Autocunoaşterea - cheia succesului

Autocunoaşterea – cheia succesului

Profesor, Briciu Andreia – Elena
Şcoala Gimnazială “V.I.Popa”, Bârlad

Autocunoaşterea este o piatră de temelie pentru o viaţă plină de reuşite. Momentul autocunoaşterii nu ţine seama de vârstă. Important este să te cunoşti cât mai bine pe tine însuţi şi vei descoperi cum viaţa ta se îmbunătăţeşte vizibil.

Fiecare om are o identitate proprie şi o personalitate unică, neexistând doi oameni identici. În pofida diferenţelor dintre ei, în orice societate democratică oamenii se nasc liberi şi egali în drepturi, toţi pornind de la aceleaşi premise şi putând beneficia de egalitatea şanselor de reuşită în viaţă. În ciuda acestor “egalităţi” oamenii evoluează diferit. Fiecare trebuie să înţeleagă şi să accepte acest lucru, făcând totul pentru a se cunoaşte mai bine pe sine însuşi şi învăţând, cu răbdare şi perseverenţă, să-şi accepte limitele şi să se simtă bine “în propria piele”.
Conceptul de autocunoaştere se referă la procesul de explorare şi structurare a propriilor caracteristici. Printre aspectele relevante ale autocunoaşterii se numără stima de sine, sistemul motivaţional, emoţiile şi mecanismele de apărare. Autocunoaşterea sau cunoaşterea de sine începe încă din copilărie, atunci când devenim conştienţi de corpul nostru, de sentimentele, emoţiile, gândurile, abilităţile, aptitudinile şi chiar valorile proprii şi se dezvoltă odată cu vârsta şi cu experienţele prin care trecem. Pe măsură ce persoana avansează în vârstă, dobândeşte o capacitate mai mare de auto-reflexie. Totuşi, niciodată nu vom putea afirma că ne cunoaştem pe noi înşine în totalitate. Cunoaşterea de sine nu este un proces care se încheie odată cu adolescenţa sau tinereţea, pentru că, aşa cum spunea Proust: „Adevărata călătorie a descoperirii nu înseamnă a cauta tărâmuri noi, ci a vedea cu ochi noi.”
Uneori ne întrebăm: “Cine suntem?”, “Ce vrem cu adevărat?”, “Pe cine cunoaştem cu adevărat?”. Sunt multe întrebări pe care doar analizându-le bine putem afla răspunsul. O bună autocunoaştere va duce la construirea imaginii de sine, adică la modul în care fiecare dintre noi se percepe pe sine însuşi. Cei care au o imagine de sine pozitivă au mai multă încredere în ei, sunt optimişti şi duc la bun sfârşit sarcinile sau activităţile pe care le încep. Pe de altă parte, cei cu o imagine de sine negativă nu au încredere în forţele proprii, se tem de eşec şi au rezultate slabe atât la serviciu, cât şi în viaţa personală.
Gradul de autocunoaştere se poate observa uşor în comportamentul nostru, în felul în care facem faţă situaţiilor noi, chiar şi în modul în care reacţionăm şi interacţionăm cu cei din jur. Toţi avem o identitate pe care putem să o descoperim mai devreme sau mai târziu. Putem să ne definim prin familie, prin grupul de prieteni sau prin grupul profesional. Dar la un anume moment rămânem singuri, cu noi înşine. Poate în astfel de momente ne întrebăm cine sau ce ne defineşte, dacă ne cunoaştem dorinţele, nevoile sau plăcerile. Confruntarea cu evenimente diverse poate scoate la iveală dimensiuni noi ale personalităţii, care sunt deja consolidate, însă cu care intrăm în contact numai în anumite contexte. Unul dintre aceste evenimente joacă un rol deosebit de important în cadrul procesului cunoaşterii de sine. Este vorba despre momentul alegerii carierei, care - afirmă specialiştii - poate fi asociat cu dobandirea identităţii profesionale, numai odată ce se realizează integrarea şi adaptarea iniţială la profesie. Există însă situaţii în care această adaptare este resimţită în plan afectiv ca un «şoc», datorat confruntării între realitate şi ideal, între investiţiile afective ale tânărului în activitatea profesională şi fedback-ul primit din partea angajatorului.
Aşteptările pe care tinerii le au faţă de primul loc de muncă variază în funcţie de motivaţiile profesionale ale acestora, care devin în prezent din ce în ce mai concentrate în jurul nevoii de statut şi de securitate financiară. La polul opus acestui tip de motivaţii se află aşa-numitele “motivaţii intrinseci”, care au ca sursă dorinţele, nevoile, şi trebuinţele proprii fiecăruia dintre noi, cu care din păcate intrăm prea puţin în contact, riscând a ne “înstrăina” treptat de sine, şi a ne crea o falsă identitate socială şi profesională.
Să alegi o profesie care nu se potriveşte cu ceea ce eşti şi cu adevăratele tale dorinţe este ca şi cum te-ai privi într-o oglindă care deformează imaginea. Însă este posibil ca într-o zi aceasta să se spargă şi să fie nevoie să cumperi o alta nouă. Uitându-te în ea, vei putea fie să constaţi că nu este nici o diferenţă, fie că există discrepanţe între imaginea veche şi cea nouă, această experienţă având în unele cazuri efecte pozitive sau negative în planul imaginii de sine, şi deci, al cunoaşterii de sine.
