Cauzele abandonului școlar

Cauzele abandonului școlar

Urziceanu Raluca,
Școala Gimnazială Nicolae Iorga, Slatina

Cauzele abandonului școlar pot fi evaluate din trei perspective:
1. Cauze psihologice - care ţin de personalitatea şi starea de
sănătate a elevului: motivaţie şcolară scăzută, lipsă de
interes, încredere scăzută în educaţia şcolară, oboseală,
anxietate, autoeficacitate scăzută, imagine de sine deteriorată,
sentimente de inferioritate, abilităţi sociale reduse, pasivitate;
refuzul de a adera la o alegere făcută de alţii (reacţie la
presiunea exercitată de dorinţele adulţilor)
2. Cauze sociale care ţin de familie, condiţiile socio-economice
ale familie: sărăcia, stil parental indiferent, neglijent, familii
dizarmonice, părinţi foarte ocupaţi sau plecaţi în
străinătate;
3. Cauze psihopedagogice care ţin de contextul şcolar specific
(inclusiv relaţia profesorelev): presiunea grupului,
supraîncărcarea şcolară, comunicarea defectuasă elev-profesor
(ironizarea, umilirea elevului) evaluarea subiectivă, frica de
evaluare, conflict cu colegii, practici educative percepute de elevi
ca fiind nedrepte, frustrante, incompatibilitate între
aspiraţiile, trebuinţele de învăţare şi oferta educaţională
a şcolii; formă de apărare – împotriva disciplinei excesiv de
rigidă şi severă, politici proabsenteiste ale şcolii la elevii
din clasele terminale (în şcolile de ”elită’’)

I.2.1. Cauzele psihologice
Cauzele psihologice sunt acele cauze care ţin de elev, de structura
lui particulară şi se referă la:
- anumite probleme grave de sănătate de natură
anatomico-fiziologice (malformaţii corporale sau defecte
senzoriale, inclusiv handicapul fizic) care dau naştere unor
complexe de inferioritate şi în cazul în care acest copil nu este
susţinut afectiv de către cei din jur, el va deveni tot mai
suspicios şi timorat în situaţiile şcolare evitând pe cât
posibil acţiuni de grup şi în final să abandoneze şcoala;
- cauze psihologice care ţin de deficienţe ale dezvoltării
psiho-intelectuale (nivel redus al inteligenţei, autismul infantil,
profunda interiorizare a ideilor, a sentimentelor proprii,
îndepărtarea de realitate, hipersensibilitate sau irascibilitate,
stau la baza crizelor impulsive şi a reacţiile de abandon şcolar
de tot felul, inclusiv a celui şcolar.

I.2.2. Cauzele sociale

Alături de şcoală, familia reprezintă un instrument esenţial de
reglare a legăturilor copilului cu mediul. Familia este unul din
factorii hotărâtori care contribuie la formarea personalităţii
acestuia, pregătindu-l astfel pentru viaţă. De felul în care se
achită de sarcinile care-i revin, de modul în care-şi asumă
propriile-i roluri depinde dezvoltarea ulterioară a copilului.
Familia trebuie să asigure copilului propriu un mediu favorabil
dezvoltării şi învăţării. Scopul principal al educaţiei
părinteşti este acela de a pregăti copilul pentru existenţa
independentă ca adult. Un copil îşi începe viaţa printr-o stare
de totală dependenţă. Dacă educaţia lui este reuşită,
tânărul sau tânăra se va desprinde din acea dependenţă,
devenind o fiinţă umană cu respect de sine, responsabili faţă
de sine şi capabilă să răspundă cu entuziasm şi competenţă
la provocările vieţii. Viitorul adult va deveni "independent" nu
numai din punct de vedere financiar, ci şi intelectual şi psihic.
Există o veche şi excelentă maximă care spune că o educaţie
părintească eficientă constă în primul rând în a-i da
copilului rădăcini să se dezvolte şi apoi aripi să zboare.
Studiile de specialitate au arătat că situaţia concretă în care
se dezvoltă copilul, cu alte cuvinte situaţia familiei în care
creşte copilul şi tot ceea ce derivă din această situaţie,
reprezintă principala cauză a abandonului şcolar.

