ȘCOALA ȘI EDUCAȚIA. ÎNTRE TRADIȚIONAL ȘI MODERN

NUMELE: VRACIU
PRENUMELE: OANA-ELENA
ȘCOALA GIMNAZIALĂ CLEJA,
LOC. CLEJA, JUD. BACĂU

ARTICOL
ȘCOALA ȘI EDUCAȚIA.
ÎNTRE TRADIȚIONAL ȘI MODERN

Programa de limba română are drept scop realizarea unor competențe care reflectă limba în funcțiune, mai puțin teoretizarea acesteia. Își propune, așadar, o înțelegere aprofundată a limbajului oral și scris și utilizarea corectă a acestuia în situații diverse de viață.
Studiul limbii române în școală oferă tuturor elevilor posibilitatea de a-și însuși limba literară, cu scopul de a-și îmbogăți zestrea lingvistică personală și de a-și dezvolta gândirea pentru o comunicare eficientă și corectă.
Dar se știe că eficiența pedagogică depinde, într-o egală măsură, de resursele psihosociale ale elevilor și de metodele alese de profesor în demersul didactic. Dintre acestea, metodele au o importanță covârșitoare în proiectarea și realizarea activității didactice, iar cheia succesului depinde de inteligența și talentul profesorului de a alege metoda adecvată conținutului vizat și contextului în care va fi expus acest conținut. Istoricul Vasile Pârvan aprecia că „Nu biruința e frumoasă, nu biruința e sublimă, ci drumul până la ea.ˮ
Așadar, metoda didactică bine aleasă va imprima farmec demersului didactic și va seduce, irevocabil, elevul, care va participa cu entuziasm, conjugându-și efortul cu cel al cadrului didactic, în vederea atingerii obiectivelor propuse.
În sens etimologic (metha=către și odos= cale), metoda didactică reprezintă calea, modalitatea, procedeul și tehnica adecvată pentru desfășurarea procesului instructiv-educativ.
Din punct de vedere didactic, metoda reprezintă o suită de procedee care se armonizează între ele, în vederea atingerii obiectivelor propuse, într-o situație de învățare.
Metoda didactică îl pune pe elev față în față cu ceea ce reprezintă conținutul educațional și îi determină acestuia o anumită conduită, anumite emoții și convingeri, îi stârnește interesul pentru conținutul dat, îl ajută să-și însușească noțiuni de ordin științific, tehnic și artistic. În acest sens, mai mulți cercetători contemporani, între care I.Cerghit și C.Cucoș apreciază că metoda didactică are caracter polifuncțional, întrucât ea contribuie la realizarea mai multor obiective.
Astfel, metoda didactică prezintă funcții, precum:
• funcția cognitivă (elevul are acces la cunoaștere);
• funcția formativ-educativă (elevul capătă deprinderi intelectuale, își formează atitudini, manifestă sentimente și comportamente);
• funcția instrumentală (metoda este puntea între obiective și rezultate);
• funcția normativă (metoda optimizează acțiunea, în vederea obținerii celor mai bune rezultate);
• funcția motivațională (elevul este mobilizat psihic pentru a-și însuși noile cunoștințe).
O metodă se defineşte prin predominanţa unor caracteristici la un moment dat, caracteristici ce se pot metamorfoza astfel încât metoda să fie satisfăcătoare într-o clasă, complementară sau chiar contrară. Astfel, o metodă tradiţională poate evolua spre modernitate, în măsura în care secvenţele proceduale care le compun îngăduie restructurări inedite sau când circumstanţele de aplicare a acelei metode sunt cu totul noi. În unele metode moderne surprindem secvenţe destul de tradiţionale sau descoperim că variante ale acestei metode erau de mult cunoscute şi aplicate.
Fiecare metodă apare sub forma unor variante şi aspecte diferite, încât, în mod difuz, în cadrul unei metode, de exemplu cea clasică, se pot naşte treptat tendinţe către modernism. Ele apar şi se concretizează în variante metodologice compozite, prin difuziunea permanentă a unor trăsături şi prin articularea a două sau mai multe metode. O variantă de clasificare a metodelor educaţionale se poate pronunţa în jurul axei istorice: metode clasice, tradiţionale (modelul clasic) și metode moderne (modelul modern).

MODEL DE REALIZARE A ÎNVĂŢĂRII ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL TRADIȚIONAL
 memorarea şi reproducerea cunoştinţelor transmise de cadrul didactic ;
 competiţia cu scop de ierarhizare;
 se poate realiza și individual.

AVANTAJE:
 Stimulează productivitatea;
 promovează aspiraţii mai înalte;
 pregăteşte elevii pentru viaţa competitivă.

LIMITE:
 generează conflicte, agresivitate;
 lipsa comunicării și a încrederii, amplifică teama de eşec, egoismul;

MODEL DE REALIZARE A ÎNVĂŢĂRII ÎNTR-UN ÎNVĂŢĂMÂNT MODERN

 apel la experienţa proprie;
 promovează învăţarea prin colaborare;
 dezvoltă gândirea critică în confruntări.

