CARTEA...UN DRUM SPRE SUCCES

CARTEA...UN DRUM SPRE SUCCES

PROFESOR ÎNVĂȚĂMÂNT PRIMAR: MUTU ELENA CRISTINA
ȘCOALA GIMNAZIALĂ ,,ALEXANDRU PODOLEANU”- PODOLENI, NEAMȚ

Cartea poate fi considerată un depozit complet al inteligenţei omeneşti, conţinând în filele ei cunoştinţe, sensibilitate, fapte care le păstrează intacte un timp nelimitat. Cartea este o comoară fără de preţ, care adună cele mai frumoase gânduri ale autorilor pe care cititorii le pot folosi în voie. Ea dezvăluie tainele naturii, istoria neamului, calităţi şi defecte umane, motiv pentru ca-
re este considerată un model, mai ales pentru copiii aflaţi pe drumul cunoaşterii şi a formării lor ca viitori cetăţeni. Cartea oglindeşte şirul de secole al omenirii, lupta sa pentru existenţă, speranţa într-un viitor mai luminos, suferinţa şi bucuria – este un prieten credincios al omului, care arată drumul spre izbândă, te bucură, te şi întristează; îţi este mereu la îndemână să o reciteşti sau să revii asupra unui pasaj, capitol peste care ai trecut în grabă sau ţi-a plăcut în mod deosebit. Personajele întâlnite în cărţi şi faptele lor îl transpun pe cititor într-o lume reală sau imaginară în care şi el, cititorul, participă cu gândul, în lumea cărţilor oferind răspuns la orice întrebare. O carte citită bine te trimite la altele şi te invită la studiu, la cercetare pentru descoperirea de noi adevăruri – activitate permanentă ce stă la baza unei culturi generale trainice. Lectura este un instrument ce dezvoltă posibilitatea de comunicare între oameni, şi îi ajută astfel să-şi formeze capacităţi de gândire şi limbaj. Lectura elevilor este un act intelectual esenţial, care trebuie îndrumat şi supravegheat de şcoală şi familie.
Importanţa lecturii este dată de aspectele educative pe care le implică:
- aspectul cognitiv: prin lectură elevii îşi îmbogăţesc cunoştinţele despre lume, despre realitate;
- aspectul educativ: lectura contribuie esenţial la educarea copiilor în dimensiunile etice şi estetice;
- aspectul formativ: constă în faptul că lectura are drept consecinţă formarea şi consolidarea deprinderilor de muncă intelec-
tuală,dezvoltarea gândirii, a imaginaţiei, a capacităţii de exprimare corectă şiexpresiv.
Cititul a devenit o activitate destul de rar întâlnită în rândul adolescenților. Mulți tineri renunță cu ușurință la cărți în favoarea internetului, a filmelor sau a jocurilor pe calculator. Mai mult decât oricare din tehnicile audio-vizualului prin care sunt redate valorile culturii, lectura cărții oferă celui care o parcurge prilejuri unice de reflecție și de meditație. Gustul pentru citit nu vine de la sine, ci se formează prin răbdare, perseverență, continuitate, voință.
Nu aș putea spune cu exactitate când am citit prima mea carte, dar imi amintesc si acum de fascinația cu care priveam cărțile din bibliotecă, coperțile lor colorate și sugestive și, chiar dacă, atunci când le deschideam, vedeam doar semne fără sens, cât de nerăbdătoare eram să aflu comorile din interior. Îmi aduc aminte cu drag de poveștile mamei pe care le ascultam cu sufletul la gură, captivată de tărâmurile în care mă purtau și personajele lor uimitoare. Mai târziu, când am învățat să citesc, am fost curioasă să vad dacă ele erau așa cum mi le spunea mama și dacă, poate, mai existau și altele pe care ea uitase să mi le spună.
Privind in urmă, gustul pentru lectură se dobândește din frageda copilărie, cu îndrumarea părinților și mai târziu a dascălilor, pornind de la cele mai simple întâmplări, basme și, pe masură ce creștem, ajungând la intrigi mai complicate, personaje formate, însă din ce în ce mai captivante și mai pline de sens. Și asa, încetul cu încetul, învățăm despre lumea care ne înconjoară, despre viață, despre oameni și noi înșine, căci „nu există cunoaștere înnăscută, pentru motivul că nu există copac care să iasa din pământ cu frunze si fructe.” (Voltaire)