Acelaşi lucru se poate întâmpla şi în cazul raportului dintre motivaţiile tale profesionale şi actualul sau viitorul loc de muncă. Este posibil ca, neavând o posibilitate de reflectare corectă a acestor interese privind cariera, să constaţi cu uimire că poţi schimba numeroase profesii, fără a ajunge în final la o cunoaştere de sine cât mai completă. “Ce putem face pentru a nu ajunge în asemenea situaţii, care ar putea naşte stări de anxietate, îndoială faţă de sine şi chiar faţă de ceilalţi?”Dacă răspunsul care ne vine cel mai uşor în minte este “Să ne cumpărăm o oglindă bună” înseamnă că suntem una dintre persoanele care doresc să intre în contact cu propriile motivaţii referitoare la alegerea carierei. Putem avea surprize plăcute sau neplăcute când ne vom vedea aşa cum suntem cu adevărat în context profesional, sau putem să constatăm că suntem neschimbat, ceea ce înseamnă că am atins un nivel optim al cunoaşterii de sine.
Metoda oglinzii – cale spre autocunoaştere
De obicei, îi judecăm pe ceilalţi după asemănarea noastră şi devenim ceea ce judecăm. Metoda oglinzii este mijlocul cel mai rapid şi mai eficient pentru a deveni conştienţi de ceea ce suntem. Înainte de a schimba ceva la noi, trebuie să devenim conştienţi de acel lucru, trebuie să constatăm mai întâi că acel lucru ne aparţine. Imediat ce vom accepta ideea că tot ceea ce trăim în exteriorul nostru este reflectarea a ceea ce se întâmplă în interiorul nostru şi că ceea ce vedem la celălalt este reflectarea propriei noastre imagini, viziunea asupra vieţii se va schimba în totalitate.
Ne imaginăm în faţa unei oglinzi adevărate. Ne privim, iar imaginea reflectată nu poate fi alta decât a noastră. Dacă constatăm un detaliu care nu ne place, ca de exemplu un corp care s-a îngrăşat, atitudinea de a ne enerva pe oglindă, de a o sparge sau de a o arunca, nu va schimba cu nimic din situaţia reală. Este de preferat să acceptăm ceea ce constatăm. Reacţia tipică a majorităţii oamenilor este aceea de a vrea să schimbe persoana pe care o văd şi această atitudine este aceeaşi cu a vrea să schimbi oglinda. Când ne privim în oglindă, aceasta reflectă fiecare parte a corpului nostru, chiar şi pe cele pe care nu vrem să le vedem sau pe care nu le acceptăm. De aceea, această metodă este excelentă pentru a ne ajuta să devenim conştienţi de ceea ce am acceptat la noi şi ceea ce nu am acceptat.
Metoda oglinzii poate fi aplicată şi pentru a descoperi părţile din noi care ne determină să adoptăm anumite comportamente. Trebuie să fim capabili să acceptăm fiecare dintre diferitele moduri în care ne exprimăm. Pentru a reuşi, trebuie mai întâi să ne privim, să constatăm cine suntem, să ne observăm comportamentele. Când observăm pe cineva, al cărui comportament ne deranjează, reacţia noastră confirmă faptul că, atunci când acţionăm astfel, comportamentul nostru ne deranjează, deci nu ne acceptăm pe noi astfel. Metoda oglinzii trebuie folosită cât mai des în viaţa noastră. Nu este un demers uşor pentru ego, deşi este foarte eficient pentru a-l pune la locul lui. Fiecare persoană trebuie să folosească această metoda când vrea ea, dar numai pentru ea şi niciodată pentru ceilalţi.
Blazonul personal – metodă de intercunoaştere
Obiective:
- Prezentarea elevilor într-un fel care să le dezvolte respectul de sine;
- Construirea şi stabilirea bunelor relaţii în interiorul grupului.
Resurse: fişe xerox, pixuri, creioane colorate.
Desfăşurare:
1. Se oferă fiecărui elev o copie a modelului – Blazonul personal
2. Se explică elevilor cele patru cadrane:
 Cadranul I: notează ceva ce îţi place să faci în timpul liber;
 Cadranul II: notează un aspect pozitiv despre munca/ activitatea ta;
 Cadranul III: precizează un scop pe care ţi-ai dori să-l atingi;
 Cadranul IV: notează un aspect important din trecutul tău.
3. Elevii completează fiecare cadran, respectând instrucţiunile primite. Se poate opta şi pentru o altă variantă ce permite exprimarea prin desen, simbol etc. În acest caz, elevii vor desena simboluri care să îi definească în privinţa temperamentului, iar într-un colţ se semnează. În panglica de sub blazon ei trebuie să scrie un motto care li se pare că îi reprezintă. Se acordă 10 minute pentru aceasta.
4. Copiii sunt invitaţi să împărtăşească ceea ce au scris, desenat, vorbind cu mai mulţi colegi. Blazonul este apoi lipit pe un panou pentru o asociere mai rapidă a numelui colegilor cu persoana. Se acordă 15 minute.
5. Elevii sunt rugaţi să se aşeze lângă colegul cu care au vorbit ultima dată şi să-şi prezinte “partenerul”, spunându-i numele, un lucru pe care l-au aflat despre el şi, să-i citească motto-ul. Se formează perechi aleatorii. Astfel, se verifică şi modul în care imaginea proprie concordă cu imaginea celorlalţi despre sine.
Blazoanele pot fi expuse toate pe tablă sau pe perete. În final, au loc discuţii privind realizarea activităţii şi impactul ei asupra copiilor. Fiecare trebuie să se cunoască pe sine însuşi, să-şi descopere talentele şi să le pună în slujba sa şi a celorlalţi, să fie conştient de toate calităţile pe care poate să se sprijine, dar şi de toate defectele împotriva cărora trebuie să lupte. A lupta cu propriile slăbiciuni şi a o lua de la capăt ori de câte ori este necesar constituie cele mai preţioase victorii.

„Vei fi cu atât mai curând stăpân pe tine, cu cât te vei cunoaşte mai curând.” Marc Aureliu