Capacităţi şi deprinderi intelectuale la chimie

Capacităţi şi deprinderi intelectuale la chimie

Procesul de instruire la chimie, prin frecvenţa ridicată a unor activi¬tăţi intelectuale, îşi aduce o contribuţie însemnată la formarea şi dezvol¬tarea acestor capacităţi. Dependenţa dintre natura performanţelor urmă¬rite, ca obiective ale instruirii, şi tipul activităţilor intelectuale dirijează, constant, obţinerea acestor rezultate.
Se prezință o detaliere a capacităţilor şi deprinderilor inte¬lectuale, particularizate la domeniul chimiei.
1. Deprinderea de a opera cu limbajul chimic folosind simbolurile chimice presupune ca elevul — prin reproducerea şi înţelegerea in¬formaţiilor — să fie capabil să demonstreze performanţe de tipul:
■ să recunoască reprezentarea simbolică (simbol chimic, formulă chimică, ecuaţie chimică) corespunzătoare a unui element chimic, a unei sub¬stanţe care îndeplineşte o condiţie dată (de exemplu, aparţine unei anu¬mite categorii indicate sau care are o anumită proprietate indicată); a unei proprietăţi sau metode de preparare ;
■ să recunoască afirmaţia corectă privind : utilizările unei substanţe, structura unei anumite substanţe indicate, semnificaţia corectă a unei noţiuni chimice, o relaţie de dependenţă, categoria sau clasa în care se încadrează o anumită substanţă sau reacţie indicată, o definiţie sau o afirmaţie corectă, enunţul corect al unei legi etc. ;
■ să redea sau să reproducă prin simboluri, în scris, cunoscînd denumi¬rea sau enunţul corespunzător : un element chimic, o substanţă chi¬mică, o proprietate chimică a unei substanţe, o metodă de preparare, utilizările unei anumite substanţe indicate, modelele structurale ale unor substanţe prin modelele simplificate etc.
■ să denumească (să citească) după reprezentarea simbolică: un element chimic, o substanţă, o proprietate sau o metodă de preparare pentru o anumită substanţă indicată ;
■ să indice (să recunoască) categoria sau dasa în care poate fi încadrată o anumită substanţă sau o reacţie chimică dată etc. ;
■ să exemplifice noţiuni chimice (de exemplu: element chimic, substanţă etc.) redate simbolic sau prin denumire;
■ să enumere (să enunţe oral sau în scris): un grup de elemente chimice, substanţe, proprietăţi particulare ale unei substanţe, proprietăţi gene¬rale ale unei dase (categorii) de substanţe, metode speciale — respectiv generale — de obţinere a unei substanţe, un criteriu care stă la baza unei clasificări indicate;
■ să definească corect termenii, noţiunile chimice specifice, unele con¬cepte de bază (element chimic, atom, valenţă, ion, caracter electrochi¬mie, legătură chimică, reacţie chimică, substanţe compuse anorganice etc.);
■ să clasifice (prin subliniere sau ordonare), folosind un criteriu indicat sau ales, un grup de substanţe ce pot fi reactanţi sau produse de reac¬ţie, o înşiruire de fenomene fizice, o înşiruire de reacţii chimice;
■ să folosească terminologia chimică în mod curent, atît în comunicarea orală — la o întrebare formulată de profesor, pentru a exprima obser¬vaţii efectuate în laborator, cît şi în scris — cu prilejul unei probe de verificare etc.;
■ să exprime în termeni ştiinţifici corespunzători afirmaţii, denumiri empirice folosite în viaţa cotidiană ;
■ să corecteze denumiri greşit folosite în practică ;
■ să facă deosebirea între accepţiile multiple pe care le poate avea un termen în limbajul obişnuit, comun, reţinînd accepţia sa corectă din punct de vedere chimic ;
■ să caute, în mod independent, reperele necesare perfecţionării propriu¬lui vocabular chimic, atît sub raport cantitativ cît şi calitativ;
■ să solicite profesorului explicaţii privind termenii necunoscuţi etc.
