Școala online - mediul virtual al procesului instructiv educativ pentru elevii cu CES

Școala online – mediul virtual al procesului instructiv educativ pentru elevii cu CES
Criza medicală ne-a pus în fața unei provocări unice. În ipostaza de părinți, cadre didactice, a trebuit să identificăm rapid și eficient metode de comunicare cu elevii noștri, cu părinții acestora, cu întreaga comunitate. Privită la început cu o oarecare reținere, comunicarea în mediul on-line a devenit, foarte repede, parte integrantă din viața noastră. Profesorii diriginți, mai mult ca oricând, au căutat să țină o legătură cât mai strânsă cu elevii și părinții, într-un demers comun de a construi împreună fundamente pentru școala online. Diriginții sunt, și de această dată, deschizătorii unor noi drumuri, cei care propun o altă perspectivă de management al clasei, de comunicare continuă cu elevii și chiar cu părinții acestora, de consolidare a sentimentului de apartenenţă la o comunitate ce are propria identitate, asumată de fiecare membru în parte. Realizarea prin intermediul tehnologiei de către profesorul-diriginte de activități educative cu elevii cu CES poate fi o opțiune pedagogică de a-i ţine pe elevi implicaţi şi împreună, de a păstra legătura afectivă, emoțională. Diriginții trebuie să fie prezenţi,vizibili şi disponibili mai mult poate decât până acum, căci întregul colectiv de elevi simte nevoia să ţină legătura cu profesorul diriginte. Se știe că atunci când profesorul diriginte transmite o stare de calm, când îşi manifestă preocuparea şi disponibilitatea de a comunica, elevii și părinții se simt încurajaţi şi au încredere că lucrurile sunt sub control. Ce înseamnă organizarea activității on-line?
Schimbarea programului școlar poate fi o puternică sursă de stres, atât pentru elevi și părinți, cât și pentru cadrele didactice. Putem facilita adaptarea la noul context dacă, în calitate de profesori diriginți, ne implicăm în organizarea programului de învățare on-line al elevilor (mai ales în construirea unui orar realist, care să ia în considerare în primul rând nevoile elevilor și respectarea curbei de efort). Organizarea activităților la distanță presupune structurarea activităților didactice, astfel încât să se respecte atât programa școlară cât și nevoile, stadiul de dezvoltare al elevilor. Profesorul diriginte este cel mai în măsură să se ocupe de acest proces, deoarece este liantul între profesorii clasei și elevi, cunoscând detalii care pot influența calitatea învățării la distanță.
Cum procedăm?
• Primul lucru pe care ar trebui să-l facă un diriginte în organizarea activității on-line este să valorifice datele de contact ale elevilor (bază de date cu numerele de telefon ale elevilor și ale părinților lor, cu adrese de e-mail, ID de facebook etc.)
• Contactarea elevilor/părinților pentru a afla posibilitățile de conectare sau dacă aceștia au abilitățile necesare accesării platformelor educaționale.
 Alcătuirea unui tabel cu datele de contact ale elevilor și cu posibilitățile de conectare la internet;
 Sprijin pentru elevii sau părinții care nu au abilități tehnice dezvoltate pentru accesarea și folosirea platformelor educaționale (tutoriale video, alcătuirea unei liste cu pașii care trebuie parcurși, asistență prin telefon la conectare etc.);
• Stabilirea unei ședințe cu profesorii care predau la clasă; dirigintele poate concepe un grup de whatsapp doar pentru comunicarea între profesorii clasei.
• Construirea unui orar on-line-pentru activitățile sincron.
 Profesorul respectă orarul, postează activitatea pe grupul de whatsapp al clasei, iar elevul citește, învață, rezolvă sarcinile în ritmul lui, respectând însă termenul limită de postare a temei (dacă este cazul);
 Profesorul diriginte ar trebui să se asigure că orarul este respectat și că activitățile nu aglomerează elevul;
• Conceperea și prezentarea unor reguli de grup privind activitatea on-line:
 Împreună cu elevii, la prima activitate de consiliere și orientare on-line, profesorul diriginte solicită adaptarea regulilor clasei la noua situație. Este bine să existe reguli care să ajute la eficientizarea activității și la creșterea stării de bine a elevilor în timpul lecției. Exemple de reguli: microfoanele sunt închise dacă nu vorbim; camerele video sunt pornite (e o modalitate bună pentru profesor și elevi să se conecteze și vizual; sunt acceptate anumite excepții: elevul nu are cameră video, alte situații specifice).
