CITEŞTE ! ASCULTĂ VOCEA CĂRŢILOR ! AUZI CE VOR SĂ SPUNĂ?

Cititul reprezintă unul dintre cele mai frumoase hobby-uri pe care
cineva îl poate avea. Totuși este trist să aflăm că majoritatea
oamenilor nu sunt inițiați în fabuloasa lume a cărților.
Uneori, pentru elevi cititul reprezintă chiar o modalitate de
pedepsire a unor comportamente nepotrivite.
Pentru mulți copii, tineri și utilizatori casnici,
calculatorul este un mijloc de divertisment folosit pentru jocuri,
muzică , filme și navigare pe Internet. Apariția cărților,
bibliotecilor și a librăriilor electronice aduce astăzi omenirea
în fața unei dileme: ce va aduce viitorul, cine va învinge? Oare
hârtia, ca suport, va deveni o amintire, aidoma pergamentului sau a
altor materiale?
Oricare ar fi răspunsul la această întrebare, adică indiferent
de suportul cărților, putem spune împreună cu Miron Costin că
"nu este alta, și mai frumoasă și mai de folos în toată viață
omului, decât cititul cărților".
Cartea-ca manieră specială de a trăi-a constituit de la
apariția ei un mediu optim de comunicare între oameni, o cale
puternică de transmitere de la un timp la altul, de la o societate
la altă, de la un popor la altul, a valorilor culturale,
științifice, artistice, zămislite în fiecare colț din lume.
Cartea a fost, este și va fi un liant ce creează, dezvoltă și
menține multitudinea și varietatea relațiilor interumane, pe
care se sprijină existența socială.
Cel mai sigur prieten, și cel mai bun, e cartea. Dacă
vrei, te încântă cu descoperirile ei, îți dă o mai largă
vedere, te întărește cu vorbe și îți dă ajutor dacă vrei.
Unde să mai găsești atâtea foloase, o fire mai lăudabilă , o
veselie mai neschimbătoare atât de tăcută când e vorba de
bârfă, cu atât de frumoasă rostire, atât de grăbită să te
răsplătească, cu atât de neînsemnate dorințe? ".
Dacă sunt descusute cum se cuvine, cărțile vorbesc despre viața
celorlalți oameni și despre noi înșine. Citindu-le observăm cum
ne șlefuiesc mintea cu vorbe înțelepte, cum ne modelează
sufletul cu sentimente pilduitoare. Altfel spus, volumele tipărite
sunt poticniri în calea destinului nostru muritor sau, potrivit lui
Sadoveanu, numai în preajma cărților "crește lumina cea fără
de amurg a unei umanități în care muritorii îmblânziți vor
birui tristețea trecerii prin viață.
Relația omului cu cartea are o istorie îndelungată. Lectura o
fost, este și va rămâne o activitate de îmbelșugare cognitivă
și spirituală specifică cititorului care va aprecia pe deplin un
text literar, când va renunța pentru o clipă la prejudecățile
sale culturale, la diversele probleme subiective în favoarea
explorării lumii interioare a celui care scrie sau a celui despre
care se scrie. Lectura nefiind un act gratuit, produce
îmbogățirea sinelui cu o nouă cunoaștere, cu o modalitate nouă
de receptare a lumii interioare și exterioare.
Pentru apropierea elevului de carte şi pentru ca acesta să ajungă
la stadiul de citire motivată, învăţătorul are multiple resurse
de educare a interesului pentru lectură al fiecărui aspirant la
informare-documentare: mai întâi elevul trebuie familiarizat cu
cartea despre care trebuie să ştie anumite date semnificative,
apoi trebuie îndrumat/dirijat către lectură, către bibliotecă
sau chiar constituirea unei biblioteci personale şi valorificarea
lecturii. Alte atuuri ale cititului pot fi:
Cititul reprezintă un proces care îți menține mintea activă :
Pe când televizorul îți distruge neuronii, cititul te ajută să
îți folosești creierul. Citind vei raționaliza și vei descoperi
lucruri care nu îți sunt familiare.
Cititul reprezintă o provocare, poți învață cuvinte noi pe
care mai apoi să le folosești în exprimare. Presupune
concentrare, în timpul în care citești te concentrezi doar
acestei activități. Cu cât citești mai mult, cu atât acumulezi
mai multe cunoștințe.
Multe studii au demonstrat că dacă nu îți folosești memoria,
o pierzi. Cititul îți folosești memoria, presupune să îți
amintești detalii, întâmplări, fapte, date, acțiuni, teme
personaje.
Îți ordonează, ascute, limpezește mintea. O minte ordonată
face ușor conexiuni, vei găsi mult repede soluții la diverse
probleme ivite decât într-o minte în care domnește haosul.
Scopul unei cărţi este să schimbe. Să atingă. Altfel, nu se
justifică să o deschizi.
Citirea profundă pune în evidenţă faptul că într-o propoziţie
sau o frază există unul sau mai multe înţelesuri proprii sau
derivate din context, cu amplitudini diferite determinat de gradele
şi ipostazele intenţionalităţii
emitentului/autorului/comunicatorului.
Prin exerciţii uşoare şi o perioadă mai îndelungată de timp,
elevul poate să ajungă la conştientizarea faptului că există
nuanţe de înţelesuri : de suprafaţă, de adâncime, care apar la
prima lectură sau nu apar la prima lectură, că sunt posibile mai
multe grade de receptare a unui text. Astfel, succesiv, se
descoperă straturile de semnificaţii ale unui text prin lecturi
repetate, dar cu sarcini diferite.