2. Capacitatea de a transfera dintr-un limbaj în altul (de la limbajul obişnuit la reprezentarea simbolică chimică şi invers), ca şi de la o situaţie la alta reprezentări abstracte, concepte, legi implică din partea elevului efectuarea unor operaţii intelectuale — la nivelul înţelegerii (interpretare) şi aplicării, analizei, sintezei, deci, ma¬nifestarea unor performanţe noi prin care să dovedească că este capabil:
■ să observe anumite modele (materiale sau abstracte) ;
■ să descrie observaţiile efectuate în terminologia specifică chimiei;
■ să folosească tehnici şi modalităţi diverse de prezentare a desfăşurării demersului experimental sau comunicare a rezultatelor demersului ex¬perimental cum ar fi de exemplu :
-înregistrarea datelor sau observaţiilor experimentale în tabele;
-alcătuirea unor scheme, a unor tabele de date sau de observaţii ex¬perimentale pe baza unui criteriu indicat;
-efectuarea unor reprezentări grafice;
-interpretarea unor tabele, grafice, diagrame şi scheme;
-descrierea modalităţilor specifice in care s-au realizat transformări chimice ale substanţelor prin precizarea substanţelor folosite în rea¬lizarea experienţelor, părţilor componente ale aparaturii (instalaţiei) corespunzătoare, modului de asamblare a părţilor componente, mo¬dului de funcţionare şi de întreţinere;
-să deducă structura unei substanţe sau clasa căreia aparţine o substanţă indicată, cunoscînd metoda generală de obţinere şi o proprietate chi¬mică generală esenţială care caracterizează substanţa, respectiv clasa de substanţe în care poate fi încadrată.
3.Deprinderi de efectuare a unor calcule
Elevul trebuie să ajungă la o serie de performanţe pentru:
■ efectuarea unor calcule simple (prin aplicarea unor formule sau relaţii matematice, ca expresii corespunzătoare unor reguli sau legi) referi¬toare la compoziţia procentuală a unor substanţe, concentraţia procen¬tuală etc.;
■ efectuarea unor calcule stoechiometrice care impun aplicarea unor re¬guli sau legi ce stau la baza transformărilor chimice ale substanţelor, ale căror rezultate se exprimă în moli, unităţi de masă, unităţi de vo¬lum sau procente.
4. Capacitatea de a rezolva probleme cu conţinut teoretic şi practic înţelegerea şi aprofundarea conceptelor chimice, ca şi rezolvarea unor probleme cu caracter teoretic şi practic sunt sarcini care determină, prin natura lor, dezvoltarea capacităţilor intelectuale ale elevului. In acest sens, performanţele anterioare realizate de elev îl ajută, prin transfer, în manifestarea noilor performanţe prin care trebuie să arate că este capabil :
■ să observe direct, sistematic şi independent diferite substanţe şi trans¬formările lor chimice în laborator, pentru a colecta informaţii şi date semnificative;
■ să efectueze comparaţii pentru a evidenţia notele definitorii, proprie¬tăţile comune şi diferenţele specifice ale unor substanţe, fenomene sau procese, respectiv valoarea unor rezultate teoretice sau practice etc. ;
■ să grupeze, să ordoneze sau să ierarhizeze date, fapte, substanţe, feno¬mene, probleme după diferite criterii (de exemplu, compoziţie, struc¬tură, proprietăţi, solubilitate etc.);
■ să identifice pe baza unei analize existenţa unor relaţii de dependenţă între structura şi proprietăţile substanţelor sau dintre aspectele canti¬tative şi calitative ale unei transformări chimice ;
■ să analizeze structura unor substanţe şi semnificaţiile unor transformări chimice observate sau reproduse în laborator, pentru a putea desprinde concluzii privind proprietăţile generale sau specifice ale acestora;
■ să organizeze şi să generalizeze informaţiile achiziţionate pe diferite căi, sub formă de concepte, teorii, legi care sintetizează, într-o imagine de ansamblu, elementele esenţiale, trăsăturile cele mai relevante pen¬tru o anumită clasă de substanţe sau fenomene;
Activitățile cultivă la elevi spiritul de iniţiativă, tendinţa de căutare a unor noi soluţii de rezolvare a probleme teoretice şi practice, calităţi de mare preţ pentru formarea viitorului specialist, care va fi obligat să lucreze în condiţii de modificare continuă a tehnologiilor şi a parametrilor de lucru.
Bibliografie:
Dimitriu Matilda, Metodica predării chimiei
Fătu Sanda, Didactica chimiei
Petrovanu Magda, Istoria chimiei
Sava Marieta, Metodologii didactice moderne în predarea chimiei