• Colectarea de feedback constant de la elevi, părinți și cadre didactice pentru a observa dacă activitatea este organizată eficient sau dacă e nevoie de schimbări.
Beneficii ale organizării eficiente
Implicarea dirigintelui în organizarea activităților on-line are multiple beneficii, printre care:
 predictibilitatea activităților, elevii și părinții știu din timp cum se vor desfășura lecțiile și se pot pregăti adecvat; astfel, învățarea la distanță poate fi o activitate confortabilă, lipsită de stres;
 un bun managent al timpului – atât pentru elev, cât și pentru cadru didactic sau părinte;
 evidența activităților – astfel, e ușor pentru elev să știe programul orelor, să-și organizeze propriul program, să urmărească progresul, iar pentru profesor să raporteze activitatea la finalul semestrului.
Managementul riscului în activitățile de învățare on-line
Un element important de luat în calcul este managementul riscului în proiectarea activităților la distanță. Deşi riscul real nu poate fi în totalitate eliminat, profesorul diriginte ar trebui să se asigure că riscurile reale sunt reduse la niveluri acceptabile, ușor de gestionat. Astfel, managementul riscului presupune conceperea unui plan de gestionare a riscului bazat pe o analiză sistematică a activităţii, a echipamentului, a locului de desfăşurare, o evaluare a stării de sănătate a participanţilor. Mai intâi, e bine să ne stabilim obiective realiste: ce așteptări avem de la învățarea la distanță, să acceptăm că nu este la fel de eficientă ca activitatea față-în-față, că nu toți elevii și părinții au capacitate de adaptare la noua situație sau, pur și simplu, sunt rezistenți la schimbare, le este greu să accepte că situația este diferită acum și că trebuie să se implice diferit. Situațiile acestea pot apărea inclusiv la profesorii care predau la clasă: unii nu au abilități tehnice și nu doresc să învețe (fie din convingeri personale, fie se simt depășiți de context), alții pur și simplu nu știu cum să facă față schimbării, vor să se implice, sunt motivați, dar nu știu cum să o facă. După ce am stabilit obiective realiste legate de predare, de conținuturi, e bine să reamintim colegilor profesori că, mai important decât să livrăm informație, este să oferim stare de bine, să ne conectăm cu elevii, să menținem legătura cu ei.
Cum procedăm?
Pentru început, este util ca profesorul diriginte să-și alcătuiască un plan de gestionare a riscului:să analizeze (singur sau în echipă cu profesorii de la clasă) ce se poate întâmpla (mai ales negativ) și, dacă ce e mai rău se întâmplă, cum ar putea reacționa (ce ar putea face), astfel încât răul să fie cât mai mic (practic, să facă un plan cu ce e de făcut). Un plan de gestionare a riscului nu ar trebui să aibă un ton catastrofic (ca în povestea cu drobul de sare a lui Ion Creangă), ci ar trebui să fie o abordare profesionistă, calmă și rațională. Așadar... ce putem face, ce ar trebui să avem în vedere când alcătuim, în calitate de profesor diriginte, planul de gestionare a riscului? Un element important pe care trebuie să-l avem în vedere este instruirea elevilor înainte de activitate și stabilirea clară a regulilor de grup. Cu cât regulile sunt mai clar stabilite, cu atât mai mult diminuăm riscurile. Regulile de grup pot fi legate atât de comportamentele elevilor /profesorilor, cât și de gestionarea tehnicii: cum ne logăm la platforme, device-ul de pe care comunicăm (telefon, laptop, desktop) să fie încărcat sau conectat la o priză, siguranța conectării on-line(să evităm rețele publice care nu asigură securitatea). Pentru că majoritatea activităților se desfășoară on-line, este necesar ca dirigintele să aibă în vedere un plan de prevenire și/sau gestionare a hărțuirii pe internet – așa numitul cyberbullying. Pe perioada învățării la distanță, mulți elevi sunt tentați să folosească abuziv rețelele