Extensia
Profesorul solicită elevilor să mediteze la modul în care ar putea să-şi înbunătăţească viaţa spirituală, prin rugăciune şi reconciliere
Notează elevii, rosteşte rugăciunea “Tatăl nostru”
Elevii ascultă şi reţin îndrumările profesorului şi rostesc rugăciunea.

Bibliografie
Dumitru, I. A., Dezvoltarea gândirii critice şi învăţarea eficientă, Editura de Vest, Timisoara, 2000;
Steele, J. L., Meredith, K. S., Temple, Ch., Un cadru pentru dezvoltarea gândirii critice la diverse materii de studiu, Proiectul Lectura si scrierea pentru dezvoltarea gândirii critice, Ghidul I, 1998
Steele, J. L., Meredith, K. S., Temple, Ch., Promovarea gândirii critice, Proiectul Lectura si scrierea pentru dezvoltarea gândirii critice, Ghidul II, 1998