Chimia este în tot și în toate

” Sunt elevă la începutul studiului chimiei . Am așteptat cu curiozitate , frică și nerăbdare prima oră. Și iată că aceasta a venit, iar doamna profesoară a intrat voioasă în clasă ,spunându-ne că ̋ Chimia este o știință care poate fi dușmanul sau prietenul nostru .̋ Cum așa ?! – am gândit eu ; E ori prieten ? Ori dușman ? Amândouă nu se poate !
Tot doamna profesoară ne-a spus că speră să iubim acest obiect , pentru că ea , chimia , ne ocupă 99,99% din viață , dacă nu chiar 100% . Din nou , au reapărut niște semne de întrebare în mintea mea : ̋ Ehh, da? Cum ea ,chimia , ne ocupă atât din viață ?! E posibil?! Nu , nu cred așa ceva !!̋
Și totuși , întrebarea a continuat să mă macine și acasă . Mama a strigat către mine : ̋ Du-te și spală-te pe mâini și vino la masă! ̋ .
-Ha ! mi-am zis . Ia să analizez unde e chimia acum !...
Dau drumul la robinet și curge apa . Mă spăl cu puțin săpun și mă șterg repede cu prosopul . E oare chimie? Fug la calculator și caut pe Google informații despre apă ,despre săpun și despre PNA ,pentru că așa scria pe eticheta prosopului . Și imediat îmi apare că apa ,săpunul și PNA-ul sunt substanțe chimice . 1-0 pentru doamna ! Dar stai să vezi ?! Că pierde până la urmă și eu câștig !
Mama îmi servește repede mâncarea și îmi spune că după aceea vom face o prăjitură. Bine, bine – gândesc eu . Stai să vezi că aducem scorul la egalitate fie cu mâncarea , fie cu prăjitura. Dacă nu … chiar câștig !
Înfulec repede carnea , cu riscul de a mă certa mama , și caut pe telefon informații despre carne . Spre dezamăgirea mea , constant că și aici doamna are dreptate : carnea mea conține o multitudine de compuși despre care nu știam nimic ,cu nume ciudate , dar chimici . – Nu-i nimic… e 2-0 .
Bucuroasă că o prind pe doamna cu minciuna , o strig pe mama ca să preparăm prăjitura promisă . Mama vine și îmi cere să îi aduc din cămară : făină albă , zahăr , ouă , cacao , parf de copt și oțet .
– Oooo……câte ingrediente !! Stai că le adaug pe toate și o întrec acum pe doamna !
Fericită , o întreb pe mama dacă ele sunt legate de chimie . Ea , ca un robot , începe : făina albă conține glucide , proteine ; zahărul- zaharoză ; ouăle – albumină ; praful de copt – este un compus chimic ; oțetul este o soluție .
– Oooo …. deja m-am pierdut !! Pierd pe toate fronturile ! Ce să mă fac ?! Oare ea , chimia , știința pe care o descopăr abia acum , îmi ocupă toată viața..? Oare doamna profesoară are dreptate ?
Supărată , o privesc pe mama cum amestecă ingredientele ,după care, ca prin ceață, o aud pe spunându-mi să pun întru-un pahar praful de copt și oțetul și să mă uit cu mare atenție pentru că << aici are loc o reacție chimică - rostind ea veselă. Pentru că ea , prăjitura care îți place ție cel mai mult , crește datorită dioxidului de carbon eliberat în această reacție .>>
Încă odată doamna are dreptate. Plec îndată în camera mea , să mă apuc de teme , și deodată , mă înveselesc : Ei! măcar aici o să căștig !Ce treabă are chimia cu cărțile ? Dar cu caietele , biroul , stiloul, creionul ? Nu , nu ,nu ! Nu are cum să fie și aici chimie ! Nu și de data asta !
Repede , repede mă apuc de teme , ca să am timps să caut informații despre caiet , carte și tot ceea ce folosesc pentru teme .
Timpul parcă zboară și reușesc într-un final să termin temele și deschid repede calculatorul sa caut informațiile dorite . Bat repede pe Google și observ că pentru carte îmi apare cuvăntul celuloză . Nu e bine ! Nu e bine deloc! ; pentru caiet apare din nou celuloza . Ce o fi aia ?! Sigur nu e chimie! Caut celuloză și , deodată , văd iar chimie . Eee!! Bat repede stilou –alcătuire și văd că este din plastic . Aha! Asta sigur nu e chimie ! Și caut ce este plasticul . Iar chimie !!?? Ce să mă fac?! Creionul - la fel ! Gata ! Nu am cum să câștig acest rămășag ! Doamna are dreptate !
Dar somnul nu vine și îmi aduc aminte de vorbele doamnei : << Tu ,omulețule, ești o uzină chimică în miniatură .>> Așa o fi oare …?
Abia aștept să descopăr unde și când au loc în organismul nostrum transformări chimice . Chimia îmi ocupă chiar toată viața? Oare chiar 99,99% din viața mea e chimie? Poate că rămășagul nu este în totalitate pierdut ………………. sau poate că da!
Rămâne să aflu dezonădământul rămășagului la finalul studiului meu în chimie . Până atunci am atât de multe lucruri de descoperit , iar pentru asta am nevoie de energie și de accea acum trebuie să dorm . ”
 Povestirea și gândurle unei eleve la începutul studiului chimiei