Lectura ne dezvoltă imaginația și creativitatea, trezește în noi sentimente diverse și profunde, ne arată experiențe variate, personaje cu care uneori ne identificăm și de care ne legăm sufletește, crâmpeie din vieți trecute, dar care ne fac să înțelegem cine suntem, de unde ne tragem. Mai mult decât atât, prin lectură, învățâm să gândim, dobândim curajul de a hotarî ce și cum vrem sa fim, să evoluăm. „Omul nu poate descoperi noi oceane, câta vreme nu are curajul de a pierde din vedere țărmul.” (Andre Gide). Însă toate acestea se întâmplă gradual, pe măsură ce mintea noastră fragedă se dezvoltă. Dacă la început suntem capabili doar să memorăm sau să reproducem conținutul, mai târziu, dascălii noștri ne învață cum să îl înțelegem, cum să-l interpretăm și cum să extragem din el adevăratele învățăminte, cum să ne formăm convingeri și concepții. Datoria îndrumătorilor noștri, a școlii este de a ne dezvolta gândirea, de a ne ghida și canaliza eforturile, de a ne trezi curiozitatea, astfel încât să experimentăm și singuri lumea cărților și să fim capabili să ne selectăm propriile zone de interes. Dascălul este cel care ne lărgește orizontul cultural, cel care ne poate dezvolta sau spori atracția spre lumea cărților, cel care ne învață să gândim singuri, așa cum spune și John Amos Comenius: „A instrui pe tineri cum se cuvine nu constă în a le vârî în cap mulțime de cuvinte, fraze, expresiuni și opiniuni din diferiți autori, ci a le deschide calea cum să priceapă lucrurile.”
Baltasar Gracian spunea: „Frecventarea prietenilor să-ți fie ca o școală și convorbirea cu ei învățătură. Fă-ți din prietenul tău un învățator și unește prin el foloasele instrucției cu plăcerea conversației.” Și, când mă gândesc la copilărie și adolescență, îmi aduc aminte de lungile conversații pe care le aveam cu colegii sau prietenii mei pe marginea unei cărți, cum ne întreceam în evocarea altor opere cu tipologii sau teme asemănătoare și cum ne străduiam să găsim o modalitate nouă prin care am fi putut noi, la rândul nostru, să ilustrăm aceeași idee.
Este adevărat, este vorba de cu totul o altă generație, ce nu se mulează pe tendințele generației secolului XXI. Însă, dacă ne gândim mai bine, acest secol ne oferă și mai multe posibilități de a ne lărgi orizontul cultural. Prin intermediul audiobook-urilor, tinerii din zilele de azi pot asculta cărțile copilăriei noastre, oriunde, oricând, fără constrâgeri de spațiu și timp. Filmele pe care le putem urmări la televizor sau cinema sunt, de cele mai multe ori, ecranizări ale romanelor clasice sau contemporane, ce pot trezi interesul și curiozitatea spre opera originală, mult mai completă și complexă, ilustrată doar parțial în aproximativ două ore de peliculă. Astfel, datoria noastră, ca părinți și ca dascali, rămâne, astăzi, de a învăța la rândul nostru cum să facem uz de progresul tehnologic și cum să-l folosim în beneficiul unei educații cuprinzătoare.
O altă lecție valoroasă primită de la profesorii mei este că și cartea are vârstele ei. Pentru fiecare vârsta există cartea potrivită; sunt cărți al căror farmec îl trăim doar la anumite vârste, sunt cărți a căror valoare crește cu timpul, pe măsură ce creștem, ca un vin ce devine mai bun cu fiecare an ce trece. De fiecare dată când citim o carte sensurile ei capătă profunzimi, căci „o carte este mai mult decât o structură verbală sau o serie de structuri verbale, este un dialog stabilit cu cititorul, este tonul pe care îl impune cititorului și este imaginea schimbătoare sau durabilă pe care i-o impune memoriei sale.” (Jorge Luis Borges)
Dascălul are astfel dificila misiune de a-l întoarce pe cititor la carte folosind diverse metode, cât mai active, mai antrenante și mai atractive. Datoria noastră rămâne promovarea unor soluţii directe de stimulare a lecturii și, prin acest proiect, încercăm să ne optimizăm demersul educativ prin realizarea unui schimb de idei, de metode, de activităţi, de materiale didactice în sprijinul dezvoltării sferei motivaţionale a elevului.

BIBLIOGRAFIE:

• BOUCHOT, Henri. Le livre. L'illustration - la reliure. Étude historique sommaire. Paris: Edition Maison Quantin, [1886]. 320 p.: fig., il. II 5.617
• GAGEA, Adriana; POPESCU, Virgil. Contribuţii la Istoria Culturii Româneşti. Cartea şi biblioteca: Bibliografie Dan Simionescu. Bucureşti: s.n., 1990. 48 p. III 29.779
• SELEJAN, Ana. Carte rară şi preţioasă: Catalog. Vol 2: Sec. XVIII. Sibiu: Biblioteca "Astra", 1992. 242 p. II 65.339(2)