Starea materială

Starea materială bună a familiei este un factor important al
reuşitei şcolare, disponibilităţile financiare existente putând
susţine şcolarizarea (taxe, rechizite, cărţi etc.) şi crearea
condiţiilor necesare studiilor de lungă durată şi pentru
profesii solicitate imediat pe piaţa forţei de muncă.
Putem vorbi de adevărate bariere socio-economice care reduc
şansele familiilor sărace de a-şi trimite copiii la şcoală, cum
ar fi:
1. asigurarea hranei zilnice şi a pacheţelului cu mâncare pentru
şcoală.
2. lipsa îmbrăcămintei şi încălţămintei sezoniere,
3. lipsa condiţiilor locative necesare studiului,
4. costurile/ cheltuielile educaţionale ridicate

Climatul familial

Familia, prin tonalitatea şi atmosfera sa afectivă, prin
dimensiunea sa culturală şi gradul ei de integrare socială,
constituie un mediu educativ determinant. Orice dezacorduri şi
tensiuni existente în mediul familial vor genera în conştiinţa
copilului îndoieli, reticenţe sau reacţii neadaptative
Analiza succintă a rolului climatului familial în ceea ce
priveşte abandonul şcolar se bazează pe câteva repere:
a) dezorganizarea familiei
b) divergenţele educative dintre membrii adulţi ai familiei
c) Grupul fratern
d) Dezacordul dintre cerere şi ofertă

Absența controlului parental

Şcoala obligă părinţii să exercite asupra copiilor un control
accentuat. Familiile copiilor care abandonează şcoala sunt
deficitare sub aspectul controlului parental exercitat, acest
deficit manifestându-se prin:
• lipsa ajutorului la învăţătură din partea părinţilor.
Lipsa sprijinului părinţilor în pregătirea şcolară a copiilor
contribuie într-o mare măsură la randamentul şcolar scăzut al
acestora.
• lipsa controlului asupra activităţii copiilor în timpul
liber; aceasta se datorează fie mediului familial dezorganizat,
caracterizat de violenţă şi consum de alcool, fie faptului că
părinţii sunt mult prea ocupaţi, neputând astfel să-şi
supravegheze copiii.

Nivel cultural scăzut

Elevul provenit dintr-un mediu familial favorizant beneficiază,
chiar de la începutul şcolarităţii, de un "tezaur cultural"
identic sau foarte apropiat de cultura vehiculată de şcoală, ceea
ce îi va asigura succesul şcolar şi, ulterior, cel profesional.
Totodată, copilul aparţinând unei astfel de familii este stimulat
să frecventeze diferite instituţii culturale şi să participe la
realizarea unor activităţi culturale intrafamiliale. Prin
comparaţie cu aceste familii, cele cu un mediu defavorizant nu pot
să asigure copiilor referinţele culturale minime, necesare pentru
a valorifica eficient oferta şcolară existentă.
Abandonul şcolar ţine, în primul rând, de abandonarea şcolii
în contextul mentalităţii, acţiunilor şi nevoilor sociale.
Şcoala a ajuns sa fie abandonată, înainte de toate, pentru că,
în ziua de azi, nu contează în ierarhii, nu e percepută ca
valoare în sine. Drept urmare, "reţeta succesului", "exemplele de
succes" ori alte sinonime din această categorie par a constitui
apanajul unor neduşi la şcoală sau, în orice caz, la şcoala
calificării pentru reuşita dobândită.
Pe trepte inferioare ale vârstei şi parvenirii, se bucură de mare
trecere mediatică, bănească, admirativă cei care şi-au legat
performanţele de abandonarea şcolii, văzută drept opţiune
binevenită în atingerea succesului. Folclorul foarte nou a impus
prosteşte vorbe de felul "ai carte, n-ai parte" şi "tocilarii", ca
semn depreciativ al celor care încă sunt convinşi că e bine să
scrii şi să citeşti ca lumea.