AVANTAJE:
Stimulează:
 argumentarea unei opinii;
 cooperarea în rezolvarea sarcinilor şi problemelor de lucru (de învăţare).
 iniţiativa,spiritul întreprinzător,
 cutezanţa, asumarea riscurilor, implicare personală, gândire liberă, creativă, critic.
LIMITE:
 sunt cronofage;
 volumul de informații de transmis este mai mic;
 informația este mai puțin organizată, de aceea elevii o pot însuși parțial sau greșit;

Noile tehnologii au produs schimbări, modificări în toate domeniile și era de așteptat ca la un moment dat acest progres să influențeze și procesul de predare-învățare. Astfel elevii sunt nevoiți să învețe să gestioneze un număr impresionant de informații, să le analizeze, să ia decizii să-și dezvolte cunoștințele pentru a face față provocărilor tehnologice actuale. În ceea ce privește personalul didactic, sunt necesare eforturi de formare profesională. Totalitatea instrumentelor care aparțin tehnologiei informațiilor și comunicării sunt binecunoscute sub denumirea de TIC. În această categorie se includ: calculatorul, internetul, poşta electronică, imprimanta, videoproiectorul. Toate acestea reprezintă realități pe care elevii le experimentează în fiecare zi. La rândul lui, cadrul didactic este pus în situația de a opta între continuarea demersului său educațional în mod conservator, folosind metodele tradiționale, ignorând tendințele de schimbare sau acceptarea provocării și implementarea în același timp a noilor tehnologii în activitatea sa didactică. În cadrul orelor de limba și literatura română, instrumentele TIC facilitează procesul de predare-învățare și uneori chiar și evaluare, ne oferă posibilitatea de a căuta, ne învață a colecta şi procesa în mod corect informaţia şi de a o folosi într-o manieră critică şi sistematică. De asemenea, se dezvoltă abilitatea de a folosi instrumente digitale pentru a produce, prezenta şi înţelege singuri informaţii complexe; abilitatea de a accesa, căuta şi folosi servicii bazate pe internet. Folosirea mijloacelor TIC sprijină dezvoltarea gândirii critice, a creativităţii și în același timp dezvoltă o atitudine critică şi reflexivă faţă de informaţia disponibilă. În activitatea de dascăl, cu ajutorul unui calculator se pot elabora si redacta pe calculator planuri de lecții, schițe, desene, scheme, fișe de lucru individuale sau de grup, pentru elevi; aceste materiale, stocate sub forma de fișiere, pot fi periodic actualizate. De asemenea, se pot utiliza facilități multimedia pentru a susține auditiv si vizual teoria (prezentări multimedia), se pot accesa informații de pe CD-uri, dischete, etc. La ora de limba română, se poate favoriza utilizarea mesajelor instante, similare comunicării prin chat room prin care, elevii pot să comunice unii cu ceilalţi şi în afara clasei; primesc reacţii cu privire la produsele la care lucrează; exersează comunicarea utilizând limbajul scris; se implică în discuţii interactive, la distanţă; lucrează împreună la un proiect, în timp real, în grupuri sau perechi; schimbă informaţii bazate pe text, documente şi alte resurse. Publicaţiile electronice – afişe, prezentări, publicaţii (broşuri, buletine informative, ziare), site-uri sau bloguri – create de elevi pe parcursul unei unităţi de învăţare, reprezintă un exemplu de integrare creativă a tehnologiilor informatice şi comunicaţionale în procesul de predare-învăţare-evaluare.
Un alt avantaj al mijloacelor TIC constă în faptul că elevii pot consulta cărți on-line, materiale informative, pot selecta informația necesară (pot realiza fișe de lectură, fișe cu citate, aspecte critice, interpretări ale anumitor critici, autori).
Îngeneral, în şcolile din România se practică, într-o proporţie mai mare, modelul tradiţional în detrimentul celui modern. Dar ultimii ani au scos în evidenţă apropierea de modelul modern, de o comunicare mai profundă între elev şi profesor, de o educaţie bazată mai mult pe descoperire, cercetare, iniţiativa elevului atras cu pasiune de informaţiile primite. În mod sigur o metodologie de succes va implica împletirea celor două modele (clasic şi modern), având proporţii diferite între ele în funcţie de situaţia momentului, de colectiv şi bineînţeles de obiectivele educaţionale urmărite.
În acest caz, așa cum am mai spus, profesorul trebuie să dea dovadă de multă înțelepciune în alegerea metodelor și, mai ales, de echilibru. Nu se recomandă alegerea exclusivă a metodelor tradiționale, nici a metodelor moderne. Cadrul didactic trebuie să țină seama de factorii care influențează actul didactic: obiectivele propuse, conținutul învățării, particularitățile de vârstă și intelectuale ale elevilor, de dotarea materială și să aleagă din „arsenalul de metode” la dispoziția sa pe cele mai potrivite momentului instruirii.

BIBLIOGRAFIE:
 Albulescu, I; Albulescu, Mirela, Predarea şi învăţarea disciplinelor socioumane, Editura „Poliromˮ, Iaşi, 2000;
 Bernat, Simona, Tehnica învăţării eficiente, Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 2003;
 Cerghit, I, Metode de învăţământ, Editura „Poliromˮ, Iaşi, 2006;
 Ionescu, M., Radu I., Didactica modernă, Editura „Daciaˮ, Cluj-Napoca, 2001;
 Moise, C., 1996, Concepte didactice fundamentale, Editura „Ankaromˮ, Iaşi, 1996.

WEBOGRAFIE
https://ro.pinterest.com/pin/2322237300577416/