de socializare; cum nu se mai întâlnesc fizic, adolescenții caută alte modalități prin care să aparțină unui grup. Astfel, ei sunt expuși la o serie de tachinări în mediul on-line (publicarea de imagini sau filme cu profesori sau colegi, prelucrarea pozelor cu imaginile colegilor, publicarea lor cu scopul defăimării). Rolul dirigintelui este de a monitoriza aceste fenomene, de a interveni, de a consilia elevii abuzați sau abuzatorii, de a solicita, la nevoie, sprijin de la specialiști. E foarte important să avem în vedere în gestionarea riscului și probleme care țin de securitatea datelor, de confidențialitate, de protecția minorilor, de dreptul la imagine (obținerea acordului atunci când transmitem mai departe imagini sau informații din timpul lecțiilor sau activităților) etc. Dirigintele, împreună cu profesorii clasei, ar trebui să facă un plan și pentru situațiile specifice: sunt copii care nu au posibilități tehnice de învățare la distanță (nu au laptop sau smartphone, nu au conectare la internet). Experiența ultimelor luni ne-a demonstrat că, dacă lucrează în echipă, profesorii și părinții pot să găsească alternative (lecții personalizate, printarea materialelor). Profesorul diriginte trebuie să adapteze mesajul și intervenția didactică la noua situație de învățare, în clasa virtuală și să insiste asupra umătoarelor subiecte:
 crearea climatului psiho-emoțional favorabil învățării on-line/starea de bine;
 feed-back-ul în relația de învățare on-line, susținerea și încurajarea elevilor;
 managementul timpului în noile condiții de învățare;
 comunicarea eficientă în clasa virtuală/ mai mult timp alocat nevoii de exprimare a elevilor, de socializare;
 cultivarea încrederii și a stimei de sine/imaginea mea on-line;
 siguranța și confidențialitatea datelor personale, riscuri posibile în utilizarea internetului;
 eficiența învățării on-line/metode și resurse de învățare on-line (munca on-line+ studiu individual); valori și atitudini pozitive (colaborarea, relația de susținere părinte-elev-profesor, autonomia, empatia, răbdarea etc.);
 menținerea stării de sănătate în vreme de pandemie (odihnă, alimentație sănătoasă, apă, mișcare/sport); petrecerea timpului liber prin activități de dezvoltare personală în perioada învățării de acasă (abilități practice în gospodărie/grădină, lectura, arte, etc.).
Mediul de predare poate că nu este același cu cel cu care eram obișnuiți, dar este important să ne amintim că buna predare este totuși bună predare: să fim creativi, să adaptăm, să selectăm ce se potrivește; să fim disponibili, deschiși, prezenți; să găsim soluții. CONCLUZII: Cursurile „online” au nevoie de un design special și de o abordare pedagogică diferită față de cea din sălile de clasă, cu participare directă. Predarea online se bazează pe comunicare și este necesar să evidențiem faptul că elevul nu poate înțelege informația la capacitate maximă. De aceea, este nevoie ca:
 activitățile instructiv–educative trebuie tratate din perspectivă pluridisciplinară, interdisciplinară şi transdisciplinară.
 cursurile trebuie să fie interactive, create într-o varietate de moduri și folosite diferite resurse educaționale. Varianta digitală a acestora, prin explicațiile, exercițiile propuse, întregește și îmbogățește valoarea instructiv-educativă a activității de predare online, fiind un instrument de lucru relevant, util pentru elev și pentru profesor.
 formele de organizare a activității didactice (individuală, pe grupe, colectivă), în predarea online, trebuie corelată cu individualizarea și crearea de materiale în funcție de particularitățile copiilor.

Bibliografie:
• Constantin Cucoş, Olimpius Istrate, Ion – Ovidiu Pânişoară, Petre Bodnariuc, Simon Vela, „Şcoala online-elemente pentru inovarea educaţiei”, Ed. Universităţii, Bucureşti, 2020
• http:// www.e-şcoala.ro/ Proiectul Şcoala Online