Cine educă? Părintele sau grădiniţa?

Cine educă? Părintele sau grădiniţa?
Această întrebare este adesea pusă de noi, pentru că în zilele
noastre se petrec tot mai multe schimbări în rolul părinţilor
în legătură cu educaţia copiilor. Cei mai mulţi copii petrec o
parte semnificativă a zilei în grădiniţă. Formarea într-un mod
adecvat a obiceiurilor familiale şi comportamentale facilitează
integrarea copiilor preşcolari în grădiniţă şi comunitate. Din
această cauză este foarte important să cunoaştem obiceiurile
familiilor şi să le apropiem de obiceiurile educative ale
grădiniţei. Toate acestea le putem afla doar dacă încercăm să
ne apropiem în mai multe moduri de părinţi.
Este foarte importantă cooperarea grădiniţă-familie, relaţia
bună cu familia, deoarece educaţia din grădiniţă se
construieşte pe educaţia din familie şi se completează reciproc.
Este determinant pentru dezvoltarea personalităţii copilului ce
efecte educaţionale primeşte de la familie. Aceste două
comunităţi: familia şi grădiniţa dacă sunt în armonie,
educaţia copiilor are rezultate. Cu cât relaţia dintre cele
două comunităţi este mai strânsă, cu atât mai eficientă o să
fie munca comună de educare a copilului. Copiii de grădiniţă nu
trebuie împovăraţi cu cunoştinţe, dar trebuie pusă baza
motivaţională a consolidării, stabilizării emoţiilor, ca să
fie deschişi pentru lumea exterioară.
În cunoaşterea şi educarea copilului partenerul nostru
principal, este părintele. În cazul în care părinţii au
posibilitatea de a obţine o perspectivă a educaţiei din
grădiniţă, dacă realizează că misiunea grădiniţei este
socializarea copiilor preşcolari în vederea integrării şi
adaptării cu succes, fără dificultate în activitatea şcolară
şi în societate, atunci se formează o viziune pozitivă despre
grădiniţă. Astfel pot accepta conceptul educaţional din
grădiniţă. Descoperă că grădiniţa nu este numai o instituţie
unde au grijă de copii, ci acolo se pune accent pe dezvoltarea
personalităţii copiilor, pe respect, solidaritate, toleranţă,
cinste, cooperare.Vede copilul participând la diferite
activităţi, observă care este relaţia copilului cu colegii săi,
cu adulţii din grădiniţă.
Având deja experienţe, poate să facă comparaţie între
principiile, procedurile familiei şi ale grădiniţei sau are
posibilitatea de a schimba practica de până acum într-o direcţie
mai bună, mai folositoare, poate să discute direct gândurile şi
preocupările în legătură cu copilul cu educatoarele.
Totodată are posibilitatea de a ajuta educatoarele în
activităţile din grădiniţă cu ideile, sugestiile sale, şi nu
în ultimul rând ocazional poate participa la aceste activităţi.
Adulţilor le place să se joace cu copii lor, dar nu prea au timpul
necesar. Din păcate, din cauza activităţilor de zi cu zi,
problemelor de mediu, acest lucru este din ce în ce mai puţin
posibil. Prin urmare, este important ca măcar în cadrul
activităţilor din grădiniţă să aibă posibilitatea de a
experimenta bucuria de a se juca cu copiii lor.
Astfel, este importantă organizarea a cât mai multor activităţi
la care să participe familia. Activităţile şi jocurile comune
pun o bază solidă între educatoare şi membrii familiei.
Interesul superior al copilului este, ca grădiniţa şi familia să
aibă obiective comune. Aceste două comunităţi afectează în
primul rând dezvoltarea copilului, deci trebuie să construiască o
relaţie pozitivă între ei.