Bullying-ul, fenomen mai acual ca oricând

Bullyingul -fenomen mai actual ca oricând
Ruba Loredana
Profesor învătământ primar
Satu Mare
Școala Gimnazială GRIGORE MOISIL
Wikipedia definește bullying ul ca fiind un comportament
ostil de excludere și de luare în derâdere a cuiva, de
umilire, cuvântul poate fi asociat cu termenii intimidare,
terorizare, brutalizare. Bullyingul nu presupune existența unui
conflict bazat pe o problemă reală, ci pe dorința unor
persoane de a câștiga putere și autoritate, punând pe altii
într-o lumină proastă. Fenomenul poate fi inițiat de o
persoană sau un grup de persoane, indicând deci un raport de
forțe inegal deoarece victima nu dispune de resurse pentru
a se apăra.
Termenul e americănesc dintr-un motiv extrem de
simplu:că a fost considerat fenomen îngrijorător in
societățile dezvoltate didactic si capabile să îsi facă o
diagnoză clară și la timp, cu sinceritate, a problemelor reale
ivite pe parcurs. Tot societătile didactice avansate sunt
preocupate de EDUCAȚIA PRO WELL BEING, un tip de educțtie care la
noi are mult de recuperat. Fenomenul imprimă, în caz de
neintervenție, un parcurs trist pentru dezvoltarea personală a
educabilului. În țările fost comuniste concept ca STIMA DE SINE,
GRIJA PENTRU EDUCABIL din punct de vedere al dezvoltării emotionale
sunt abia la început, dascălii renunță mult prea repede in
fata invaziei de negativ aduse de mediul apropiat al
copilului-familie sau grup de joacă.
Intervenția in bullying este grea, de obicei fenomenul
are loc în locuri secrete, ferite de ochiul dascălului sau
al unui adult, în spatele acestuia. Intervenția este
dificilă, posibilul agresor verbal nu-si va inceta actiunea
in spatiul școlii, victima ezită să spună totul, uite-așa
devine un cerc vicios in fața căruia dascălul rămâne de
cele mai multe ori descumpănit. Și pe bună dreptate, pentru
că spre deosebire de analizele de acum 20 de ani ale lui
Sally Olds sau Diane Papalia care descopereau ochelariștii sau
grașii ca fiind victime sigure –nu aveau nicio explicație
pentru fenomen-analizele de azi au în vedere alte tipologii
de victimă, posesori ai unor telefoane vechi, copii săraci, copii
cu ces, copii aparținând minorităților.
În fenomenul de bullying in esență avem 2 victime: a
doua este însuși agresorul emoțional-victimă a mediului
apropiat care a generat cruzimea lui, lipsa elementară de
empatie, prejudecătile lui și falsele valori despre ierarhii
și putere. A pedepsi la vârsta școlară mică, repede, fără
a interveni in esența, cauza intimă a agresiunii înseamnă o
lipsă de delicatete și profunzime pedagogică elementară, cel
puțin in spațiul clasei trebuie inițiat un alt trend, al
modelului moral, al eroului prin bine, frumos si adevăr.
Aceasta se realizează prin construcția corectă a
sintalității colectivului de elevi, în situatia
continuitătii la clasă a dascălului. Sigur că dascălul nu
poate eradica singur fenomenul, există posibilitatea să nu
fie suficient, mai ales dacă părintele nu colaborează în
niciun fel, sau nu există, sau nu este prezent în viața
copilului. O consiliere psihologică refuzată sau palidă nu are
nici ea eficiența să facă diferența.
Condamn aici lipsa intenției, a începutului de
construcție, renunțarea cu eternele justificări legate de
condiții externe, cu iz de victimizare, a sistemului, a
consilierului, a aparținătorilor. Și lipsa implicării, a
dorinței de schimbare.
Din experiența la clasă agresorii sunt victime ale
propriilor parinți, ei generează tipare comportamentale
învățate, imitate sau teorii memorate despre oameni și
putere. Acest lucru înseamnă că începutul abordării este cu
aceștia, însă în niciun caz cu sancționarea lor.
Un model de concept care intră in profunzimea
emoțională a educabilului este BodyART, va fi prima mea
propunere ca soluție de construcție, reconstrucție
metacognitivă, afectiv emoțional, volitivă, energetic, pentru
că, practicat cu consecvență, realizează o echilibrare a
educabililor.
Revenind la bullying, în accepțiunea generală singura
victimă este copilul hărțuit, de care s-a râs. Cel mai
important aspect este legat de stima de sine a victimei,
scăzută, care a permis agresorului să câstige teren, care
lasă loc hărțuirii, dominării, complacerii in situația de
fugar.
Consilierea se face in sensul fortificării imaginii de
sine, a eliminării blocajelor. Confruntarea celor doi trebuie
făcută în sensul concilierii, prima propunere fiind invitația
la iertare și compasiune.
Pentru aceasta trebuie explicat clar sensul în care
trebuie să actionăm in viață, pentru pace, buna conviețuire,
buna înțelegere, iertare, cu preocupare pentru automodelare,
autodezvoltare, fără dorința de intimidare, dominare, oprimare
a celor de lângă noi.
În acest sens se va acționa și la Școala
Părinților, deși plierea pe noile reguli n-o vor face adulții,
căci nu am avea fenomenul dacă ei ar fi fost niște
părinți echilibrati, atenți si responsabili. Există șanse
mari ca cel puțin in spațiul școlii –nu neapărat de
frica sancțiunilor-acesta este cel mai mare câștig, dar
este firav, trebuie mereu întărit, consolidat,
protejat-educabilii să aibă o altfel de conduită. Mai trebuie
să perceapă dascalul ca o mare autoritate, care bate
autoritatea părintelui generator de bullying. Această intenție
nu este utopică, nu trebuie pornit de la premiza că
proiectul este sortit eșecului; este adevărat că riscul
demontării, al imploziei, este mare.
Chiar și așa, rămân în memoria celor 2:
Emoția unei altfel de atitudini față de celălalt
Ideea că se poate altfel, e bine si pacea contează,
este mai frumoasă decăt tristețea sau războiul
Antecedente frumoase, de conduită frumoasă, care pot
construi în viitor un profil de adult care nu seamănă din
acest punct de vedere cu cel creat de părinții
educabililor.