Cititul poate deveni pentru mulți o plăcere, pentru alții, o
corvoadă. Norocul e că în zilele noastre regizorii se mai ocupă
și cu realizarea cinematografică a unor cărți deja celebre. Dar
oare e de ajuns să vezi filmul?
NU !!!
O carte nu o citești în maxim două ore. Sunt zile în care
cunoști personajele, te împrietenești cu ele și ajungi să le
iubești, făcându-le loc în viață ta. Un film rămâne într-o
sală de cinema și amintirile tale cu personajele se reduc în
scurt timp la câteva scene atât de palpabile, încât imaginația
ta nu îți va putea sătura nevoia de mai mult. Poți să iubești
sau să detești cu drept deplin, stăpân pe ceea ce înțelegi. Un
film expune o viziune regizorala cu care nu ai decât să te
împaci.
Cu siguranță orice act de cunoaștere ne îmbogățește
personal, dar oare pe câte niveluri? Dacă într-un film după o
carte afli subiectul, mai mult sau mai puțin respectat, cartea te
solicita cu totul: înțelegi cu mintea, cu sufletul, privești în
perspectivă, te miști cum vrei pe axa timpului și nu ești doar
plimbat, ghidat prin acțiune.
Citind, îți asumi un rol mai mare decât a fi un simplu
spectator. Devii tu însuți personaj, trăind în cartea aceea o
mulțime de proiecții, pe când în film, le iei de-a gata sau
poate chiar le scapi. Depinde ce a simțit regizorul ca trebuie să
proiecteze el însuși.
O frază dintr-un film te poate inspira. O frază dintr-o carte te
poate revoluționa. Revelația nu e un eveniment, ci un proces, iar
un proces cu efecte sigure nu apare în două ore, ci se coace la
focul mocnit al inconștientului tău, zile sau poate luni în șir.
O carte nu e doar creație, e și re-creație. Cu fiecare dintre
noi.
În concluzie, cititul este o hrană care te metamorfozează și
scoate din tine tot ceea ce te reprezintă.

PE TINE, CE TE REPREZINTĂ?

BIBLIOGRAFIE

I.DUMITRU,GH.MATEI – Metodica formării, dezvoltării şi
cultivării abilităţilor de comunicare ale elevilor din clasele
I-IV, Editura Cuvantul info, Ploieşti, 2005
www.psychologies.ro
www.sritub.com